Dezordinea simbolică (V)

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

- marea evadare -

Am amintit, în episoadele din săptămînile trecute, despre mecanismul religios al comunismului. Între studiile dedicate religiilor politice şi mecanismelor religioase ale construcţiei ideologice în statul totalitar există cîteva lucrări memorabile. De la Eric Voegelin, de la sfîrşitul anilor ’30, pînă azi, unii freamătă de entuziasm la orice apariţie a unui studiu care mai pune o cărămidă la edificiul teoretic al examinării resorturilor religioase din ideologiile totalitariste. Alţii fac urticarie, instantaneu, la auzul unor asemenea „bazaconii“ şi deplîng maniile speculative care „degradează“, „poluează“, prin gîndire contemporană, orice formă de înţelegere a sacrului şi a religiosului.  Nu înspre această zonă de conflict teoretic se îndreaptă încercarea de faţă, ci către arsenalul simbolic al comunismului şi spre repertoriul de moravuri funcţionale şi interpretative, moştenirea de apucături pe care presiunea simbolică a sistemului le-a lăsat în urmă, prin cotloanele vieţilor noastre. Altminteri, în ceea ce priveşte situarea, de o parte sau de cealaltă a baricadei care marchează spaţiul de dispută asupra acceptării existenţei religiilor politice, cred că opţiunea a fost evidentă, de-a lungul episoadelor trecute.

Rămăsesem, în numărul anterior, la interpretarea autovalorizantă a celebrei ziceri „Capul plecat sabia nu-l taie“. Cea mai spectaculoasă desluşire de sens era cea care spunea că minunata vorbă se referă la capul plecat cu gîndul. La capul care a ales să trăiască într-o altă realitate. „Vedeţi voi… – spunea un prieten, pe vremea aia –, …treaba e foarte clară. Nu există dubiu în povestea asta. Nu se zice că e vorba de capul aplecat, ci plecat. Ăla care a scos vorba asta, cine ştie cînd, c-o fi fost sub boierii noştri, sub turci, sau dracu’ să-l pieptene sub cine, n-a fost un tîmpit. Ăla a lăsat loc de mai multe înţelesuri în chestia asta. Adică tu poţi fi cu corpul aici, dar mintea, conştiinţa ta a plecat deja în altă parte. N-are nimeni ce să-ţi facă. Nu se poate băga nimeni în capul tău să vadă ce-i acolo.“ 

Sub uriaşa presiune a sistemului, individul marcat de propria neputinţă, dar şi de breşele de complicitate pe care le găsea pentru a trăi mai bine, descărca, prin fabulaţie, toată această culpă difuză, toată această acumulare tensională, mai mult sau mai puţin conştientă. Descărcarea căpăta cele mai diverse forme, de la bancurile politice, pînă la delirul patriotic, de la identificarea cu sportivii români, care obţineau rezultate mari la competiţiile internaţionale, pînă la cele mai meschine forme de ascundere în mulţime. Confuzia era cu atît mai mare cu cît primii ani sub conducerea lui Ceauşescu aduseseră o relaxare a presiunii sociale, un nivel de trai ceva mai bun decît înainte, o aparenţă de deschidere spre Occident. „Strîngerile de şurub“ din anii care au urmat au fost un prilej perfect pentru găsirea celor mai diverse forme de evadare. Pentru că mutarea fizică în alt spaţiu decît cel al României Socialiste nu putea fi o opţiune a tuturor, fuga simbolică a devenit marele sport naţional al minţii. 

