Dezordinea simbolică (VI)

Publicat în Dilema Veche nr. 359 din 30 decembrie 2010
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

Evadarea simbolică deschidea în minţile multora dintre noi o plajă imaginară, însorită şi vastă. Devenise un reflex asumat să trăieşti cu trupul în comunism, iar cu aspiraţiile, cu idealurile, cu sufletul – în povestea despre Vest. În imaginea pe care o aveam despre Vest – din cărţi, din filme, din muzici, din mărfuri rostuite „pe şestache“, din ambalajele care rămîneau de la aceste mărfuri, pe care le refoloseam, ca nişte naufragiaţi. De la gestul de a muta ţigările Snagov în pachetul de Marlboro, de la plasarea săpunului primit „de afară“, între haine, în dulap, pentru a cîştiga mirosul „de acolo“, şi pînă la interpretarea circumstanţială a versurilor din muzicile de pe discurile de vinil, trăitul cu mintea în altă parte era o dimensiune firească a vieţii noastre.  

O evadare eficientă, o prizare zdravănă a dozei de imaginar, care să te ajute să fii cît se poate de „transferat“ în altă lume, avea nevoie de multă recuzită şi de costum. Cu cît mai multe elemente de recuzită, cu cît mai multe costume, cu atît mai bine. Cu atît mai mult, evadarea devenea un continuum cu contururi mai precise, un spaţiu mental mai bine delimitat, cu geografie imaginară mai definită, mai pregătită să găzduiască evadatul, transfugul simbolic. Pentru treaba asta era nevoie, în funcţie de perioada în care se petrecea acţiunea, de păr lung, barbă, perciuni, pantaloni evazaţi şi cămăşi cu rever gigantic, cizme „ciocate“, mai tîrziu de blugi, tricouri inscripţionate, cravată tricotată sau din piele, curea de chingă trecută prin belciuge, din care să atîrne un capăt îmbrăcat în metal, „adidaşi albi, cu clape“, geacă de blugi, apoi geacă matlasată, din fîş, magnetofon, radiocasetofon, pick-up, benzi cu muzici, casete, discuri de vinil, cărţi, reviste „aduse de dincolo“, spray-uri, parfumuri, gumă de mestecat, carabinieră pentru cheile care se purtau atîrnate de o gaică de la blugi, şi cîte şi mai cîte. Costumul şi recuzita culturală vastă funcţionau perfect, atît ca formă de camuflare simbolică, dar şi ca poartă de intrare în universul evadării imaginare.  

Şi pentru ca spectacolul să fie complet, să ocupe toate dimensiunile şi simţurile, evadarea putea să aibă şi dimensiune olfactivă. Binecunoscutul săpun, plasat în dulap, între haine, era primul pas în acest sens. Exista, în acei ani, o delimitare olfactivă, destul de precisă, a ceea ce însemna „lumea liberă“. Orice obiect ar fi venit „de afară“ avea un miros specific. Nu conta natura obiectului. Casetele, cărţile, revistele, plicurile, hîrtia de scris, hainele – absolut tot ce venea „de dincolo“ avea un anumit miros. Mulţi dintre noi inspiram profund, adulmecam cele mai neînsemnate obiecte, încercînd să prizăm o doză cît mai mare de întrezărire a acelei lumi, prin intermediul aromelor pe care le trimitea. Săpunul plasat în dulap trebuia să prelungească, să ţină în viaţă cît mai mult starea asta, să-i dea o dimensiune continuă, să îmbrace teritoriul imaginar al evadării în ceea ce credeam noi că e aroma lumii în care ne refugiam. Săpunurile Lux, Fa, Rexona erau, de departe, reperele de vîrf ale sedării olfactive. 

Unul dintre bancurile care se refereau explicit la evadarea olfactivă, îmbrăcînd-o în haine ludic-extravagante, era cel care, indiferent unde îşi plasa acţiunea, la Moscova, la Sofia, la Varşovia sau la Bucureşti, avea acelaşi „motor“ de acţiune. Un miliţian vede o mogîldeaţă care moşmondea ceva la roata unei maşini cu număr străin, în parcarea unui hotel central. Vigilent, omul legii se apropie pe furiş şi surprinde un cetăţean al patriei socialiste tăind cauciucul maşinii şi inspirînd cu nesaţ aerul care ieşea din roată. „Ce faci, mă, aici?“, se stropşeşte la el tovarăşul miliţian. Iar cetăţeanul, sedat, plecat cu mintea în altă lume, îi răspunde visător: „Ce aer, domnule… Ce aer…“ 

Un specialist în branding sau în marketing, azi, ar spune că era vorba, pur şi simplu, chiar şi în acei ani, de produsul mai bun care înlocuia, fără drept de apel, produsul prost, din economia centralizată, lipsită de piaţă reală şi de competiţie. În parte, e adevărat. Numai că încărcătura de valoare pe care o atribuiam unui produs venit din lumea liberă nu era doar rezultatul calităţii acelui produs sau efectul puterii de seducţie a unui brand de mare succes. Era mult mai mult decît un lucru util şi bine făcut. Obiectele venite din străinătate erau învestite, imediat, cu o valoare simbolică. Asupra lor se descărca o energie aspiraţională fără prea mare legătură cu raţiunea. Atît izolate, cît şi în prezenţa altora, aceste obiecte, aceste mărfuri se transformau în jaloanele geografice ale unui spaţiu mental care configura o lume. Ficţiunea unui univers real, aflat la distanţă, idealizat, demontat piesă cu piesă, apoi reconstruit din bucăţi. Cu aceleaşi bucăţi se mobila şi „cuibul“ interior, în vederea unei mutări, a unui refugiu imaginar. Aceste obiecte erau recuzita unui mare spectacol pe care, mai mult sau mai puţin conştient, l-am jucat cu anii. Deşi le foloseam, ca naufragiaţii, sau ca pedepsiţii aflaţi în detenţie îndelungată, pînă la limita absolută a rezistenţei lor, obiectele astea nu erau condiţia unei supravieţuiri fizice, ci semnele unei alte lumi, pe care o mimam, pe care încercam să o trăim în paralel. 

Un alt banc celebru al acelor vremuri, din prodigioasa serie cu Ion şi Măria, era cel în care se povestea despre un joc erotic, în timpul căruia Ion o urcă pe Măria în fînar. Imediat ce-şi vede drăguţa cocoţată la înălţime, Ion ia scara şi, afişînd un zîmbet sardonic, o întreabă: „Ei, Mărie, acu’, ia să vedem noi, cu ce te dai tu jos“. Roşind toată şi fîstîcindu-se, Măria îi răspunde, ferindu-şi privirea: „Cu Rexona, Ioane“.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.