Dezordinea simbolică (VII) - discul de vinil

Publicat în Dilema Veche nr. 360 din 6 - 12 ianuarie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

Unul dintre marile semne ale evadării simbolice – un adevărat reper de recunoaştere a celui care alegea calea exodului imaginar spre lumea liberă – era discul de vinil. În multe cercuri de prieteni, dar şi dincolo de acestea, ca semn de recunoaştere în lumea străzii, vinilul a ocupat, pentru multă vreme, poziţia de frunte în ierarhia simbolurilor evadării. Pentru mulţi, ascultarea de muzici venite din Occident şi colecţionarea de discuri, benzi de magnetofon şi casete audio deveniseră un scop în viaţă, un fel de a exista, o carieră, o meserie în toată regula.  

Pentru unii, nu puţini, discul era mult mai important decît toate celelalte obiecte care se găseau în „bocceluţa“, în „trusa de urgenţă“ a transfugului simbolic. Colecţia de viniluri era o poartă de evadare imaginară spre libertate, o modalitate de a participa la spectacolul unei lumi interzise, dar şi un semn al recunoaşterii în public, un marcaj al apartenenţei la o lume care construia, în imaginaţie, un spaţiu alternativ, o lume paralelă.  

Defilarea pe stradă, cu unul sau mai multe discuri de vinil sub braţ, devenise pentru unii un obicei care făcea parte din programul zilnic. Dincolo de amuzamentul de la prima vedere, de ironiile care se puteau face pe seama unui asemenea fapt, scoaterea la plimbare a discurilor nu era doar o paradă a unora care „se dădeau mari“ sau aveau chef să-şi „facă numărul“ în public. Deseori, acest act de exprimare publică era, pe lîngă valoarea lui de semn al recunoaşterii, o declaraţie cît se poate de clară a apartenenţei la o lume care adoptase un set de valori foarte diferite de cele ale societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Discul de vinil depăşea cu mult valoarea simbolică a hainelor la modă, a frezelor sau a altor accesorii care funcţionau, în spaţiul public, ca semne de recunoaştere. Vinilul era semnul precis şi ultim al apartenenţei la o lume care îşi configurase un spaţiu de evadare imaginară bine delimitat, un univers în care documentul de acces şi viza de intrare se întîlneau în acelaşi obiect, ca într-un paşaport imaginar, ca într-un mega-semn care funcţiona, atît la nivel simbolic, pe post de loc geometric al valorii, cît şi la nivel practic, prin puterea de a purta în sine definiţia absolută a lumii libere – muzica.  

 Dar, ca orice fenomen care capătă dimensiune şi coagulează în jurul său un tip de comunitate, discul de vinil a devenit şi piatra de temelie a unei instituţii. În fiecare dintre oraşele ţării exista cel puţin un „guru“ al muzicilor, un personaj care se bucura de un respect deosebit în comunitatea din care făcea parte. Cu cît mai mare colecţia de discuri, cu cît mai vaste cunoştinţele despre trupe, componenţe, ani de apariţii ale albumelor, versuri ale pieselor muzicale şi poveşti despre membrii grupurilor, cu atît mai mare statutul de lider spiritual. De cele mai multe ori, aceste personaje oficiau adevărate cursuri şi seminarii care nu se opreau doar la muzici, ci se îndreptau spre poezie, literatură universală, literatură naţională interzisă de regim, cinematografie, spre orice zonă a culturii care contravenea regulilor rigide ale partidului-stat.  

Profilul unui „guru“ al culturii alternative nu avea datele unui portret-robot unic. Existau personaje care, făcînd mica bişniţă cu mărfuri din Vest, sesizaseră cererea „pieţei“ de prieteni şi cunoştinţe pentru marfă culturală şi, firesc, asemenea oricărui antreprenor serios de pe lumea asta, răspundeau cererii, orientîndu-se spre „rostuirea“ de cărţi, reviste, dicţionare, discuri, casete audio şi, mai tîrziu, casete video. Mulţi făcuseră o meserie în toată regula din vînzarea de discuri şi din copierea de benzi de magnetofon şi casete audio. Locuinţele lor erau cele mai cunoscute locuri de pelerinaj cultural. Instituţia copierii de muzici căpătase o asemenea dimensiune, încît se semi-oficializase la un moment dat. Pe lîngă magazinele centrale din oraşele mari, pe lîngă casele de cultură ale sindicatelor şi cooperaţiile meşteşugăreşti din localităţile mai mici, apăruseră studiouri de înregistrări care multiplicau casete şi benzi de magnetofon la nivel industrial. Ca şi la postul public de radio, la discoteci sau la formaţiile care cîntau în restaurante, partidul stabilise pentru studiourile de înregistrări audio o cotă majoritară, obligatorie, de muzică românească. Evident că mai nimeni nu respecta această cotă. Dar partidul acceptase, semioficial şi cît se poate de explicit, că multiplicarea muzicilor devenise un fenomen naţional ale cărui dimensiuni nu puteau fi ignorate.  

Un alt profil de „guru“ era cel care transforma copierea de muzici, dintr-o ocupaţie care aducea un venit suplimentar, într-o formă de apostolat cultural. Personajele din categoria asta erau, de cele mai multe ori, repere notorii ale comunităţii. La ei acasă şi pe baza criteriilor pe care ei le stabileau, se construiau grilele de apreciere a valorilor culturii. Ei erau furnizorii de marfă culturală, dar şi instanţa supremă de judecată asupra calităţii actului artistic. Însă tot ei erau, în acelaşi timp, şi şcoala alternativă, instituţia neoficială a educaţiei care nu accepta felul de înţelegere a valorilor impuse de către partidul-stat. La ei, copierea de muzici nu se făcea pentru a mai cîştiga un ban în plus, ci din raţiuni de solidaritate culturală, care se traduceau prin audiţiile muzicale făcute pentru grupuri de prieteni, şi prin împrumutarea de cărţi şi reviste, ale căror conţinuturi se dezbăteau apoi, se interpretau, în cenacluri neoficiale, în bucătării de blocuri proletare, la fum de ţigări fără filtru, în jurul vodcilor ruseşti şi al surogatului de cafea. 

(va urma) 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Gheorghe Hagi, „fiert“ din cauza lui Ianis: întrebarea care l-a iritat după România – Ucraina
Fostul căpitan al tricolorilor a asistat din tribune la marea victorie a naționalei.
image
Cântărețul Florin Decuseară a căzut de la înălțime la Centrala de la Cernavodă. Șanse minime de supraviețuire
Un bărbat de 46 de ani este în stare gravă, la spital, după ce a căzut de la 10 metri înălțime la Unitatea 3 a Centralei Nucleare de la Cernavoda, în timpul serviciului. Victima este Florin Decuseară, un cunoscut cântăreț local.
image
Scăldătoarea ursului din Parcul Național Retezat. Imagini rare surprinse în sălbăticia munților VIDEO
Temperaturile ridicate de la începutul verii au fost resimțite și în Munții Retezat, unde animalele sălbatice au căutat locuri de scăldat pentru a se răcori. Camerele de monitorizare a faunei au surprins în imagini un urs, bucurându-se de o baie într-un ochi de apă.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.