Despre nebunia socială

Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Despre nebunia socială jpeg

Am folosit şi în alte rînduri conceptul de „nebunie socială“, datorită expresivităţii sale deosebite în raport cu starea de lucruri românească a prezentului. Noţiunea nu-mi aparţine. Vine din psihiatrie şi descrie, prezumtiv, unul dintre stadiile ultime de disoluţie civică a unei societăţi. Psihoza colectivă reprezintă incapacitatea colectivităţii de a mai distinge (ca grup) între bine şi rău, între raţional şi iraţional. Ea marchează punctul de debut al entropiei unui sistem uman dat. Deşi mulţi deja se gîndesc, probabil, că intenţionez să vorbesc mai jos despre uşurinţa cu care noi intrăm în crize politice şi economice majore, acceptînd astfel, pe termen lung şi, aparent, lipsiţi de mari îngrijorări, degringolada ca mod de viaţă, voi spune din start că nu pe acest palier se potriveşte nebunia socială, asemenea unei mănuşi, mentalitarului românesc (accept totuşi, fără rezerve, că şi multitudinea de „crize“ constituie, pînă la urmă, tot un simptom de dezechilibru psihic la nivel comunitar!). Nu perspectiva de ansamblu devine instrumentul de măsură al acestei anomalii, ci, oricît ar părea de paradoxal, amănuntul cotidian, în interiorul căruia viaţa abundă de semnificaţii. Abulia sistemică se vede, aşadar, mai ales în detalii, în automatismele aşa-zicînd „minore“ al comportamentului public, bineînţeles pentru cine (mai) are timp să le observe.

Un profesor american (dispărut, din păcate, recent, dintre noi) a predat, pe la începutul anilor 2000, literatură, pentru un semestru, la Universitatea din Iaşi. Tom Erskine (aşa se numea omul în cauză), un bon viveur de felul lui, privea cu simpatie imensă, dar şi cu surprindere nedisimulată, obiceiurile de convivialitate autohtonă. Într-o zi, mi-a mărturisit deschis: „Codrin, sînt uimit de toleranţa regulamentelor voastre faţă de consumul de alcool în Universitate. Nu vreau să mă înţelegi greşit, mă simt foarte bine aşa, aproape că nu-mi vine să cred că e adevărat, dar nu pot să nu mă gîndesc că, în campusurile americane, ceva similar ar fi de neimaginat. Tu ai stat ceva vreme prin universităţile noastre şi ştii că, dacă un student te-ar simţi acolo că ai băut, fie şi o gură de şampanie, şi te-ar reclama la administraţie, ţi-ai pierde instantaneu slujba“. Ştiam, cum să nu ştiu, „amănuntul“, însă, acomodat cu schizoidia culturală locală („una-i America, alta-i România“), nu-mi mai permiteam să-l observ sau să-i analizez implicaţiile. Faptul că, la noi, lumea celebrează prin instituţii (nu doar prin universităţi), în intervalul programului oficial de lucru, cu alcool, onomastici, zile de naştere şi diverse alte sărbători intră într-o normalitate a locului, reversul apărînd mai curînd, pe meleaguri mioritice, drept un exotic exces de intransigenţă etică.

Nu de mult, presa a relatat, cu o anumită voioşie (am avut senzaţia) despre profesorul de liceu din Lugoj care a publicat un fel de „autobiografie sexuală“. Cartea era dedicată, necondiţionat, propriilor elevi. Curiozitatea venea din „normalitatea“ derulării evenimentului. Televiziunile au prezentat imagini de la lansarea volumului. Dascălul (îmbrăcat elegant) vorbea, la microfon, unor tineri studioşi, fiind secondat de doi bărbaţi serioşi (pesemne, tot profesori), cu rol, desigur, de „critici literari“. Atmosfera avea un colorit sobru, de mare eveniment cultural. Imaginile se derulau în fundal, prim-planul ecranului oferindu-ne citate selectate, cu atenţie, din tomul erotic. Le-am parcurs cu interes. Speram, pe ultimele nanosecunde dinaintea intrării în angoasă ireversibilă, la scuza apariţiei vreunui nou Henry Miller, ascuns în tipologia măruntă a dascălului de tîrg transilvan. Nu se punea, din nefericire, problema. Talentul literar al domnului profesor era tot atît de vizibil precum cel al motanului Chioruţu’ pe care-l hrănesc, de două ori pe zi, în faţa blocului. O însăilare defazată de episoade cu erotism rudimentar şi brutal, în jurul cărora se articula metafizica adolescentului întîrziat, degrabă psihanalizabil în laboratoare de specialitate. Tonul „confesiunii“ rămînea pretutindeni trivial şi opac, fără o minimă tresăltare artistică, compulsiv sexual, trădător de patologii subliminale.

Şi totuşi, situaţia era privită de cei implicaţi (autor, public, colegi, presă şi, înţeleg, autorităţi – rămase apatice în faţa acestui spectacol „didactic“) cu lejeritate, poate doar cu niscaiva umor. Directoarea colegiului de unde provine insolitul autor a precizat că protagonistul este „un coleg bun şi un excelent profesionist“. Nimănui nu i-a dat tîrcoale senzaţia vreunei incompatibilităţi deontologice, nimeni n-a fost uimit de altceva decît, cel mult, exotismul întîmplării. O senzaţie de normalitate absolută respira, psihologic vorbind, prin toţi porii amintitului moment. Nu sînt un conservator cu sensibilităţi pudibonde, dar am, mărturisesc, nostalgia societăţilor sănătoase mental, cu paliere clar conturate, funcţionale complementar. A fi profesor şi a-ţi exhiba obsesiile sexuale într-o „autobiografie“ prezentată drept carte pentru (propriii) elevi rămîne, şi după cele mai radicale standarde de liberalism, o formă de disfuncţionalitate colectivă, o eroare de concepţie a mecanismului comunitar, o anomalie de aşezare în dinamica existenţei. Insensibilitatea faţă de diformitatea etică a episodului, raportarea la el ca la o faţetă diferită de „normalitate“ (ceva adică abordabil la nivel de „ştire“!) indică, aş zice, începutul nebuniei sociale. O singură dilemă am totuşi la sfîrşitul acestui comentariu: ce se întîmplă cînd normalitatea majorităţii devine anormalitatea unei minorităţi? Mi-e frică de ce ar putea răspunde psihiatrii.  

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.