Despre patriotism

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Alte confuzii jpeg

În urmă cu cîţiva ani, în preajma zilei de 1 decembrie, dna Oana Lazăr – realizatoarea unor interesante emisiuni TV –, m-a invitat la o scurtă discuţie pe tema

Mărturisesc faptul că, iniţial, am privit problema cu oarecare detaşare, gîndindu-mă că nu va fi decît prilejul unei noi dezbateri marginale, ca mai toate dezbaterile intelectuale din România zilelor noastre. În timpul interviului (şi mai ales după, cînd am primit numeroase şi nebănuite mesaje de receptare pozitivă), mi-am dat totuşi seama că subiectul e cît se poate de actual şi incitant, meritînd o investigaţie mai largă. Nu am fost de aceea foarte surprins – decît, cel mult, de bizarul coincidenţei – să aflu, dintr-un articol al profesorului Alexandru Călinescu, publicat cam în aceeaşi perioadă, că, în Germania, avusese loc, tot în preajma Zilei Naţionale a României, o masă rotundă, cu participarea unor importante personalităţi culturale, axată pe o ipoteză de lucru similară. Poate fi văzut Caragiale – din unghiul operei şi al biografiei – drept un individ prea puţin ataşat de valorile româneşti, un „ne-patriot“, cum ar spune exponenţii naţionalismului autohton? Este exilul său berlinez semnul unei stări de lehamite (niciodată mărturisite complet) faţă de balcanismul nostru aparent insurmontabil? Există, bineînţeles, mai multe păreri, iar unele dintre ele nu ocolesc ideea „antiromânismului“. Ele şi-au făcut simţită prezenţa, discret, pînă şi în discuţiile din Germania, prezentate succint, în articolul amintit, de Alexandru Călinescu. Sînt unii care, chiar acceptînd valabilitatea tipologiilor caricaturizate ale operei lui Caragiale, continuă să-l vadă pe scriitor, în cel mai bun caz, ca pe un „nemulţumit“, plictisit ori iritat de-a dreptul de isteria continuă a neamului său, în ADN-ul căruia gena latină ar fi produs mai curînd implozia balcanică decît preconizatul europenism. Plecarea definitivă a dramaturgului în Occident rămîne – pentru aceştia – argumentul absolut al unei aşa-zise „trădări“. 

În realitate, aşa cum foarte exact a observat şi Alexandru Călinescu pe parcursul dezbaterii amintite, exilul lui Caragiale putea să fie rezultatul unei dorinţe legitime – legate şi de perspectiva senectuţii – a scriitorului de a petrece un număr de ani într-o ţară frumoasă, a deplinei şi netulburatei civilităţi. În plus, separarea lui Caragiale de România nu a părut nicidecum irevocabilă, el revenind la Iaşi, de mai multe ori, cu reală plăcere. Cred, de aceea, că discreditarea „patriotismului“ lui Caragiale (oare care va fi fiind unitatea de măsură a acestui sentiment?), prin prisma tipologiilor sale şi a exilului, rămîne o greşeală istorică. Mi-a revenit în memorie, cu prilejul interviului menţionat mai sus, o conferinţă de-a lui Laurenţiu Ulici – ţinută la Iaşi prin 1992 şi devenită mai apoi o carte – în care criticul situa românitatea, în expresia ei mentalitară, undeva între extremele „Hyperion“ (M. Eminescu) şi „Mitică“ (I.L. Caragiale). După Ulici, românul a aparţinut dintotdeauna, în planul diurn, pragmatismului jocular şi dinamic al lui Mitică, iar, în cel nocturn, înclinaţiilor meditative şi siderale ale lui Hyperion. Dacă ipoteza e valabilă, putem spune că autorul

manifestă măcar tot atît „patriotism“ cît şi creatorul

. Aş merge mai departe şi aş spune că, dacă patriotismul se leagă, într-un fel sau altul, de afecţiunea inefabilă a cuiva faţă de grupul din care provine, atunci Caragiale, în postura unui scriitor care şi-a transformat opera în galeria unor imagini de românitate, convingătoare, deşi burleşti, tocmai prin perenitatea lor, ar trebui considerat

Mă urmăreşte, de multă vreme, o mărturisire nostimă şi totuşi deosebit de serioasă a regretatului istoric literar ieşean Leon Volovici. În 1984, cu doar cîteva ore înainte să emigreze în Israel, rămăseseră în apartamentul lui televizorul şi un scaun. Şi acestea urmau să fie preluate de nişte vecini, însă, se stabilise, abia după plecarea cercetătorului. Spunea Volovici că, în contextul aşteptării, a deschis televizorul. Se transmitea un important meci de calificare a naţionalei României. Inexplicabil (ce îl mai lega de ţara pe care, probabil, din cauza situaţiei politice nici nu mai avea să o revadă, ce mai reprezenta pentru el un triumf sportiv românesc?), a tremurat de emoţie tot meciul, bucurîndu-se nebuneşte la golurile jucătorilor noştri. A fost cuprins, irepresibil, de un ameţitor şi înălţător

. Ca atare, privind problema ceva mai nuanţat, să recunoaştem că patriotismul devine, în esenţă, un fenomen destul de flexibil, şi nu un tipar al singularităţii comportamentale. Ca orice cultură mică, nelipsită de un anumit iz provincial, noi ne-am obişnuit să-l vedem

în ipostaze eroice şi lacrimogene, eventual pe fundal sangvinar, populat cu martiri epopeici. „Patrioţii“ noştri sînt adesea indivizii declaraţiilor pompoase, îmbrăcaţi în „cămăşi ale morţii“, cu fizionomii încrîncenate şi ton ridicat al vocii. Dar patriotismul reprezintă, de fapt, un sentiment normal, născut în ins precum instinctul de conservare sau cel de perpetuare a speciei. Apartenenţa etnică ori geografică nu poate fi nici urîtă, nici iubită în sensul pur al noţiunilor. Cînd acest lucru se întîmplă, manifestarea se produce în afara normalităţii. Patriotismul reiterat public, cu iz de butaforie, la fel ca şi parada absenţei sale complete, descrie fie o formă de patologie psihică, fie una de cabotinism. Omul obişnuit îşi trăieşte afecţiunea faţă de ţară în conturul firescului emoţional, care îl identifică drept membru al comunităţii lui. În ultimă instanţă, patriotismul autentic constituie asumarea unei identităţi şi încercarea de a rămîne egal cu ea. Implicit, faptul înseamnă să rămîi egal şi cu tine însuţi. Cînd „starea de patriotism“ trece de barierele menţionate, discuţia nu mai trebuie purtată în agora, ci în cabinetul psihoterapeutului. 

Istoreme

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.