Despre vînătoare

Publicat în Dilema Veche nr. 489 din 27 iunie-3 iulie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

N-aş putea spune cu exactitate de ce mi-a displăcut ideea de vînătoare, încă din copilărie. Pot invoca, bineînţeles, argumentul masacrului animalier – care, cred, dezgustă pe oricine, la rigoare, chiar şi pe amatorul de experienţe cinegetice –, dar nu e vorba numai despre aceasta. Nu sînt neapărat un „sensibilicos“ gata să închidă televizorul (sau ochii, după caz) la primele scene mai „intense“ din Scream ori Psycho. Bănuiesc faptul că la mijloc ar fi lipsa crasă de fairplay din interiorul actului vînătoresc. În pofida tuturor pledoariilor pro domo, vînătoarea rămîne un ritual degradant, din cauza inechităţii pe care se întemeiază. Omul – suveran al tehnologiilor – ucide (sub protecţia unui arsenal înfiorător) o vietate sălbatică, hăituită pînă la disperare în propriul habitat natural, habitat pe care, într-o prelungire delirantă a fatalităţii, nici nu are cum să-l părăsească vreodată, altfel decît prin extincţie. Finalitatea şi, ca atare, „raţiunea“ supremă a acţiunii devin plăcerea în sine a agresorului, aşa-zisul lui „morb“ vînătoresc. Este aici o disproporţie ontologică ce-l situează pe individul-vînător sub clasa primatelor. A te lupta cu tigrul, în tradiţia inubliabilului Tarzan, a ucide „căprioara în Munţii Carpaţi“, cu biciul foamei pe spate, a te apăra de haita de lupi ori de ursul brun, în adîncimile codrilor, este cu totul altceva. În asemenea situaţii intervine instinctul conservării speciei şi, conform legii fundamentale a naturii, el poate fi exercitat nestingherit, fie şi în dauna altor ramuri ale bestiarului terestru. A te duce, însă, echipat ca un puşcaş marin, prin pădurile patriei, şi a împuşca (frecvent, la foc automat), cu un sadism greu de conceptualizat, iepurele de cîmp, năucit de gonaci, vulpea derutată ori mistreţul înfometat, asta mi se pare un gest pur şi simplu criminal.

Există, desigur, o categorie profesională a vînătorilor. Utilitatea sa se află dincolo de orice discuţie. Nu poţi lăsa o zonă atît de complexă, precum echilibrul ecologic, fără un minim control uman. Din această perspectivă, intervenţia vînătorului profesionist nu pare doar necesară, ci şi pe deplin lăudabilă. De altfel, membrii segmentului în discuţie sînt, din ceea ce am putut să observ în ultimii ani, în manifestările eterogene de autocivilizare demonstrate de societatea noastră, cam singurii inşi dotaţi cu impuls autentic de protecţie a mediului. Ajutaţi de informaţii empirice asupra mersului lucrurilor în universul înconjurător, ei nu ucid niciodată gratuit exemplarele faunei, asigurînd – după puterile lor şi după minimalul suport legal – apărarea pădurilor româneşti. Impostorul sangvinar pe care îl aveam în vedere este, în fapt, autointitulatul „vînător amator“, distrugătorul fără scrupule al balanţei naturii, în scopuri strict personale, grefate pe o nevoie rudimentară de divertisment violent. „Vînătorul“ în cauză e, în mod invariabil, exponentul „claselor superpuse“, aparţinînd burgheziei de tranziţie (corespondentul vechilor aristocraţi europeni, care vînau similar, lipsiţi de grija apăsărilor de conştiinţă, dar care deţineau măcar scuza educaţiei primite într-o cultură patriarhală, autarhică, şi nu într-una democratică, deschisă, liberală...). Acest personaj superficial – construit pe tiparul cel mai elocvent al parvenitului economic – şi-a creionat o identitate vînătorească, forţat de noile circumstanţe sociale. România – aidoma tuturor sistemelor bazate pe un soi de tribalitate ajustată la tipare actuale (echivalente se găsesc prin Asia, Africa şi America de Sud) – încurajează postura macho pentru liderul de orice tip. (A se vedea vizitele anuale făcute de noii potentaţi europeni pe domeniile vînătoreşti autohtone!) În bunul obicei „ştăbesc“ al locului, vînătoarea a devenit activitatea perfectă pentru susţinerea unei astfel de ipostaze.

Totuşi, actul vînătoresc ascunde, prin înseşi semnalatele sale disproporţii, un profil moral total opus celui asumat, de regulă, de către civilizaţia macho. În lichidarea turmei de porci mistreţi cu mitraliera sau în doborîrea ursului de o tonă, cu ajutorul puştii cu lunetă (eventual, în infraroşii), nu descoperim bărbăţia arhetipală, ci un întristător puţoism „postmodern“. Figurile vînătorilor actuali nu trădează cine ştie ce vitejii dacice – în momentul în care, cu emfază, sînt împopoţonate cinegetic –, ci lasă, necondiţionat, impresia retardului fizic şi psihic. Supraponderali, muiaţi de confortul zilnic şi, mai ales, de chiolhanul experimentat plenar, încă înaintea ieşirii cu puşca pe teren, personajele respective, croite mai curînd după parametri politici şi financiari decît marţiali, par să facă reclamă la iaurturile Activia (dacă ne vom opri asupra zîmbetului relaxat, de uşurare, care le acoperă obrajii îmbujoraţi), şi foarte puţin la tradiţiile de masculinitate opulentă ale populaţiei indigene. În fond, pe acest decalaj dintre aparenţă şi realitate se articulează şi explicaţia ultimă a nedemnului lor hobby. Asemenea „eroi“ de melodramă disimulează, în apetitul sangvinar, neputinţa etică şi psihologică de a se confrunta cu existenţa adevărată. Cocoloşiţi şi acoperiţi de mantaua atotcuprinzătoare a politichiei şi de avantajelor sale, ei dau dovadă de laşitate în raportul brutal pe care îl stabilesc cu animalele pădurii. Din fericire, uneori, mai greşesc ţinta, pulverizîndu-şi – reciproc – porţiuni anatomice sensibile. Este atunci, acolo, să recunoaştem, fie şi pentru cîteva clipe, vechiul modus operandi al justiţiei divine, care, la un moment dat, îşi va urma cursul firesc.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.