Despre monştri sacri

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Alte confuzii jpeg

Îmi amintesc bine că, acum douăzeci şi cinci de ani, o constatare a lui Noica mă tulbura pînă la revoltă. În

– operă de tinereţe, retipărită la Humanitas abia în 1990 –, la un moment dat, maestrul păltinişan spune că moartea marelui savant, a şefului de şcoală, a creatorului de sistem, a liderului de opinie sau, cu un termen consacrat, a „monstrului sacru“, este o necesitate, fără aceasta istoria neputînd progresa. Eram student, copleşit de entuziasmul ieşirii din comunism şi, prin urmare, am considerat butada tînărului treizecist blasfemie. Tocmai aceşti eroi ai culturii ne lipsiseră aproape o jumătate de veac şi – credeam eu –, dacă nu apăreau în viitorul apropiat, ei ar fi trebuit inventaţi. Experienţa americană – venită, din fericire, la timp – mi-a nuanţat fundamental presupunerea. Un sistem al competiţiei reale şi, implicit, al evoluţiei permanente respinge, în mod structural, instaurarea de mituri în dimensiunea imediată a actualităţii. Am descoperit gradual cum istoria în mişcare demolează şi construieşte continuu, în funcţie de rigorile prezentului, căutînd formula ideală de funcţionare după standardele oamenilor vii şi activi. Mentalul colectiv de peste Ocean refuză blocajul indus prin sacralizarea unui singur model.  Aşa se impune regula mutaţiei valorilor şi principiul alternativei ca fundamente de fiinţare socială. Orice american pare să ştie – măcar subliminal – că nu există narcoză mai periculoasă decît mitologizarea clipei de faţă, întrucît ea naşte monştri, fie aceştia şi sacri.

Sistemul academic, de exemplu, fără îndoială cel mai expus exerciţiilor „eroizante“, este conceput după formula mobilităţii şi schimbării. De la tînărul universitar care migrează necontenit din universitate în universitate, pînă cînd reuşeşte obţinerea de tenure, pînă la profesorul plin, care îşi modifică necontenit disciplina, în conformitate cu dorinţele a noi şi noi generaţii de studenţi (ce îl obligă să reziste în zona competiţională, optînd sau nu pentru cursul său!), toată ierarhia elitelor intelectuale americane se află într-o permanentă motilitate istorică. Laureaţi ai premiului Nobel, împreună cu mai tinerii lor discipoli, participă – ca într-un stat al albinelor – la continuarea dezvoltării mecanismului, nepermiţîndu-şi luxul opririlor narcisiste ori al privirilor galeşe către marile lor realizări. Preferă să fie numiţi workaholics mai curînd decît „să încremenească în proiect“. Observaţia aparent radicală a lui Noica (întărită de o alta – interesantă – a lui Călinescu, pe care am descoperit-o tot în urmă cu un sfert de secol: criticul credea că arderea bibliotecii din Alexandria a fost un imperativ istoric, fără ea intelectul colectiv european riscînd să rămînă prizonier într-o uriaşă memorie culturală, imposibil de depăşit) se justifică, la noi, prin cîteva deprinderi mitologizante extrem de vechi. Tindem să aşezăm figuri sacre (sacralizate?) pe piedestal şi nu ne mai săturăm apoi să le contemplăm, în stare de blocaj. „Figura“ în cauză însumează toate aspiraţiile şi înţelepciunile grupului, încetînd să mai fie reală şi căpătînd atribute transcendente. 

Timpul istoriei se transformă de aceea, adesea, în interiorul universului autohton, într-un interval al legendei, imposibil de egalat, de repetat şi, implicit, cu neputinţă de clintit. Desigur, putem identifica aici mai multe forme de neglijenţă impardonabilă faţă de viitor, de la reprezentările socio-politice la cele culturale sau etice. Conotaţiile psihologice ale acestei „neglijenţe“ mi se par totuşi cele mai sugestive, cu precădere pentru că observarea lor reprezintă o acţiune de maximă simplitate. Orice individ atent la dinamica noastră existenţială constată că avem nevoie, periodic, de „tătuci“, încrederea în forţa comunitară

lipsindu-ne cu desăvîrşire (paradoxal, forţa în cauză lipseşte din comportamentul nostru colectiv, în ciuda propriilor sale răbufniri atipice – a se vedea momentul 16 noiembrie 2014!). Ne mişcăm în istorie cu obsesia „farului călăuzitor“, deşi acesta poate deveni un factor de stagnare şi dezorientare. De altfel, foarte frecvent, el nici nu mai „luminează“ de multă vreme, dar, prin autosugestie, noi îl ornăm, în continuare, cu virtuţi excepţionale (prin asociere, ar fi edificator să ne amintim povestea Cidului spaniol care, abia decedat, mai este urcat o dată în şa, îmbălsămat, pentru a-i pune pe fugă pe mauri!). Aşadar, am convingerea,

nu realizează (ori acceptă greu) că pînă şi minţile excepţionale parcurg, inevitabil, un circuit finit, devenind treptat inflexibile. Banala erodare biologică – aflată mereu la originea „demisiilor“ din competiţia socială – determină, pe termen lung, fie şi la nivelul vîrfurilor, o relativizare logică şi o ambiguizare firească. Geniul/Profesorul/Savantul ajunge treptat victima personalităţii lui urieşeşti, transformîndu-se brusc într-un izvor de stereotipuri şi clişee. Creierul său ultrasofisticat intră în autofagie, iar stilul – altădată strălucitor – arată subit prăfuit şi sforăitor. Eroul funcţionează, în asemenea cazuri, aidoma unui angrenaj defect, repetînd, la infinit, o invariabilă gesticulaţie, impregnată de aceeaşi plată discursivitate. 

În plus, din impulsul conservării, monstrul sacru încearcă să oprească timpul la etapa sa spirituală, obstrucţionîndu-i pe cei care vin din urmă şi, în consecinţă, anihilînd orice progres. 

Istoreme

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.