Despre măsură (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă întrebam în numărul trecut, mai mult sau mai puţin retoric, de ce nu se poate şi la noi ce se poate la nemţi? De ce şi de unde această perenă diferenţă pe care cele două naţii par a o ilustra cu precădere? Ei bine, aterizînd din Germania (aproape) direct în Spania, formularea mea devine brusc etnocentrică, obsedată de unicitatea românească. Or, după cum există mai multe "Germanii", există şi o groază de "Românii" pe lumea asta, unele mai amărîte, altele mai procopsite. Spania este una dintre acestea din urmă. Oooh! Este primul lucru pe care poţi să-l spui cînd dai cu ochii de cerul Spaniei şi profilul pămîntului iberic, dîndu-ţi seama că ai ajuns în altă lume. A! - îţi spui apoi în barbă, peste cîteva minute cînd, venind din Germania, dai peste primele hîrtii pe jos. Apoi te întîlneşti cu o puzderie de oameni care vorbesc tare la telefoanele lor mobile (nu e chiar ca în Italia, unde sînt mai multe telefoane mobile decît oameni - îmi explică mai tîrziu, mîndru, un italian. Dar nici ca în Germania, unde n-am văzut practic pe nimeni vorbind pe stradă - îmi spun eu la rîndul meu), auzi muzica din cîrciumi, mame care îşi strigă copiii de se aude la celălalt capăt al oraşului, maşini care se claxonează nervos şi răsufli parcă uşurat: e ca acasă, dar mult mai frumos! Privind marea printre palmierii care umbreau foşnind uşor terasa camerei de hotel, aş fi putut să mă simt în paradis. Asta cu o condiţie: să pot să mă schimb după un drum de o zi. Dar nu puteam, căci bagajul fusese lăsat de compania Iberia pe undeva prin lume. Mîine dimineaţă vi-l aducem la hotel - mă anunţă in good Spanish funcţionara de la ghişeul de bagaje pierdute. N-a apărut nici a doua zi, aşa că m-am dus la aeroport să văd ce se întîmplă. Staţi aşa, că trebuie să-l găsim. Am stat două ore şi chiar l-au găsit. Am prins curaj şi am întrebat şi de bagajul colegei mele. A, nu, e prea mult, a fost o zi grea azi! - îmi explică funcţionara şi dă să-mi închidă ghişeul în nas. Dar măcar puteţi să-l trimiteţi la hotel că, ştiţi, e gravidă şi... - încerc eu în manieră românească să impresionez autorităţile la coarda sensibilă. Depinde de unde veniţi - mi se explică. De la Madrid, scrie acolo pe bilet - îi răspund eu. Nu, nu, din ce ţară veniţi, că dacă sînteţi dintr-o ţară din Comunitatea Europeană, vi-l trimitem la hotel, dacă nu, veniţi să-l luaţi - îmi explică ea. Sîntem, sîntem! - ţopăi eu bucuros, simţind brusc avantajele faptului de a fi cetăţean european. Realizez apoi, cu întîrziere, ce măgărie mi-a spus şi dau să mă enervez. Prea tîrziu, ghişeul era deja închis, iar funcţionara aproape aţipise întinsă în fotoliu. Fusese o zi grea... Organizare spaniolească, ce să-i faci! - exclamă, amuzat, ghidul nostru în momentul în care constată că autocarul a venit să ne ia la cu totul altă oră decît aceea indicată în program. Toată lumea rîde şi dă să se urce în maşină. Doar că una dintre uşi nu se deschide. Şoferul vine fluierînd, arde doi pumni şi un picior într-un colţ al uşii şi defecţiunea se rezolvă. Ajungem la locul conferinţei în timp util. Muzeul este o minunăţie, toată lumea este cît se poate de prevenitoare, iar întreaga logistică, de-a dreptul impresionantă. Descopăr oraşul însă de-abia după 9 seara, cînd toată lumea iese pe stradă. E o animaţie şi un zumzet în aer pe care cu greu ţi le-ai putea închipui în orăşelul german de unde tocmai vin. Pe plajă e un festival al "cometas" şi zeci de zmee de toate formele şi culorile şerpuiesc pe cerul în asfinţit. În fiecare din hotelurile din preajmă este cîte un cockteil de bun venit sau de adio, iar în faţa hotelului se petrec cîteva nunţi, fiecare cu alaiul său pestriţ şi zgomotos. Dacă n-ar fi sistemul perfect de izolare fonică al hotelului, nu ar fi chip de dormit pînă în zori. Dacă mergi cîteva străzi mai departe de circuitul turistic şi zgîrii puţin suprafaţa festivă a litoralului, se întrevede ceva din societatea spaniolă de toate zilele. Realizezi mai bine extraordinara dezvoltare de cînd a devenit membră a Uniunii Europene, modul în care această dezvoltare se traduce în construcţii, iar acestea se traduc la rîndul lor într-un tăvălug imobiliar care trece victorios şi cinic peste cartierele populare. La Plaza del Toros, de pildă, devine evident: în dreapta, un şir de imobile noi a restrîns deja spaţiul tîrgului popular din această zonă, iar o fîşie largă de teren se află în construcţie. În scurt timp tîrgul va dispare, iar cartierul popular va fi sugrumat şi împins mai sus pe colină, tot mai spre periferie. Oraşele-dormitor de-a lungul coastei, cu blocuri impecabile, dar reci şi ostile, printre care nu vezi pe nimeni, îţi dau fiori de banlieue cu probleme. Realizezi în ce măsură sărăcia este relativă şi este cu atît mai greu de suportat cu cît ţara este mai bogată. În orăşelul din Germania vedeai tot mai mult în ultima vreme "oamenii străzii", săraci şi cerşetori pierduţi prin cotloanele oraşului, dar oraşul ca atare nu-ţi oferea imaginea unei puternice fracturi între o lume a bogaţilor şi una a săracilor. La întoarcere, în trenul local, aflu dintr-un ziar că în oraşul unde stau tocmai a fost un atac cu cockteil Molotov asupra unei agenţii imobiliare. Un grup anarhist destul de activ - îmi explică un localnic. Cum e posibil? - mă întreb din nou. Şi de unde provine această cel puţin aparentă dihotomie? Pare ceva similar cu diferenţa psihologică dintre extraversie şi introversie, fiind, evident, cu totul altceva. Ceva, poate, de genul structură versus relaţie, ordine formală, instituţională versus dinamică informală, interpersonală. Fiecare dintre noi avem înclinaţii preferenţiale spre una sau spre alta şi fiecare societate are cîte ceva din ambele. Dar s-ar zice că nici o societate nu le poate dezvolta în egală şi dreaptă măsură pe amîndouă, că orice dezvoltare privilegiază fie o direcţie, fie alta şi că există ceva în cultura fiecărei societăţi care face ca una sau alta dintre căi se fie totdeauna preferată. În grade şi moduri diferite, evident, dar totuşi relativ uşor de identificat. Cu toată mondializarea, Germania nu e ca Spania, iar o ţară a bunei măsuri germano-spaniole nu se profilează încă la orizont.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.