Despre măsură

Publicat în Dilema Veche nr. 169 din 7 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu poţi să nu te întrebi, cu obidă, ca de fiecare dată în asemenea situaţii: Da’ la noi de ce nu se poate, dom’le?... De ce nu pot să fie şi la noi străzile astea curate, chipurile astea surîzătoare, liniştea şi calmul pe care le respiră toate străzile şi toate chipurile? De ce nu pot să fie şi la noi toate lucrurile la locul şi la timpul lor, oamenii să-şi vadă de ale lor şi cîinii - de ale lor? De ce la noi toată lumea se agită de colo-colo şi se alege tot timpul praful de toate, iar aici, în acest colţ pierdut de Germanie, oamenii sînt calmi, truditori şi înfloritori? Şi nu poţi să nu visezi: cine ştie, poate la bătrîneţe, undeva... Cain, s-ar putea spune, a supt dorul de Paradisul terestru odată cu laptele maică-sii. Căci poveştile ei murmurate plăsmuiau insule vrăjite în mintea lui de copil. Şi-a arătat de aceea, foarte curînd, vocaţia de agricultor, de horticultor şi chiar de architect. Prima lui jucărie a fost o săpăligă, a doua - o mistrie mică, a treia - o trusă de compasuri cu care nu înceta să traseze planuri ce vădeau talente de viitor peisagist şi urbanist. Mezinul, Abel, era cu totul diferit. Îi semăna leit lui taică-său, alergătorul. Nu avea stare. Nu visa decît plecări, marşuri, călătorii. Muncile care cereau perseverenţă şi imobilitate îl dezgustau şi i se păreau demne de dispreţ. În schimb, nimic nu-i plăcea mai mult decît să strice cu lovituri de picior straturile şi castelele de nisip ale răbduriului şi truditorului Cain. - Nu ai ce face cu ei, zău, sînt aşa de placizi, că nu ai ce face! - repetă G., exasperată, experienţa ei de cinci ani cu bărbaţii germani. Este o fostă studentă cu care ne-am întîlnit întîmplător pe stradă şi am stat îndelung de vorbă la o cafea. - Au un mare avantaj - este de părere R., o prietenă bulgăroaică, măritată de cîţiva ani buni cu un neamţ: îi găseşti acolo unde îi laşi. Şi adaugă, cu un mic zîmbet cinic: şi, la o adică, poţi să-i laşi acolo unde i-ai găsit... Abel, devenit păstor, cutreiera stepele, deşerturile şi munţii, cu turmele sale. Era slab, negru, cinic şi puţea ca ţapii pe care-i păştea. Era mîndru că odraslele sale n-au mîncat niciodată legume, că nu ştiu să citească şi să scrie, căci nu există şcoli pentru nomazi. Cain, în schimb, trăia cu ai săi în mijlocul cîmpurilor cultivate, printre grădini şi case frumoase pe care le iubea şi le îngrijea cu pasiune. Ieri a venit femeia care îngrijeşte casa de oaspeţi. Uitasem de maniile ei, cu care m-am luptat, inutil, şi rîndul trecut. Ştia că mai am mult de stat, că am şi eu tabieturile mele, dar ea punea toate lucrurile la locul lor ca şi cum noul musafir ar fi fost deja la poartă: îmi punea măsuţa la locul ei la perete, muta televizorul în mijlocul camerei, aducea înapoi scaunul de pe teresă şi aşeza cu multă grijă duşul la un metru jumate de la sol, într-un unghi de 45 de grade în direcţia opusă oricărei utilizări posibile. Am rugat-o şi de data asta să lase lucrurile la locul lor - adică al meu. So muss es sein! - mi-a explicat ea, binevoitoare, dar fermă. Asta e!... - mi-am zis şi eu, la rîndul meu, şi am lăsat-o în plata Domnului. Într-o zi, drama ce mocnea izbucni. Turmele lui Abel călcară şi devastară lanurile de grîu pîrguit şi livezile lui Cain. O întîlnire avu loc între cei doi fraţi. Cain fu blînd şi împăciuitor, Abel îi rîse în nas cu răutate. Atunci, amintindu-şi toate cîte le îndurase de la mezin, Cain îşi pierdu cumpătul şi, cu o lovitură de sapă, îi crăpă capul lui Abel. Mergem să bem o bere de adio. E vineri seara şi tot omu’ iese în oraş cu familia şi se bucură atît cît trebuie. E plin şi de punkies - n-am văzut parcă nicăieri atît de mulţi şi parcă niciodată nu s-au uitat atîţia oameni cu atît dispreţ şi ură în ochii mei. În serenitatea de aici, pare total deplasat, dar aceste opoziţii parcă merg mînă în mînă... Ne aşezăm pe pontonul plutitor din parcul de lîngă casă şi ne luăm adio de la acest colţ de paradis: mîine părăsim Germania şi ne întoarcem fiecare în ţara sa. Privim în tăcere la rîul care alunecă în linişte printre poieniţele ce garnisesc oraşul. Miroase a primăvară de-ţi vine să-ţi iei lumea-n cap. Mi-e dor de pădurile şi munţii noştri, de ieşirile improvizate cu prieteni, de un cort şi un foc pe înserat. Cînd mă gîndesc însă la oraşul meu care te calcă în picioare şi la puhoaiele care invadează în dezordine munţii şi pădurile noastre, parcă n-aş mai pleca niciodată de aici. Aşa că nu pot să nu mă întreb, ca de fiecare dată în asemenea situaţii, de ce n-ar fi posibil să le ai pe ambele, să duci adică o viaţă simplă şi normală, cu măsură, fără excesele unora sau altora? De ce să nu urmezi, în tihnă, calea de mijloc, între Român şi Neamţ, ca să zic aşa, între micul burghez şi punkist? Viaţa ferită, simplu şi modest, de extreme, cu mici bucurii, aşezate şi perene... Iar şi-a băgat Şarpele coada! - îmi răspund apoi singur. Măsura, această parşivă tentaţie a Paradisului...

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.