Dilemă electorală

Publicat în Dilema Veche nr. 563 din 27 noiembrie - 3 decembrie 2014
Iconofobie jpeg

Domnul Pătru Bibilea a fost – încă din 1990 (pe cînd avea 28 de ani!) – un pesedist (în sfîrşit, iniţial, un fesenist) moderat. De-a lungul anilor, nu a agresat pe nimeni cu opţiunile sale – e greu de zis

, mai curînd

–, încercînd să fie discret pe parcursul discuţiilor partizane. Crezuse în dl Ion Iliescu şi îi ştampilase, neezitant, pe domnii Năstase şi, mai apoi, Geoană, deşi viaţa lui în social-democraţie nu strălucise prin bunăstare. În primul deceniu postdecembrist, şi-a pierdut slujba (lucrase ca gestionar la Combinatul de Utilaj Greu), iar, ulterior, şi-a văzut, neputincios, mama deposedată de economii (depuse la o bancă devalizată de mafia stîngiştilor). S-a alăturat, treptat, cohortelor de compatrioţi recalificaţi pe micul trafic de frontieră cu Turcia. Cam un „cincinal“, Bibileii trăseseră vîrtos mîţa de coadă. Refuzase totuşi să accepte faptul că oamenii din categoria sa ar putea fi vreodată de partea moşierilor (Raţiu), monarhiştilor (Constantinescu) ori a îmbogăţiţilor tranziţiei (Băsescu). Ultimul – Traian Băsescu – îi provoca, de altfel, un disconfort psihic major. Îi amintea de Ceauşescu, pe care, iată, în ciuda socialismului său latent, îl urîse din toată fiinţa. 

Aşadar, a bănuit că recentele alegeri româneşti nu vor determina mari tulburări în existenţa sa, cum ar veni, ideologică. Urma să-l voteze pe candidatul de stînga, oricare ar fi fost el. Că „el“ a devenit, la un moment dat, tînărul Victor Ponta, iarăşi nu l-a derutat, deşi auzise ceva suspect: prezumtiv, premierul ar fi votat, în juneţe, cu liberalii şi cu ţărăniştii. Mă rog, vorbe de campanie, prea puţin semnificative pentru a-i clinti lui nea Bibilea părerile. Ponta părea cumsecade, avea discurs bun şi se arăta providenţial pentru pensionari şi săraci. Problema, dacă era una, nu venea din percepţia dlui Pătru asupra dlui Ponta, ci mai degrabă din percepţia copiilor dlui Pătru asupra dlui Ponta. Pe scurt, familia Bibilea se compunea, pe lîngă soţi, şi dintr-un băiat şi o fată, studenţi, care, ajunşi ei înşişi votanţi de vreo doi-trei ani, nu încetau cu criticile la adresa „uslaşilor“, „anteniştilor“ şi „comuniştilor reînviaţi“. Pătru şi Bibina (nevastă-sa) erau înnebuniţi, zi de zi, de cei doi tineri prooccidentali, să nu se mai „alieze cu ţăranii“ şi să „intre odată în lumea civilizată“.  

Această „intrare“ în normalitate o constituia, pentru copiii lui Bibilea, primarul Sibiului, Klaus Iohannis, pe care ei îl votaseră entuziast chiar de la primul tur. Pătru rezistase atunci cu stoicism presiunilor din familie şi mersese pe dl Ponta. La fel făcu şi Bibina, o femeie credincioasă bărbatului pînă în pînzele albe. După anunţarea rezultatelor însă, un lucru straniu se petrecu în sufletul fostului gestionar de la Combinatul de Utilaj Greu. L-a impresionat numărul mare de votanţi ai dlui Iohannis şi, mai ales, drama românilor din diaspora (avea cinci nepoţi la muncă în Franţa, Italia şi Spania, ai căror mame – surorile lui Nea Pătru – îi spuseseră plîngînd că scutierii locali îi alungaseră cu gaze lacrimogene, după ore de aşteptare în faţa secţiilor de votare). Nu a comentat incidentele cu ai săi, dar inima lui s-a umplut de indignare. În plus, îl irita şi comportamentul cîtorva amici stîngişti, care nu încetau să-l înjure pe primarul prezidenţiabil, cu toate că omul nu făcuse nimic rău. Popică şi Matache repetau pînă la obsesie două glume auzite în popor. Prima: de ce îşi pune Iohannis pîinea în ciorbă? Răspuns: ca să nu deschidă gura de două ori. A doua: dacă e adevărat că, în Sibiu, cîinii latră „no, ham“, atunci numele real al lui Iohannis trebuia să fie Nohammis. Conştiinţa sa democratică, articulată greoi, în două decenii şi jumătate de libertate, nu mai putea tolera jignirea politică! 

Pe 16 noiembrie, plecă, de aceea, cu soţia, îngîndurat, la vot. Nu suflase, desigur, nici un cuvinţel în casă despre dilemele lui electorale. Ba, seara, înainte de culcare, îi spusese Bibinei, de parcă ar fi vrut să se convingă pe el însuşi: „Mamă, mîine votăm cu Ponta!“ Surprinsă, consoarta replică apăsat, nereuşind să-şi ascundă nedumerirea: „Păi, cum altfel, tătuţule? Mai încape vorbă? Votăm cu Victoraş.“ Făcură

-ul la comisia de votare, preluară ştampilele şi intrară fiecare în cîte o cabină. Bibilea deschise buletinul şi, deodată, universul începu să se învîrtă nebuneşte înaintea ochilor săi. Vedea pretutindeni mineri, devalizări, furt, corupţie, sărăcie, exasperare, „eterne şi fascinante Românii“. Sudoarea i se scurgea pe frunte de parcă ar fi intrat în durerile facerii, Doamne fereşte! Se repezi ca un hultan afară, strigînd aidoma unui scelerat: „Bibina, Bibina, aşteaptă! Nu-l vota pe pesedist! Ştampilează-l, pentru numele lui Dumnezeu, pe neamţ, mamă! Pe neamţ!“ Femeia ieşi îngrozită din cabină, cu buletinul la vedere, deja „parafat“ în căsuţa lui Victor Viorel Ponta. Pătru nu mai apucă decît să geamă, o dată, scurt, rupt de suferinţă, după care fu înşfăcat de doi poliţişti masivi şi scos cu brutalitate în stradă. După el venea Bibina – cuprinsă de istericale – mai mult tîrîtă decît escortată.  

Dl Bibilea se lăsă moale în braţele însoţitorilor şi se puse pe scandat, cu resemnare în glas: „Klaus, Klaus, scapă-ne de Mickey Mouse!“  

Istoreme

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii