Despre proasta înţelegere a lucrurilor

Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
Alte confuzii jpeg

„Bătrîne“, îmi spuse, la un moment dat, foarte trist, prietenul meu din copilărie, inginerul mecanic Melaniu Precară, la o cafea, „mereu am fost un ins cu percepţie slabă pentru subtilităţi de limbaj, comportament şi chiar conduită socială în general. Un obtuz, un calcă-în-străchini, un cap-pătrat, mai pe româneşte. Şi acum mă macină, de exemplu, o amintire sumbră din studenţie. În episodul respectiv, am dat, te rog să mă crezi, măsura întreagă a inadecvării mele la realitate. Era prin 1988, către sfîrşitul agonic al comunismului, în sesiunea de iarnă din ianuarie. Zi de duminică, dimineaţă cu zăpadă, frate, pînă la brîu, nu vedeai ţipenie de om ori utilaj, părea să fi venit glaciaţiunea. Aveam examen oral la Mecanică Teoretică. Am ajuns, cu chiu, cu vai, în clădirea unde fuseserăm programaţi, plin de promoroacă. Am fost un student răsărit – tu ştii asta foarte bine –, aşa că, mai de voie, mai de nevoie (împins adică de la spate de ceilalţi), am intrat primul. Mă pregătisem şi, în plus, proful mă ştia de la laboratoare. Mi-a dat 10 fără probleme. N-am apucat totuşi să-mi savurez victoria pe coridor, unde colegii mă înconjuraseră curioşi (plutea o îngrijorare legitimă în aer: Satrap, cum îi spuneam noi titularului cursului în cauză, nu prea tolera mediocritatea şi, prin urmare, la el, ori străluceai şi primeai 10, ori picai direct, nu mergea cu jumătăţi de măsură). Profesorul a ieşit din sală după mine şi mi-a zis: «Melaniule, dacă tot ai scăpat tu de emoţii, uite, ţine aici 21 de lei şi mergi de-mi cumpără un pachet de Snagov!» «Sigur, domn’ profesor!» am răspuns, plecînd deîndată, triumfător, în privirile – subit luminate, am avut senzaţia – ale colegilor. Lumea mă vedea, cu siguranţă, ca pe un erou. Imaginează-ţi, dragul meu, că am ieşit, candid, în nămeţii cît casa, duminică, în amurg de epocă ceauşistă, să cumpăr ţigări!“ Prietenul Precară îmi arătă o expresie mofluz-interogativă, la care n-am ştiut să răspund altfel decît sorbind încurcat din cafea.

„Polul Nord“, continuă el, „infern alb, urgie meteorologică, declin existenţial. Sînt convins că, şi dacă aş fi găsit un chioşc cu activitate ori o tutungerie deschisă şi s-ar fi dibuit un pachet cu multrîvnitul Snagov pe acolo, vînzătorii tot nu mi l-ar fi vîndut, ca sancţiune pentru absurditatea unei asemenea solicitări, într-o astfel de dimineaţă. Oricum, un statistician serios ar fi putut calcula mai multe şanse pentru mine să întîlnesc un pinguin, un urs polar sau mai degrabă un eschimos decît un comerciant de tabac. În idioţenia mea proverbială, m-am învîrtit haotic un ceas şi ceva pînă să trag concluzia raţională că nu se putea procura Snagov şi pace! M-am întors la şcoală – alb ca un om de zăpadă –, am intrat în sală la Satrap şi i-am pus banii pe masă, observînd isteţ: «Nu e nimic deschis, domn’ profesor, îmi pare rău!» Omul s-a uitat la mine ca la un extraterestru, fără să comenteze. Afară însă colegii m-au luat, exasperaţi, în şuturi… Rememorez şi acum cîteva dintre apelativele revărsate atunci, brutal, asupra mea: vacă nebună, marţafoi oligofren şi curman nefericit. Se pare că nu înţelesesem un lucru elementar – Satrap mă trimisese de fapt, elegant, să cumpăr un pachet de Kent de la studenţii africani din cămin (cămin situat, într-adevăr, foarte aproape de incinta examinării), iar eu hălăduisem, într-un caraghioslîc inegalabil, prin zăpadă, după Snagov! În absenţa mea, studenţii strînseseră deja banii pentru Kent, aşteptîndu-mă, cu limba scoasă de tensiune, ca să poată intra şi ei la examen… Inutil să-ţi descriu ce a urmat. 2 şi 3 pe bandă rulantă, icnete şi gemete de suferinţă, mai ceva ca vaietele de sub talpa iadului. Le mai aud şi astăzi, în coşmaruri prelungi, din care nu mă pot trezi…“ Inginerul se pierduse, cu privire albă, în amintiri inefabile, descompuse de negura vremii.

Ulterior, îşi reluă monologul: „Aşa am ţinut-o, din acel moment, toată viaţa. Să-ţi povestesc oare despre scena de la Amsterdam, cu vecina de palier, o thailandeză ameţitor de frumoasă, care a venit la uşa garsonierei mele pentru a-mi oferi o cireaşă mare şi roşie? Eu, ca un hămesit, am înşfăcat-o şi am halit-o dintr-o răsuflare, strigîndu-i bietei fete: «Zis iz a zeri gut ceri, madam! Senc iu!» Mă mir că nu am încercat să-i scuip şi sîmburaşul în palmă, pe cînd se retrăgea speriată, făcînd plecăciuni pînă la pămînt! Mai tîrziu, am citit, bineînţeles, că, în cultura lor, o cireaşă în dar echivalează cu o declaraţie de dragoste… Să-ţi mai spun despre doctoriţa căreia i-am dus flori şi care m-a întrebat: «Credeţi cumva că eu beau polen?» Eu i-am răspuns precum marii şi incorigibilii nătărăi: «Din cîte ştiu, polenul se mănîncă, nu se bea!» Sau despre şefa mea, care mi-a zis, deunăzi, netam-nesam: «Sînt bătrînă şi urîtă, dar tot mai pot ţine un speech în faţa angajaţilor companiei!» «Sigur că puteţi», i-am replicat, «fizicul nu contează!»… Auzi“, îşi schimbă brusc focalizarea discursului amicul Precară, la gestul meu de a prelua nota de plată, „de ce vrei să achiţi tu? Sugerezi că aş fi un şomer rupt în fund de cînd m-a concediat şefa urîtă?“ „Nicidecum“, m-am apărat, „mă grăbesc, iartă-mă!“ M-am ridicat şi am început să mă îndepărtez hotărît. „Şi acum de ce fugi?“ m-a interpelat, piţigăiat, Melaniu. „Nu am tulburări de personalitate, aşa cum mi-a scris pe certificat, răutăcioasă, doctoriţa cu florile. Şi chiar dacă aş avea, nu este ceva contagios!“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.