Despre înrudirea continentelor

Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Alte confuzii jpeg

Îi aminteam, într-un articol anterior, pe transcendentaliştii americani şi, cu precădere, pe Henry David Thoreau, exoticul „nesupus civic“ al Lumii Noi. Asemenea lui, Walt Whitman, poetul eului impersonal, este, fără îndoială, la rîndul său, un caz special. Faţă de Emerson şi Thoreau, cele două figuri charismatice ale mişcării, preponderent eseişti şi oratori, el excelează – interesant – în poezie, într-un spaţiu ideologic arid şi riguros, al atitudinilor, fenomenalităţilor şi dezbaterilor raţionale. Transcendentalismul, alături de pragmatism, reprezintă o falie filozofică de fundament a spiritului american. În mod paradoxal totuşi, deşi parte inseparabilă din curentul amintit, despre autorul

se vorbeşte astăzi mai ales în calitatea lui de poet (de prim rang în istoria Statelor Unite, nici un dubiu!), supralicitîndu-i-se adică doar dimensiunea lirică a operei. Cu toate acestea, să admitem, prezenţa manifestă a scriitorului în mediul cultural emersonian nu-l putea lăsa necontaminat intelectual. Ca atare, se poate spune că Whitman a devenit mai curînd un

, un artist cu preocupare conceptuală, cum ar veni. El rămîne unul dintre puţinele exemple din istoria literară de creatori ai unor sisteme poetice organice, articulate ideologic. Pentru noi, „poezia ideologică“ constituie o noţiune cu sonoritate monstruoasă, din cauza stereotipurilor critice, din unghiul cărora ne-am obişnuit să judecăm literatura. Creaţia lui Whitman demonstrează însă invaliditatea acestor prejudecăţi. Creatorul

înţelege însăşi poezia ca pe un act de trascendere sau, altfel spus, de mişcare către impersonalitate, spre ceea ce Emerson numea „Non-Eu“. Poeţii nu au, de aceea, pentru el, identităţi şi nici personalitate, fiind entităţi transpersonale, eterizate fenomenologic în identitatea morală şi culturală a întregii comunităţi. Atunci cînd vorbeşte despre sine, poetul se referă, de fapt, la o

cu un conţinut abstract, extratemporal şi extraspaţial. Ea devine un conglomerat de paradoxuri şi inconsecvenţe, a căror coabitare este posibilă datorită ieşirii din sfera percepţiilor comune. Nu întîmplător s-a vorbit despre influenţa frenologiei asupra doctrinei poetice whitmaniene. Această ştiinţă (controversată) a caracterului uman – stabilit după imaginea „hărţii“ craniului – porneşte de la ideea fundamentală a unităţii în diversitate. În mod similar,

indică organicitatea esenţială a lumii contrastelor, funcţionînd ca sumă de pluralităţi. 

Ce surprinde însă, în primul rînd, la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii. În acest plan, el devine un hegelian autentic, în ciuda faptului că exegeţii nu i-au acordat atenţia (filozofică) meritată. America reprezintă elementul transcendent, din mişcarea dialectică, spre care se îndreaptă lumea, pas cu pas, şi, implicit, devine experienţa lirică ultimă,

prin excelenţă. După Walt Whitman, Lumea Nouă unifică antinomiile geografice, istorice, politice, rasiale şi culturale, manifestîndu-se – ca în ideologia lui Hegel – drept un veritabil „sfîrşit al istoriei“. Istoria hegeliană (şi, implicit, cea whitmaniană) are, obligatoriu, debut, conţinut şi terminalitate. Din această perspectivă, pentru poetul-filozof din grupul lui Emerson, evoluţia umanităţii poartă semnul transcendentalismului, parcurgînd treptele evoluţiei de la unitatea izolată (naţiunile asiatice şi europene, în faza descoperirii conştiinţei proprii), pînă la unitatea în diversitate (

ul american al identităţii contrastelor). De aceea, în poemul

scriitorul identifică Asia şi Africa drept „fraţii mai mari“ care se înclină în faţa Americii, „fratele mai mic“. Altundeva, în

istoria este împărţită chiar în segmente „geografice“ şi „culturale“, asemănătoare unui circuit transcendentalist. Asia şi Africa sînt „începutul“ istoriei, pe cînd Europa şi America reprezintă „mijlocul“ şi, respectiv, „sfîrşitul“ ei. Există aici, indiscutabil, şi conotaţia circularităţii în care începutul coincide cu sfîrşitul.  „Înclinarea“ fratelui mai mare (Asia) către cel mai mic, America (descrisă metaforic de Whitman), nu înseamnă altceva decît interacţiunea simbolică a civilizaţiilor, prin relativizarea timpului istoric. De altfel, mereu, la nivelul ADN-ului oricărui organism viu, începutul are informaţia propriului său sfîrşit. „Înrudirea“ spirituală a continentelor, implicată de ideologia poetică transcendentalistă a lui Whitman, este în esenţă un concept postmodern. Antropologia contemporană încearcă să impună un model fenomenologic, de simbioză mentală a civilizaţiilor începutului de mileniu. Globalizarea, în latura ei raţională şi pozitivă, sugerează exact imperativul acestei omogenizări. Mişcarea se face astăzi în sens invers, dinspre terminalitate (America) spre origini (Asia, Africa şi Europa), iar mulţi confundă procesul cu o (blamată) „americanizare“. În realitate, din unghi transcendentalist (şi hegelian), situaţia se manifestă, pe palierul fenomenal, dintotdeauna, nefiind altceva decît o complementaritate firească între „început“ şi „sfîrşit“. Cu puţină atenţie, vom observa că multe dintre ideile angoasante ale lumii actuale există, în fond, de foarte mult timp.  

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme , Editura Institutul European, 2009. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.