Despre morți, numai de bine

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

O cruce din fier forjat în parcul IOR din Titan, care amintea de moartea unui tînăr înecat în apele lacului, a dispărut. În locul ei a rămas o mică groapă. Nu cred că a fost furată pentru fier vechi. Nu e exclus însă ca ea să fi fost scoasă din motive şantieristice, pentru a nu strica aliniamentul celor un milion de bănci şi coşuri de gunoi de lemn care sînt montate în zonă, adică pentru a nu strica afacerea amenajării (deocamdată haotice) a parcului. E posibil şi ca peisagiştii Primăriei (sau cum s-or fi chemînd) să fi hotărît că, din punct de vedere estetic, o asemenea cruce nu se potriveşte în parc. Tot aşa de bine se poate ca Primăria să fi decis că locul crucilor e la cimitir şi nu pe domeniul public.  

Ştiu cum, la cîteva zile după atentatele de la metroul londonez din 2005, autorităţile au hotărît să adune din staţii nenumăratele flori şi lumînări depuse în memoria victimelor. Primarul de atunci, Ken Livingstone, a explicat cît se poate de simplu celor care au criticat măsura că, deşi respectă memoria victimelor, metroul este un mijloc de transport public care trebuie să funcţioneze şi care nu poate fi transformat într-un memorial. Decizia a rămas fermă. Dacă şi autorităţile noastre ar începe să adopte asemenea hotărîri în contra binecunoscutelor tradiţii locale, am putea vorbi de semnele unei reforme profunde, de un început de civilizare a administraţiei. Cum ştim, deocamdată toate şoselele ne sînt pline de cruci, la fel şi trotuarele din oraşe. Malurile lacurilor şi marginile prăpăstiilor sînt şi ele înţesate de cruci cu inscripţii care mai de care mai înduioşătoare. Nu sînt convins că tuturor ne place să ne înspăimîntăm, la fiecare pas, de felul în care a murit unul sau altul dintre concetăţenii noştri.  

Mai nou, pe trotuarul din faţa cafenelei din Piatra Neamţ în care anul trecut a fost împuşcat un cămătar, rudele au instalat o placă funerară în amintirea lui. Cu alte cuvinte, am ajuns în stadiul în care, la nivel simbolic, punem memoria unui interlop pe acelaşi palier cu memoria eroilor Revoluţiei din Bucureşti despre care ştim că ani de zile a fost întreţinută prin tot felul de cruci, cruciuliţe, lumînări, lumînărele cu tricolor găurit, icoane şi fotografii îndoliate alături, plus inscripţii făurite fiecare după propria lege şi după gustul fiecărei familii. Atît amplasarea plăcii funerare a unui cămătar în centrul unui oraş cît şi felul improvizat şi mizericos în care ni se amintea că într-un loc sau altul nişte oameni au murit pentru un ideal sînt la fel de inadecvate şi depărtate de spiritul civic.  

Apropo de Revoluţie, mi-amintesc cum nişte muncitori au instalat în 1990, în curtea unei fabrici, un fel de sîrmă de aluminiu despre care spuneau că e un monument în amintirea cîtorva colegi care îşi pierduseră viaţa în decembrie. Împreună cu tot colectivul ţineau momente de reculegere în faţa acelei sîrme.  Nu pot uita nici comparaţia pe care am avut ocazia s-o fac între vaietele disperate ale unei mame care se tînguia că „Răzvănel“ al ei ar putea păţi ceva în Piaţa Universităţii (unde tocmai se dusese în seara de 21 decembrie 1989) şi mîndria din glasul unui tată care-şi ştia ambii copii în acelaşi loc, şi care îşi exprima cu voce sonoră speranţa că „băieţii noştri vor învinge“. Pe scara evoluţiei umane, varianta demnă în faţa pericolului şi a morţii e parcă mai presus decît bocitul. Tot aşa, cred că ştirile despre catastrofe prezentate decent sînt mai presus decît cele pe ton plîngăcios, îmbibate cu adjective dureroase. Zilele trecute, o româncă din Japonia le făcea în direct celor de la Realitatea TV observaţia că transmit ştirile despre cutremur într-un mod mai catastrofic decît televiziunile din Japonia. Chiar dacă imaginile arată valuri uriaşe distrugînd oraşe iar cifrele grăiesc despre mii de morţi şi dispăruţi, în concepţia producătorilor, pentru audienţa locală e neapărat nevoie şi de ceva bocete însoţitoare. Modelul e cel rural, unde durerea familiei după un om care a murit nu pare nici destulă şi nici corectă, dacă nu e însoţită de bocete, şi unde cei pe care nu-i ţin bojocii la bocit au ocazia să angajeze „profesioniste“. E tradiţional, dar nu şi civilizat. Iar pentru japonezi, bocitul românesc nu e nici măcar tradiţional.  

Televiziunile noastre ar trebui să mai aibă puţină răbdare pînă vine sezonul inundaţiilor autohtone (ca să nu zic de cutremur). Vor avea destule ocazii pentru jelirea jurnalistică a „pierderii agoniselii de-o viaţă“ şi aşa mai departe. Dar atitudinea faţă de suferinţă şi cultul morţilor exprimă într-un fel şi gradul de demnitate al viilor. Iar dacă viii preferă să bocească şi să instaleze, pentru cei morţi, însemne funerare improvizate, la rîndul lor nu pot spera că vor fi pomeniţi decent (ca să nu vorbim de onoruri), ci că vor avea parte tot de jelanie şi, eventual, de sîrme în curtea fabricii sau cruciuliţe prin tufişuri.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.