Despre înrudirea continentelor

Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Alte confuzii jpeg

Îi aminteam, într-un articol anterior, pe transcendentaliştii americani şi, cu precădere, pe Henry David Thoreau, exoticul „nesupus civic“ al Lumii Noi. Asemenea lui, Walt Whitman, poetul eului impersonal, este, fără îndoială, la rîndul său, un caz special. Faţă de Emerson şi Thoreau, cele două figuri charismatice ale mişcării, preponderent eseişti şi oratori, el excelează – interesant – în poezie, într-un spaţiu ideologic arid şi riguros, al atitudinilor, fenomenalităţilor şi dezbaterilor raţionale. Transcendentalismul, alături de pragmatism, reprezintă o falie filozofică de fundament a spiritului american. În mod paradoxal totuşi, deşi parte inseparabilă din curentul amintit, despre autorul

se vorbeşte astăzi mai ales în calitatea lui de poet (de prim rang în istoria Statelor Unite, nici un dubiu!), supralicitîndu-i-se adică doar dimensiunea lirică a operei. Cu toate acestea, să admitem, prezenţa manifestă a scriitorului în mediul cultural emersonian nu-l putea lăsa necontaminat intelectual. Ca atare, se poate spune că Whitman a devenit mai curînd un

, un artist cu preocupare conceptuală, cum ar veni. El rămîne unul dintre puţinele exemple din istoria literară de creatori ai unor sisteme poetice organice, articulate ideologic. Pentru noi, „poezia ideologică“ constituie o noţiune cu sonoritate monstruoasă, din cauza stereotipurilor critice, din unghiul cărora ne-am obişnuit să judecăm literatura. Creaţia lui Whitman demonstrează însă invaliditatea acestor prejudecăţi. Creatorul

înţelege însăşi poezia ca pe un act de trascendere sau, altfel spus, de mişcare către impersonalitate, spre ceea ce Emerson numea „Non-Eu“. Poeţii nu au, de aceea, pentru el, identităţi şi nici personalitate, fiind entităţi transpersonale, eterizate fenomenologic în identitatea morală şi culturală a întregii comunităţi. Atunci cînd vorbeşte despre sine, poetul se referă, de fapt, la o

cu un conţinut abstract, extratemporal şi extraspaţial. Ea devine un conglomerat de paradoxuri şi inconsecvenţe, a căror coabitare este posibilă datorită ieşirii din sfera percepţiilor comune. Nu întîmplător s-a vorbit despre influenţa frenologiei asupra doctrinei poetice whitmaniene. Această ştiinţă (controversată) a caracterului uman – stabilit după imaginea „hărţii“ craniului – porneşte de la ideea fundamentală a unităţii în diversitate. În mod similar,

indică organicitatea esenţială a lumii contrastelor, funcţionînd ca sumă de pluralităţi. 

Ce surprinde însă, în primul rînd, la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii. În acest plan, el devine un hegelian autentic, în ciuda faptului că exegeţii nu i-au acordat atenţia (filozofică) meritată. America reprezintă elementul transcendent, din mişcarea dialectică, spre care se îndreaptă lumea, pas cu pas, şi, implicit, devine experienţa lirică ultimă,

prin excelenţă. După Walt Whitman, Lumea Nouă unifică antinomiile geografice, istorice, politice, rasiale şi culturale, manifestîndu-se – ca în ideologia lui Hegel – drept un veritabil „sfîrşit al istoriei“. Istoria hegeliană (şi, implicit, cea whitmaniană) are, obligatoriu, debut, conţinut şi terminalitate. Din această perspectivă, pentru poetul-filozof din grupul lui Emerson, evoluţia umanităţii poartă semnul transcendentalismului, parcurgînd treptele evoluţiei de la unitatea izolată (naţiunile asiatice şi europene, în faza descoperirii conştiinţei proprii), pînă la unitatea în diversitate (

ul american al identităţii contrastelor). De aceea, în poemul

scriitorul identifică Asia şi Africa drept „fraţii mai mari“ care se înclină în faţa Americii, „fratele mai mic“. Altundeva, în

istoria este împărţită chiar în segmente „geografice“ şi „culturale“, asemănătoare unui circuit transcendentalist. Asia şi Africa sînt „începutul“ istoriei, pe cînd Europa şi America reprezintă „mijlocul“ şi, respectiv, „sfîrşitul“ ei. Există aici, indiscutabil, şi conotaţia circularităţii în care începutul coincide cu sfîrşitul.  „Înclinarea“ fratelui mai mare (Asia) către cel mai mic, America (descrisă metaforic de Whitman), nu înseamnă altceva decît interacţiunea simbolică a civilizaţiilor, prin relativizarea timpului istoric. De altfel, mereu, la nivelul ADN-ului oricărui organism viu, începutul are informaţia propriului său sfîrşit. „Înrudirea“ spirituală a continentelor, implicată de ideologia poetică transcendentalistă a lui Whitman, este în esenţă un concept postmodern. Antropologia contemporană încearcă să impună un model fenomenologic, de simbioză mentală a civilizaţiilor începutului de mileniu. Globalizarea, în latura ei raţională şi pozitivă, sugerează exact imperativul acestei omogenizări. Mişcarea se face astăzi în sens invers, dinspre terminalitate (America) spre origini (Asia, Africa şi Europa), iar mulţi confundă procesul cu o (blamată) „americanizare“. În realitate, din unghi transcendentalist (şi hegelian), situaţia se manifestă, pe palierul fenomenal, dintotdeauna, nefiind altceva decît o complementaritate firească între „început“ şi „sfîrşit“. Cu puţină atenţie, vom observa că multe dintre ideile angoasante ale lumii actuale există, în fond, de foarte mult timp.  

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme , Editura Institutul European, 2009. 

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?