Despre spiritul sărbătoresc

Publicat în Dilema Veche nr. 561 din 13-19 noiembrie 2014
Alte confuzii jpeg

Vă mai amintiţi, probabil, de amicul meu Tăică, profesor la Asistenţă Socială, despre a cărui compulsie manifestaţional-religioasă am relatat aici cu mai bine de un an în urmă. Dojenit de duhovnicul lui că nu se închina cuviincios atunci cînd, în drum, îi apărea o biserică, Tăică îşi disciplinase într-atît gestica sacră, încît dezvoltase o morbiditate secundară: îşi făcea cruce, automat, în faţa oricărui edificiu mai impozant, ce-i răsărea pe neaşteptate în cale. Trecea chiar, subit, şi la mătănii elaborate în momentele cînd, în aula Universităţii, de exemplu, se intona imnul „Gaudeamus igitur“ în deschiderea cine ştie cărei festivităţi academice. Luna trecută, l-am întîlnit după mai multă vreme. Era parcă şi mai abătut decît acum un an, cînd îmi povestea cele de mai sus. „Ce mai faci, omule?“ l-am întrebat entuziast, sperînd să evit o altă naraţiune despre anxietăţi şi reflexe obsesionale. „Rău, rău de tot!“ m-a adus Tăică imediat în realitatea nevrozelor sale iremediabile. „Sînt, pur şi simplu, înnebunit de felul în care au ajuns să fie laicizate marile sărbători creştine. Mă obişnuisem, dragul meu, îţi spun drept, cu degenerarea mercantilă a Crăciunului, cu isteriile iarmaroceşti declanşate de ziua Sfintei Parascheva, l-am acceptat cumva, te rog să mă crezi, şi pe idioticul iepuraş de Paşti...“ Tăică răsuflă indignat şi stătu meditativ cîteva clipe, cu palma la frunte. „Pînă şi catastrofelor ălora de la Romtelecom – companie care, înţeleg, nici nu mai există astăzi, pesemne că i-a bătut Dumnezeu pe acţionari – le-am înghiţit, acum doi-trei ani, blasfemitoarele fizionomii, cînd cîntau, pline de fior metafizic, «Rom, Rom, Telecom!», în loc de «Domn, Domn să-nălţăm!»“

„Cu toţi Moş Gerilii“, ţipă bietul profesor de la Asistenţă Socială, „cu toţi renii Rudolph şi cu toţi urecheaţii Rilă m-am acomodat. Cu bomboanele în formă de Prunc Sfînt, cu ouăle de ciocolată, cu căciuliţele roşii asortate la chiloţii de baie rubinii, cu coarnele de cerb şi cu ho-ho-ho-urile masivului Santa de la Coca-Cola m-am obişnuit. Cu toate am încheiat un pact nescris de coabitare, dar am impus şi eu, tacit, bineînţeles, o condiţie: ca întregul delir să se desfăşoare între nişte limite cronologice decente, de la începutul lui decembrie, să zicem, pînă la sfîrşitul primei săptămîni din ianuarie. Omului nu-i putem interzice să experimenteze şi lucrul omului, însă la timpul său…“ Îl priveam pe Tăică tot mai intrigat, neînţelegînd deloc care îi era destinaţia argumentativă. După o nouă aşteptare tensionată, vechiul meu prieten îşi reluă tirada: „Sîntem în septembrie, şi unii au început să se pregătească de Crăciun. Crede-mă, am văzut deja ornamente prin supermarket-uri, m-am lovit de imagini cu brăduţi şi steluţe, am putut mîngîia reni de jucărie prin librării. Multe dintre reclamele de la televizor au ieşit din decorurile de vară şi au îmbrăcat căciuliţe şi pulovere cu roşu şi alb. Apar acum, tot mai des, filmuleţe cu cerul înstelat, încă puţin şi vom vedea fulgi de zăpadă şi săniuţe magice prin parcuri şi în spaţiile pentru copii. În octombrie, îţi garantez, vom auzi colinde şi vom contempla cozonacii de Boromir aburind seducător. Pot să jur că, schimbînd canalele deunăzi, am zărit, o fracţiune de secundă, un Moş Crăciun vesel şi rotofei…“

„Lumea e fericită de Sărbători“, am încercat eu o replică timidă. „Oamenii vor să prelungească sentimentul petrecerii. Pe undeva este firesc…“ „Tocmai asta e!“ strigă Tăică puternic. „Fericirea! Sărbătorile te obligă la fericire şi, cu cît intervalul lor devine mai mare, cu atît presiunea fericirii ajunge mai insuportabilă. Nu pot fi fericit atît de multă vreme, simt că mă prăbuşesc. A trebuit să fiu fericit de Florii, de Paşti şi de Înălţare. După aceea, am preluat, necondiţionat, starea de fericire a verii. Aici nu prea ai de ales. Ai auzit şi tu, neîndoios, că unii, vara, nu dorm. Mi-au ieşit, astă-vară, nişte bube inexplicabile pe piele. Îşi mărturisesc faptul că m-am diagnosticat singur cu o formă, admit, rară, de alergie la fericire. În sfîrşit, marea s-a răcit, bikineii s-au ascuns sub haine mai groase şi, ce să vezi, îşi iţi corniţele fericirea de Crăciun – întrepătrunsă, anul acesta, şi cu alte fericiri, precum cea electorală, bunăoară. Despre fericirea Zilei Naţionale, a zilei Sfîntului Andrei sau a zilei Sfîntului Nicolae nici nu mai vorbesc. Ne aşteaptă un sezon greu…“ „Şi, totuşi, Tăică,“ am insistat în sfioasa mea abordare polemică, „totul sună uşor paradoxal. Pînă la urmă, vorba părinţilor-fondatori americani, avem dreptul să ne căutăm fericirea…“ „De acord, bătrîne“, răspunse amicul cu glas sfîrşit, „dar fericirea asta poate fi fulgerată oricînd de nefericire şi de catastrofă absolută. Ţi-e frică şi să te mai îmbolnăveşti în aceste perioade, ca să nu fii nevoit să spui: «Am fost bolnav anul ăsta chiar de Crăciun. Am zăcut toată luna octombrie.» Încet, încet, în ritmul actual de desacralizare, Crăciunul va fi sumbru pentru mine, întrucît mă voi gîndi, volens-nolens, că biata mam’mare (ştii, bunica maternă, cea care practic m-a crescut) s-a dus, acum cinci ani, la timpul Sărbătorilor de iarnă. A murit, îţi aminteşti poate, pe 18 august…“

Începeam să înţeleg unde bătea Tăică. În consecinţă, m-a cuprins panica. Amicul meu vorbea răguşit şi îşi ştergea mereu nasul. Venise toamna cu alaiul ei de boli. Eram deja, iată, pe 28 septembrie! Vai, dacă, prin contagiunea cu acest nefericit iremediabil, urma să fiu răcit de Sărbători?! 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.  

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.