Dileme ancestrale

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Dileme ancestrale jpeg

Un coleg universitar, Iancu Parmenide, a stîrnit oarece conster­nare, recent, în mediul academic, anunțînd că-și dă demisia din func­ția de decan, în care stătuse, cu unanimă susținere și apreciere din partea co­mu­nității, peste doisprezece ani. Într-un a­nume sens, omul ajunsese să se confunde cu poziția respectivă, fără îndoială, din întemeiate rațiuni de vocație administrativă. Cuvîntul „decan“ căpătase, cred, măcar în DEX-urile online din România, un sinonim perfect în străvechiul substantiv propriu „Parmenide“. Ce se în­tîmplase așadar acum, la debutul celui de-al patrulea mandat (cîștigat lejer de Iancu, practic fără vreun contracandidat credibil), care să-l determine pe stimatul șef de facultate să ia o astfel de decizie radicală? Mi-a răspuns el însuși deunăzi, cînd l-am întîlnit prin Universitate. „Bătrîne“, a spus, „nu am mai făcut față la principiul imobilității normative, căruia m-am supus, într-adevăr, timp îndelungat, dar care, iată, în cele din urmă, m-a învins fără drept de apel. Nu trebuie să-ți explic ție, bănuiesc, ce înseamnă această imobilitate, întrucît ai fost și tu, ceva vreme, decan și știi, desigur, la ce mă refer. Pe scurt, mi-am dat seama rapid, încă din primele luni de administrație, că noi nu schimbăm nimic de facto, vreodată, în lungile și stufoasele regulamente și metodologii cu care lucrăm de generații întregi. Adică ele trec, aproape ad litteram, de la o promoție la alta, cu mici intervenții cosmetice (înlocuiri, cum ar veni, de prepoziții, conjuncții și, cel mult, adverbe în textele matusalemice ale legilor). Fondul însă este întotdeauna același, transmis, în eterna sa îmbrăcăminte a limbajului de lemn și după consacrata metodă copy-paste, de la o etapă istorică la următoarea. Nimeni nu se sinchisește să le rescrie, fie și minimal, darămite să le citească sau să le aplice!“

„Uite așa“, continuă Parmenide după un scurt repaus meditativ, „dacă rămîi suficient de îndelungat într-o funcție de conducere, la un moment dat, nu-ți mai poți reprima un gînd pervers, care te sîcîie sistematic, precum ucigașa picătură chinezească: la ce folosesc atîtea ședințe de dezbateri și polemici legate de substanța noilor acte normative (care, chipurile, trebuie aduse la zi și adaptate cerințelor prezentului), cînd, în realitate, toți admitem tacit, ele vor fi aceleași și mai departe, poate, să zicem, cu benigne retușuri stilistice? Totuși, n-aș vrea să mă înțelegi greșit. Nu ipocrizia contextului mă tulbura peste măsură de ani buni. Dacă am stat eu (spre) un deceniu și jumătate decan, ai certitudinea, sînt convins, că dețin de mult centura neagră cu zece dani în ipocrizie. Nu m-a apucat brusc eroismul mucenicesc, nu m-am simțit străbătut subit, în vreun fel, de puseurile conștiinței. Nicidecum. Sînt ce-am fost mereu, aidoma oricărui conducător care se respectă și care tinde să aibă funcția pe viață: un ticălos agreabil, o lepră simpatică, un nemernic fermecător. Ca atare, cum am trăit doișpe ani cu fățărnicia la masă, o mai puteam face, fără probleme, încă o sută. Nenorocita de revelație însă că hîrtiile din administrație nu-și înlocuiesc niciodată conținutul m-a împins către o altă obsesie, ce s-a dovedit a fi, din nefericire, fatală. Am început să mă întreb, compulsiv, cine a scris, ab origine, aceste regulamente și metodologii pe care generațiile ulterioare numai le-au înzorzonat lexical. Referindu-mă la planul strict academic, m-am gîndit că ele au apărut în laboratoarele birocratice ale sistemului de învățămînt Bologna. Eroare! Și astea se trag, cu mici modificări, din planurile strategice ale marilor instituții educaționale europene din Evul Mediu și ale primelor școli de gîndire antică.“

Iancu se opri îngîndurat, apoi reluă: „Și așa mai departe. Pas cu pas, citind hîrtiile ce ne înconjoară, te îndrepți spre zorii umanității. Îți zic sincer, cu puțin efort, în regulamentele cu care noi operăm astăzi, îl găsești chiar și pe Tata Moise, cu decalogul lui de fier! Mai mult, descoperi, probabil, și primele învățături (principii normative, cum ar veni) trasate cuplului originar Adam și Eva! Cine a fost deci autorul lor? Dumnezeu însuși? Sub presiunea incertitudinii, am eșuat într-o întrebare teribilă secundară: cine a existat mai întîi – omul ori regula? N-am mai putut să mă abțin și, într-un Consiliu de Administrație, m-am ridicat, răstindu-mă la rector, prorectori și ceilalți decani că discuția asupra noilor metodologii mi se părea inutilă, dată fiind neputința noastră de a stabili prototipul lor istoric. Voi înșivă, domnilor, le-am zis, habar nu aveți ce sînteți, ancestral judecînd lucrurile, indivizi sau principii, ouă ori găini…“ „Păi, și ce s-a întîmplat?“, am întrebat speriat. „Ce să se întîmple?“, a răspuns Parmenide. „Mi s-a cerut demisia. Și o fișă de evaluare psihiatrică… Ei, Codrine, abia acum e acum! Oare cine va fi conceput această fișă de evaluare psihiatrică ab initio? N-o voi accepta pînă nu mi se va spune!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Make Europe Great Again
O reacție a existat la Beijing, care a impus tarife retaliatorii unor produse americane.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Să ne facem ruși!
Dacă nu credeţi, căutaţi, pe YouTube, filmuleţul în care Vladimir Putin cîntă, la un concert de binefacere, melodia „Blueberry Hills“.
Frica lui Putin jpeg
Teatrul şi politica
Cît despre sintagma „scena politică”, aceasta a devenit atît de banală şi de tocită de utilizarea continuă, încît nici nu o mai luăm în seamă.
AFumurescu prel jpg
Modelul vulturului-furnică
N-aveți încă pe ceas aplicația cu Eminescu?
m simina jpg
Darul din istorie
Dacă darurile nu sînt acceptate sau gestul nu devine reciproc la un momentdat, relația în cauză poate avea de suferit.
Iconofobie jpeg
O îndeletnicire plină de surprize
De ce oferă jocul „plăcere”, suplinind, s-ar zice, în plan imaginar, o realitate mai curînd frustrantă?
„Cu bule“ jpeg
Piua
Un cuvînt care denumește, în sensul său concret, un recipient greu, folosit pentru zdrobire, ajunge astfel să exprime eliberarea din constrîngerile jocului.
HCorches prel jpg
Primiți cu educația preșcolară?
Durerea pe care însă o resimte sistemul este că familia percepe grădinița în cu totul alți termeni.
radu naum PNG
Iar pleacă nemții acasă?
Există, legat de nemţi, cîteva idei fixe rezistente la orice bacterii ale raţiunii şi evidenţei. Una e că fac cele mai bune şi mai fiabile maşini.
p 7 Taipei, Taiwan WC jpg
Război pentru Taiwan?
SUA ar trebui să descurajeze în continuare independența formală a Taiwanului
Comunismul se aplică din nou jpeg
Frustrări individuale și naționale
Necazul e că nu întotdeauna frustratul aflat în drum spre vîrful puterii e recunoscut de populație.
640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.