Dezordinea simbolică (IX) - dubla mimare

Publicat în Dilema Veche nr. 362 din 20 - 26 ianuarie 2011
Dezordinea simbolică (IX)   dubla mimare jpeg

Instituţia culturii alternative din perioada comunistă a avut o sumedenie de chipuri. De la şcolile neoficiale ale unor maeştri care adunau în preajma lor, cu riscuri, cîţiva adepţi ai culturii sistematice, pînă la credincioşii cultelor interzise care păstrau canoanele credinţei prin educaţie discretă, în familie, şi prin adunări clandestine în casele unor curajoşi, de la profesorul de liceu care alegea unul sau mai mulţi elevi cărora, în timpul liber, le preda lucruri în afara programei şcolare, pînă la artiştii care organizau spectacole în propriile locuinţe, experimentînd tehnici şi curente contemporane neagreate de către sistem, de la cenaclurile literare şi cinecluburile oficiale şi neoficiale, pînă la audiţiile şi copierile de muzici în sufragerii ticsite de prieteni, cultura alternativă a avut profilul de sectă al oricărei activităţi clandestine.

În episodul de săptămîna trecută, aminteam existenţa călăuzelor evadării imaginare, personajele de la vîrful ierarhiei oricărui grup de prieteni, tipii care furnizau „marfa“ culturală, coagulau mici comunităţi de oameni cu pasiuni comune şi deveneau trendsetterii anturajelor din care făceau parte. O întîlnire cu un asemenea personaj putea fi în egală măsură o şansă, dar şi o limitare. Devenite adevărate „instituţii“ în comunităţile de prieteni şi cunoştinţe, călăuzele erau, în mod firesc, diferiţi ca oameni, dar se asemănau prin influenţa pe care o aveau asupra celorlalţi. Unii se mulţumeau cu rolul de coagulant şi furnizor de marfă culturală, iar alţii deveneau un soi de sacerdoţi, de instanţe mediatoare între „marea cultură“ şi consumatorii din proximitatea lor.

Aşa se face că, pentru unii dintre noi, perioada de maximă putere a rockului progresiv şi a jazz-rockului, ca şi siajul pe care acestea l-au lăsat în anii care au urmat, se identifică abrupt şi ultimativ cu cîteva repere pe care le-am depăşit foarte greu, sau deloc. Încremenirea în proiect e unul dintre cele mai frecvente diagnostice culturale ale tipului de receptare din acei ani. Pentru că nu cunoşteam în mod direct contextul, lumea reală din care veneau la noi, prin discurile pe care le ascultam – Genesis, Yes, Pink Floyd, Mahavishnu Orchestra, Soft Machine şi multe alte nume mari ale acelor ani – primeam această marfă culturală ca pe o gură de aer salvator. Digeram şi răsdigeram aceste muzici, identificîndu-ne mult mai mult decît cu un gest de cultură. Neavînd informaţie la prima mînă din lumea reală a Occidentului, pe care îl făceam teritoriul nostru de evadare imaginară, decoram universul nostru interior, camera noastră secretă, cu emoţia, cu energia afectivă a apropierii şi identificării cu fiecare disc. La noi nu aveau cum să ajungă fenomenele şi curentele culturale ale acelor ani, ci esenţele tari pe care le-am distilat din puţinul avut la dispoziţie. Existau destule „călăuze“ care făcuseră o meserie, o vocaţie, din această mediere a relaţiei fundamentaliste cu „marfa“ culturală. Expertiza reală şi competenţa se amestecau cu legenda, cu închipuirea, pînă la delirul absolut al identificării totale cu ceva care era prezentat ca entitate absolută, de nedepăşit.

Călăuza-instanţă, călăuza omniscientă, călăuza care transforma „marfa“ culturală în extaz mistic reprezentau marile personaje, vedetele absolute ale grupurilor de prieteni. Erau personajele care oficiau ritualul evadării simbolice, fabuloşii care deţineau cheile porţilor de unde se deschideau drumurile spre lumea ideală. Unii îşi protejau cărţile şi discurile, instrumentarul mistic al evadării, ca pe nişte sfinte taine, scoţîndu-le, din cînd în cînd, la vedere, şi regizînd, de fiecare dată, din poziţia de iniţiat, spectacolul revelaţiei artistice. Alţii erau generoşi şi se consumau total în aceste roluri, punînd la dispoziţie, pînă la uzarea completă, toată „marfa“ culturală pe care reuşeau să pună mîna. Mai toţi aveau însă vocaţia adunării oamenilor, a coagulării grupurilor. Aici, se emiteau verdictele. Aici, publicul ultracompetent devenea juriu.

După ’89, cele mai multe personaje ale acestei lumi a călăuzelor au căzut în uitare. Nereuşind să depăşească realitatea faptului că, acum, oricine poate avea acces la orice, unii au sfîrşit în braţele atotcuprinzătoare ale nevrozei. Alţii au rămas în tranşee, deşi războiul s-a terminat. Refuză contemporaneitatea şi se retrag în trecut, la fel cum, pe vremuri, se retrăgeau în viitor. În sfîrşit, alţii, nu foarte mulţi, au ajuns, zîmbind, acolo unde îşi visau. În prezent. În ordinea simbolică a comunismului, reperele erau foarte clare, delimitările exacte, seturile de răspunsuri precise stăteau, impecabil aranjate, în aşteptarea oricărei întrebări. Însă, în cazul evadării imaginare din această ordine, construcţia lumii alternative nu avea la îndemînă resursele nesfîrşite ale puterii politice din viaţa reală. Nici n-ar fi avut cum. Comunismul stăpînea discreţionar realitatea, dispunînd de cvasitotalitatea mijloacelor de creaţie simbolică, asediind, în fiecare clipă, avanposturile, dar şi teritoriile mai adînci ale imaginarului. Lumea ideală în care evadam nu era la concurenţă cu lumea reală. Nu era o alternativă la care recurgeam din plictiseală sau din obişnuinţa de a trăi cu posibilitatea de a alege. Refugierea în imaginaţie era singura modalitate de a scăpa de ofensiva, de teroarea, de obscenitatea spectacolului în care trebuia să jucăm în viaţa reală.

Fără să ne dăm seama, ne-am subordonat unei duble condiţionări a simulării. Fiecare, după puteri, mimam, în viaţa reală, participarea la „efortul întregului popor de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism“. Iar în acelaşi timp mimam, în imaginaţie, trăitul într-o lume liberă.

(va urma)

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.