Detergentul Nicolae şi sinistra lui soţie

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cel mai mare deserviciu pe care Nicolae Ceauşescu l-a făcut societăţii româneşti a fost acela de a muri relativ repede, atunci, în decembrie ’89. E drept, el a şi fost ajutat în acest sens - a fost poate ajutorul cel mai consistent pe care l-a primit, în toată cariera lui, de la trei dintre instituţiile fundamentale ale statului său: Securitatea l-a ajutat protejîndu-l cu ghilimele, Justiţia l-a ajutat apărîndu-l cu ghilimele, iar Armata l-a ajutat hrănindu-l - tot cu ghilimele, se înţelege, dar şi cu o porţie încă fumegîndă şi caldă de desert cu zero colesterol şi şapte-şaizeci şi doi calibru. Toate aceste ajutoare în ghilimele, de care vorbim, au o circumstanţă atenuantă şi una agravantă. Cea atenuantă este aceea că, într-un fel, dacă e să fim subtili, putem spune că Ceauşescu s-a cam sinucis. Am mai dezvoltat undeva ideea, aici o rezum: el, liderul, se complăcuse în a afişa (ajutat - fără ghilimele - de aparatul de propagandă) o invulnerabilitate şi o atotputernicie care, pentru românii care eram atunci, devenise agasantă. Într-atît de nemuritor şi de stăpîn pe situaţie părea, încît despărţirea noastră de sistemul în cauză însemna, obligatoriu, despărţirea de el - cel autorevendicat a fi piesa principală a acelui sistem. Cel mai de preţ fiu al poporului nu putea rămîne teafăr, odată ce poporul se răzvrătea. Simbolic spus, în fiecare ţară comunistă a existat un zid al Berlinului. Noi, în ultimii ani ’80, aveam chiar vreo trei: unul era pe Tisa - spre unguri, altul era pe Dunăre - spre iugoslavi, altul era pe Prut - spre sovietici. Specificitatea zidurilor berlineze româneşti a fost aceea că au funcţionat în stilul zidului lui Manole, dar în sens contrar: tocmai pentru a putea fi dat jos, a trebuit pus cineva sub dărîmătură! Cuplul Ceauşescu s-a achitat bine de sarcină, primind toate cărămizile în cap. Cum spuneam, cei care l-au împins pe Ceauşescu la zidul Tîrgoviştei au şi o circumstanţă agravantă. Deja, în momentul condamnării şi morţii, trecuseră cîteva zile de cînd el, practic, pierduse puterea. Şi totuşi, era nevoie de un lider mort. Mai întîi, pentru a-i tăcea gura. Eu cred că, în cazul unui proces desfăşurat pe bune, acel bătrînel descărnat, diabetic şi oricum fanatizat s-ar fi încleştat cu mîinile de bară şi, cu gura lui bleagă şi cu ochii apoşi, s-ar fi comportat cam în stilul poveştilor nemuritoare despre tinereţea lui revoluţionară: adică ar fi fost în stare să vorbească ore în şir şi să dea detalii jenante pentru mulţi dintre noii capi ai răzmeriţei. Hărmălaia dosarelor CNSAS este ecoul tăcerii lui Ceauşescu În al doilea rînd - şi astfel ajungem la subiectul nostru -, numai un Ceauşescu mort putea să joace bine ultimul rol al carierei sale; un rol major, de proporţii biblice, acela de ţap ispăşitor. Pentru cîţiva, destui, din anii următori, trucul a funcţionat. Scufundat, prin moarte, într-o mare de catran, Ceauşescu ne-a albit pe toţi. Chiar şi mort, el a rămas prizonierul celor ce şi-au pasat responsabilitatea pe umerii lui slabi. Şi, aşa cum alţii, mai perverşi, au făcut săpun din prizonierii lor, noi din prizonierul nostru am făcut detergent. Tot ce nu funcţiona în această ţară i se datora. Era proastă tabla zincată? Era vina lui. Aurolacii, SIDA în spitale sau delincvenţa juvenilă? Rodul decretelor lui anti-avort. Hibe în cercetare şi învăţămînt? Vina Ceauşeascăi. Cîinii vagabonzi? Demolările lui Ceauşescu. Creşteau preţurile? Moştenirea vechiului regim. În toate aceste aserţiuni era jumătate adevăr şi jumătate ipocrizie. A trecut timpul. România deja este - şi va fi tot mai mult - populată de promoţii pentru care acest alibi nu mai ţine. Studenţii din 1990 doreau să vadă carnetul de note al Elenei Ceauşescu şi carnetul de partid al lui Iliescu; cei din 2006 vor să vadă dosarele CNSAS ale rectorilor. Iar cei din 2010 s-ar putea să dorească lucruri pe care încă nu ni le imaginăm. Nu, nu e vorba de o răfuială între generaţii - cum insistă unii. Este doar vorba, cred, de faptul că aşteptările neîmplinite ale unei generaţii nu băltesc şi nu se evaporă - ci o iau la vale, ca un bulgăre de zăpadă tot mai consistent. Admit că această zăpadă ar putea fi din ce în ce mai murdară: da, pentru că e un bulgăre pe care, pînă a-l scăpa la vale, noi l-am pasat dintr-o mînă în alta. Nu mi se pare nimic tras de păr în a spune că noua hărmălaie de sub geamurile CNSAS are directă legătură cu această fostă tăcere - impusă de condiţiuni - a fostului dirigent. Tăcere care odată şi odată trebuia spartă. În 1990 apăreau cîteva foi, pe jumătate arse, din groapa de la Berevoieşti. În 2006 culpa înseamnă metri cubi de arhivă. Politicienii şi ziariştii sînt cei mai vizibili români; în ceea ce-i priveşte pe unii dintre ei, în 1990 aveam îndoieli, în 2006 avem bănuieli, iar în 2010 s-ar putea să avem certitudini amare. Şi, cum bătrînul ţap ispăşitor cu ochii apoşi şi-a consumat magia, poate e normal ca ei, politicienii şi ziariştii, prin fisurile acelei foste tăceri ce nu era a lor, să fie puşi primii în situaţia de a-şi curăţa singuri, prin propriile cuvinte, acolo unde se mai poate, faţa, mîinile şi numele.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Cu mainile curate sergiu nicolaescu sursa studiourile buftea jpg
„Cu mâinile curate“, povestea primului film polițist românesc. Secretele comisarului Miclovan, dezvăluite după 50 de ani | SPECIAL
Arhivele și mărturiile ne dezvăluie care a fost rețeta de succes a lui Sergiu Nicolaescu pentru primul film polițist românesc, „Cu mâinile curate“, completate de poveștile din culise ale cascadorului Adrian Ștefănescu, unul dintre ultimii supraviețuitori din distribuția filmului.
pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.
Soldați ucraineni în apropiere de Liman FOTO Profimedia
ISW: Armata rusă, în starea sa actuală, nu este capabilă să opereze într-un mediu nuclear
În starea sa actuală, este aproape sigur că armata rusă nu este capabilă să opereze pe un câmp de luptă nuclear, se arată în ultima evaluare a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.