Dezvoltatorii

Publicat în Dilema Veche nr. 483 din 16-22 mai 2013
Marea de altădată jpeg

Noua limbă postrevoluţionară a adus cu sine conceptul de dezvoltator imobiliar. Un termen repede întrupat de un soi anume de individ. Numele de dezvoltator te poate duce cu gîndul la un tip care-şi dezvoltă muşchii, ceafa şi burta. Adeseori, realitatea îţi confirmă acest gînd. Şi dacă n-ai aflat încă, vei descoperi că dezvoltatorul nu e în nici un caz un simplu constructor care-ţi face o casă. Pentru că dezvoltatorul imobiliar a fost importat la pachet cu o altă mare descoperire pentru cei care au locuit zeci de ani la bloc. E ceea ce se cheamă ansamblu rezidenţial. Dezvoltatorul imobiliar este cel care – aşa cum scrie şi în Wikipedia (nu că asta ar avea rol de certificat) – realizează ansambluri rezidenţiale, adică are scopul de a „achiziţiona teren şi de a-i creşte valoarea prin construirea unor obiective.“ Mai clar, dezvoltatorul imobiliar este un întreprinzător care de obicei îşi cîştigă banii, oferind oamenilor case în ansambluri rezidenţiale. Nu vei cumpăra de la el o casă izolată, ci o casă într-un ansamblu, sau un teren pe o suprafaţă „parcelată“. Ansamblurile astea sînt de mai multe feluri, dar majoritatea celor de la noi sînt de un fel mai degrabă primitiv. Între un arhitect sau un inginer constructor şi un dezvoltator, de multe ori, diferenţa e ca aceea dintre un om de cultură şi un culturist.

Înainte de criză, amintiţii dezvoltatori au scos bani frumoşi din specularea dorinţei celor născuţi la bloc de a avea „o casă pe pămînt“. Le-au prezentat asemenea ansambluri de case noi, vopsite frumos, cu feronerii strălucitoare. Unii au dat mulţi bani ca să locuiască în asemenea cartiere, pe străzi unde maşinile abia încap, cu case avînd grădini minuscule, pereţi subţiri şi distanţe incredibil de mici între ele, dar invers proporţionale cu imposibilele distanţe faţă de primul magazin, şcoală, spital, poştă ş.a.m.d. De fapt, era vorba tot de un fel de blocuri, dar desfăşurate pe orizontală, amintind de nişte colonii muncitoreşti. Mulţi clienţi ai dezvoltatorilor au luat plasa asta, orbiţi de ideea că trebuie neapărat să evadeze din blocul comunist în care destinul istoric i-a ţinut închişi zeci de ani. Au nimerit în cîte un asemenea cartier, înghesuit şi îngrădit, spre a fi mai bine păzit. Ceea ce pe unii nici măcar nu i-a scutit, ulterior, de hoţi.

Trebuie spus şi că imobilele din asemenea ansambluri rezidenţiale – din care multe exemple sînt de găsit prin Pipera – nu au fost vreodată numite case. În ofertele dezvoltatorilor, ele au avut dintotdeauna statutul de vilă. Ca şi cum unui colonel i-ai zice „dom’ general“, ca să-i cîştigi bunăvoinţa. Doar că, în cazul caselor pomenite, gradul echivalent ar fi cam pe la plutonier.

E bine măcar cînd asemenea ansambluri sînt construite pe la marginea oraşelor, căci am văzut unele plasate complet aiurea, în plin cîmp, fără vreun copac pe o rază de kilometri. Sînt grupuri de case sau de mici bloculeţe standard, dintre care multe zac acum neterminate, din cauza crizei şi a prostiei, ca o mărturie de piatră a stupidităţii epocii. Unii oameni au dat banii şi nici n-au mai putut să se mute, fiindcă, între timp, dezvoltatorul a dat faliment şi a lăsat totul baltă. Nu mai vorbesc că dincolo de asta, „culturiştii“ imobiliari au continuat să construiască şi blocuri care se diferenţiază de cele din comunism doar prin autosugestie. Din acelea cu balcoane mărginite de vreo trei bare de inox, în care nu poţi să ieşi în halat fără riscuri. Culmea e că şi pentru acestea, într-o vreme, s-au găsit clienţi, deşi preţurile erau excesiv de mari.

De-a lungul timpului însă, unii dezvoltatori şi-au dezvoltat afacerea. Au început cu căsuţe mai mici, numite vile, dar au ajuns şi la ansambluri de vile, în adevăratul sens al cuvîntului. Am stat cîndva de vorbă cu un asemenea tip, care a ţinut morţiş să-mi arate casele lui. Un întreg cartier cu foarte multe vile enorme, aflat în plin cîmp, undeva unde n-ai prea avea motive să vrei să locuieşti. Dar, în sfîrşit, casele erau mari şi foarte scumpe. Înăuntru aveau toate instalaţiile, iar faianţa, gresia sau chiar marmura erau deja montate. Nici una nu era însă vîndută. L-am întrebat ce mă fac dacă nu-mi place culoarea faianţei din baie sau din bucătărie. „Cum să nu vă placă, ce, nu-i frumoasă?“ a reacţionat el, în vreme ce eu studiam muchiile din metal auriu, montate pe treptele de marmură neagră. „Poate că nu-mi place exact ce-ţi place dumitale.“ „Ah, domnule, sigur că da, dar nu vă faceţi probleme, îmi spuneţi ce culoare de faianţă preferaţi şi vă ofer casa cu respectiva faianţă, că doar nu le-am făcut pe toate în aceleaşi culori. Vă dau casa în funcţie de faianţă.“

Se spune că e nebun cine dă, nu cine cere, dar eu întotdeauna m-am întrebat unde e defectul mai mare: la cerere sau la ofertă?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.