Se evada cu voioşie în alte spaţii simbolice, dar şi în propriul spaţiu, în inventarea unei alternative eroice care să pună în umbră realitatea tristă şi uniformizată a vieţii de zi cu zi. Aşa se face că manipulările grosolane, ficţiunile ideologice ale istoriei oficiale impuse de puterea comunistă erau tratate atît cu zeflemea şi neîncredere, la nivelul oricărei interpretări de bun-simţ, dar, în mod paradoxal, funcţionau şi ca nutreţ energetic pentru hrănirea apetitului fabulator care ne scotea din impasul creat de realitate. Pe de o parte, ironizam aşezarea lui Ceauşescu în galeria eroilor neamului, dar, pe de altă parte, pompam eroism şi dimensiuni planetare în legende patriotice construite pe aceleaşi platforme ficţionale pe care lucrau şi ideologii de serviciu ai regimului. Găseam circumstanţe istorice din care să reiasă caracterul unic al poporului din care făceam parte, pentru a da uitării frustrarea profundă a prezentului. Făceam bancuri cu Ceauşescu-analfabetul, Ceauşescu-cizmarul, dar, în multe dintre ele, personajul ieşea bine, se descurca printr-o şmecherie, „se scotea“ din situaţii, mai bine decît colegii de banc, omologii din Uniunea Sovietică şi din Statele Unite.  Capul plecat cu mintea, evadat îşi lua cu sine, ca în bocceluţa oricărui fugar, cîteva lucruşoare care îi aduceau aminte de sine. Locul de naştere, copilăria cu imaginile şi lumina ei, tinereţea şi exuberanţa descoperirii, iar printre ele, fără să ştii sau să simţi foarte precis, îşi făceau loc şi nevoia de identitate clară, mîndria, aspiraţiile. Toate astea trebuiau împăcate cumva. Trebuia să trăieşti cu secretele din bocceluţa de fugar într-o lume a imaginaţiei, a aspiraţiei, dar să te poţi întoarce oricînd, pentru a-ţi mai vizita corpul fizic, prezent la apelul regimului din viaţa reală. Şi atunci, fără să ştim, am început să dezvoltăm un soi de glumă macabră, care spune că trebuie ca sistemul să ne fi putut seda, pentru a ne viola într-un asemenea hal.

Prin 2001, am cunoscut un tip care lucra la Aeroportul de la Cluj. La o bere, cu mai mulţi amici, la un moment dat, a afirmat cît se poate de categoric: „Eu am fost disident pe vremea ailaltă. Eu strigam în fiecare zi, cît puteam de tare, Jos Ceauşescu!“. Toată lumea a tăcut, privindu-l cu o neîncredere compătimitoare. Omul a continuat însă, la fel de convins: „Da, dom’le. Nu vă uitaţi aşa la mine. Eu lucram singur, în capătul pistei, la semnalizare, cu paletele. Ani de zile, ori de cîte ori ateriza cîte un avion, strigam cît mă ţineau plămînii: Jos Ceauşescu! Jos Ceauşescu!“. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
De ce Rusiei îi priește războiul din Ucraina
Pe 12 iunie, Rusia sărbătorește Ziua Independenței. Comemorarea a fost introdusă de președintele Boris Elțîn în 1992, prilejuind o ridicare colectivă din umeri: Față de cine și-a declarat Rusia independența?”, se întrebau oamenii, scrie pentru „The Atlantic” istoricul și scriitoarea Anastasia Edel.
image
Super-alimente antiinflamatorii și sănătoase pentru creier. Pot preveni riscul de boli neurodegenerative, precum Alzheimer
Creierul este centrul de comandă al organismului nostru și are nevoie de o „aprovizionare constantă cu nutrienți pentru a funcționa în mod optim”. Alimentele pe care le consumăm joacă un rol crucial în îmbunătățirea funcției cognitive și în reducerea riscului de boli neurodegenerative, spun medicii.
image
„Secretul” transmis de actorul Bob Rădulescu elevilor clujeni. Discursul pe care orice tânăr trebuie să-l asculte
Discursul emoționant al actorului Bob Rădulescu ținut în fața elevilor unui liceu unitarian din Cluj-Napoca a ajuns viral pe rețelele sociale. El le-a vorbit despre lucrurile de care va depinde viața lor peste 20 de ani

HIstoria.ro

image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.
image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.
image
D-Day, cum arată Europa după 80 de ani
Cine merge pe drumurile din Normandia în aceste zile, cu mașina, pe biciclete sau pe jos, are parte de o călătorie în timp. Peste tot întâlnești soldați americani, jeepurile umplu toate șoselele, dar și alte autovehicule ale armatei americane.