Despre funcţionari

19 august 2015
Iconofobie jpeg

Vă rog să citiţi cu atenţie următoarea epigramă (scrisă de Eugen Albu): „Cu omul neşcolit şi prost / Nu lupt, că n-are nici un rost; / Dar duc o luptă infernală / Cu prostul care are şcoală“. Ea se afla, în urmă cu vreo doi ani, pe peretele frontal al unuia dintre numeroasele birouri administrative din universitatea unde lucrez. Aţi înţeles, desigur, principala funcţie a versurilor în discuţie este una simbolică.  Individului rătăcit prin aceste sanctuare ale birocraţiei i se aminteşte că funcţionarul aparţine zonei de sacralitate, inaccesibile muritorului obişnuit. De aceea, semizeul celulozei legislative anunţă că refuză din start efortul de lămurire a idiotului şcolit. Eventual, poţi privi întîi în dreapta cu aer năuc, apoi în stînga, măcar de complezenţă, dar, pînă la urmă, trebuie să accepţi că nevinovata ciupercă a sofisticatei ghicitori rămîne imposibil de omis. Arieratul din poveste eşti chiar tu, universitarul, prea neînsemnat pentru a merita minima complicaţie existenţială sau, mă rog, funcţionărească. Nu vreau să se creadă că sufăr de subiectivism sau, Doamne fereşte, de lipsa simţului umorului. Accept oricînd faptul că breasla căreia îi aparţin (ca şi celelalte, de altfel) nu este scutită de prezenţa proştilor solemni (articolele mele o demonstrează, cred, cu prisosinţă). În plus, sînt conştient că o glumă bună dezmorţeşte întotdeauna relaţiile automatizate din interiorul unei structuri sociale, fie ea şi în versiunea mai bizară a binomului profesor universitar – personal administrativ. Şfichiuirea pamfletară devine utilă, mai ales dacă se întemeiază pe un sîmbure de adevăr. Prin urmare, tehnic vorbind, existau toate condiţiile ca epigrama respectivă să mă înveselească. Totuşi, ea a reuşit contrariul, iar, la mijloc, se află o problemă de sistem. Asupra ei m-aş opri pentru cîteva clipe. 

Consternarea începe atunci cînd realizezi că asemenea puseuri de „ironie“ superioară apar într-un spaţiu prin definiţie retrograd. La ora actuală, în România, locul unde nu s-a întîmplat practic nimic rămîne

, ajuns un fel de templu al irepresibilei autorităţi. Mult discutata reformă îl ocoleşte în mod neverosimil, mecanismul „mare“ fiind în continuare captiv în plasa de păianjen a mecanismului „mic“, numit

(mai mult sau mai puţin public). Funcţionarul e o suprastructură de putere, stabilind regulile jocului social. La interacţiunea cu el, întîmpini dificultăţi insurmontabile în rezolvarea lucrurilor minore şi te supui umilinţelor de tot felul. Intrat în burta sistemului birocratic, eşti gradual copleşit de o strategie (prestabilită) a neutralizării individuale, retrăgîndu-te, ultimativ, blazat, asemenea bătrînului Geppetto, într-un colţ întunecat din măruntaiele teribilului monstru marin. Se pare că problema are deja tradiţie istorică. Într-un articol interbelic, intitulat simbolic

G. Călinescu se arată intrigat de morga funcţionarului, construită din indiferenţă, răutate şi aer superior. Criticul face o observaţie plină de adevăr: „Prin contactul lor zilnic cu mărimile şi prin faptul că pot împiedica pe alţii să intre, ei (funcţionarii, n.m.) capătă o morgă specială, datorată sentimentului de a fi cei mai apropiaţi colaboratori ai ministrului“. Indubitabil, principalul complex instaurat de generaţii în interiorul mecanismului birocratic rămîne cel al falsei autorităţi. Vecinătatea vîrfului de piramidă, colaborarea inevitabilă cu

-ul politic/administrativ creează transferul alegoric de importanţă către funcţionar. A spune numai că el gestionează prost această „importanţă“ ar fi un eufemism. În realitate, funcţionarul foloseşte abuziv puterea (nu atît investită

, cît deplasată

el), descoperindu-şi apetenţa pentru tiranie. 

Birocratul se vede divin şi acţionează în consecinţă. Dispreţuieşte, falsifică, reprimă, terorizează şi anihilează, oprind timpul social la nivelul fiinţei sale hîrţogăreşti. El cere imperios osanale, iar, în variantă balcanică, impune un cod rudimentar al traficului de influenţă. În mod pervers, în preajma şefilor, pozează în victimă, deplîngînd infernalele presiuni exercitate asupra lui. În zilele noastre, funcţionarul a devenit, de aceea, un

înfiorînd apocaliptic la simpla reprezentare mentală. Iniţierea unui dialog cu această făptură plină de automatisme şi instincte primare înseamnă, invariabil, intrarea într-un labirint kafkian. S-a spus deseori că reforma românească trebuie să înceapă la nivelul (prea multelor) birouri, deşi mare lucru nu s-a făcut aici pînă în prezent. Se ştie bine că eficienţa birocratică este ilustrată, paradoxal, de chiar diminuarea dinamicii funcţionăreşti pînă la extremă. Un exemplu rămîne statul federal american, ale cărui imense probleme de administraţie nu sînt rezolvate de ministere-mamut, ci de agenţii şi departamente flexibile, conduse, în cel mai bun caz, de un simplu secretar de stat. Hîrtiile (fie ele şi multe!) asigură fluiditatea unei structuri, însă indivizii (automatizaţi) care le manipulează, dimpotrivă, o stopează. Orice mecanism social se blochează – adesea iremediabil – pe palierul „conştiinţelor“ (pervertite) ale individualităţilor prezente în reţeaua lui complicată de conexiuni. De aceea, în SUA, muncile administrative sînt îndeplinite, într-un procentaj majoritar, de către computere. Nu merg cu gîndul atît de departe pentru România acestor ani. Aş fi bucuros dacă, la noi, ele ar fi făcute de către oameni.

Istoreme

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

harta sud-est ucraina cu regiunea Donbas, lugansk, donețk și severodonețk shutterstock
Rusia nu mai controlează total niciuna dintre regiunile anexate din Ucraina
Rusia nu mai deține controlul total asupra niciunei dintre cele patru provincii ucrainene pe care oficial le-a anexat săptămâna trecută.
Episcopul Tulcii, PS Sa Visarion
Episcopia Tulcii, reacție în scandalul sexual. „Acuzațiile aduse PS Visarion, nefondate și halucinante lansate de un frustrat“
Episcopia Tulcii a reacționat la scandalul în care este implicat numele Preasfințitului Visarion. Preoții susțin că toate acuzațiile sunt făcute de „o persoană frustrată“, exmatriculată de la Teologie.
Gazprom FOTO Shutterstock
Rușii îi amenință pe moldoveni că-i lasă fără gaze naturale. Motivele invocate de reprezentanții Gazprom
Gazprom anunță că va lasa Republica Moldova fără gaze naturale, dacă țara nu va plăti până în data de 20 octombrie facturile restante. Chișinăul acuză, de asemenea, că rușii încalcă angajamentele asumate.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.