Despre eroi, morminte şi avioane

Publicat în Dilema Veche nr. 632 din 31 martie - 6 aprilie
Despre eroi, morminte şi avioane jpeg

Arheologia celor două războaie mondiale e o specializare cu nimic mai prejos decît arheologia războaielor antice. Sper să nu fi lăsat cumva impresia că arheologii nu se deranjează pentru obiecte care nu s-au învechit cîteva mii bune de ani! E drept că, la noi, descoperirile legate de războaiele mondiale, făcute după toate regulile arheologiei, aproape lipsesc. Asta se datorează pe de-o parte numărului absolut insuficient de săpături de salvare (cele dinaintea lucrărilor de construcții), pe de alta faptului că nici publicul, nici multe instituții nu văd de ce o descoperire întîmplătoare de echipament militar modern ar trebui anunțată și arheologilor. Dar tocmai două asemenea descoperiri, făcute recent în Franța, au creat vîlvă în presa occidentală.

În Alsacia, în 2010, făcînd cercetări î­na­in­tea lucrărilor de amenajare rutieră, arheologii au găsit întîmplător o galerie din prima linie a frontului german, care a putut fi pusă în legătură cu documente de arhivă despre adăpostul Kilian, din Carspach (Haut-Rhin). O parte din acest Kilianstollen, de 125 m lungime, lat de un metru și înalt de un stat de om, s-a prăbușit sub tirul de artilerie francez pe 18 martie 1918, cînd înăuntru se refugiase mare parte din compania a șasea a regimentului 94 de infanterie de rezervă. Arheologii francezi au găsit înăuntru trupurile a 21 de soldați germani, cei care, în condiții de luptă continuă, n-au mai putut fi scoși de camarazii lor germani pentru a fi înmormîntați. Curios este că partea adăpostului subteran rămasă în picioare a continuat să fie folosită de armata germană pînă la sfîrșitul războiului, așa, cu știința corpurilor de alături. Îngroparea rapidă și cvasiabsența oxigenului au dus la o bună conservare a materialelor organice. Spațiul claustrofobic, prevăzut cu sobițe de fontă, electricitate și telefon, a fost găsit înțesat de obiecte: pistolul Luger P08 în tocul său de piele și borcănelul de muștar, binoclul și pipa, ulciorul smălțuit și livretul militar. E această descoperire unică prea recentă ca să intereseze arheologia? În nici un caz. De altfel, prea recent e aproape o blasfemie, de vreme ce, din 2012, nu mai este în viață nici un veteran, indiferent de țară, din Primul Război Mondial. Evident, s-au organizat mai multe ceremonii oficiale franco-germane legate de repatriere și comemorare, toate cu subtexte acute de rearmonizare și cooperare. Un amănunt pe care mi l-a povestit chiar șeful șantierului, pe care l-am cunoscut în Germania, este că unul din soldații îngropați avea un șirag de mătănii printre care strecurase și un glonț găurit. Am convenit că viața are un geniu tabloid.

În Lorena, în 1997, înaintea lucrărilor la o uzină de incinerat gunoaie, arheologii au descoperit, la 4 metri adîncime, patru motoare Rolls Royce Merlin 24 și pale contorsionate de elice. Din nou, plăcuțele de pe fuzelaj au dus la identificarea aeronavei, un bombardier Lancaster construit de Metropolitan Vickers în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (foto). Arhivele RAF arată că acest avion se întorcea pe 1 februarie 1945 dintr-o misiune de bombardament deasupra Ruhr-ului, cînd a fost lovit de un alt Lancaster care zbura prea aproape. Din șapte oameni, pilotul și patru membri ai echipajului au reușit să sară cu parașuta și au supraviețuit. Îngropate în pămînt, printre fragmente de plăci de blindaj, de cabluri, de butelii de gaz și mitraliere Browning calibru 303, s-au găsit și două parașute nedeschise, dar, trebuie zis, nici urmă de oase. Un combinezon de zbor de lînă albastră păstra într-un buzunar intact o trusă medicală de urgență, cu alte descoperiri arheologice: două fiole de morfină autoinjectabilă și o hartă pe mătase a Belgiei, estului Franței și vestului Germaniei. În 1998, trei dintre cei implicați erau încă în viață și au vizitat, cu o importantă delegație franco-britanică, locul din ­Meurthe-et-Moselle unde se prăbușiseră cu mai mult de o jumătate de secol mai înainte.

Nu insist asupra importanței arheologiei în cunoașterea secolului trecut, și nici asupra imediatei ei instrumentări politice. Dar aș adăuga o observație. Nici compania din galeria Kilian, nici bombardierul Lancaster RA502, devenite instantaneu și firesc în presa marilor țări combatante simboluri ale celor două războaie, nu au pierit ca niște eroi tradiționali – unii îngropați de vii pe cînd se ascundeau, ceilalți accidentați de înșiși compatrioții lor. La fel s-a întîmplat cu tancurile britanice Centaur CS IV găsite pe fundul mării, care n-au mai ajuns niciodată să participe la debarcarea în Normandia. Trecerea tuturor acestora între simboluri a fost făcută nu pe criterii de reprezentativitate, ci tocmai pentru combinația dintre absolutul lor anonimat și spectaculoasa lor redescoperire arheologică. La urma urmei, nici bombardamentul Guernicăi nu a fost, la scara istoriei, cea mai mare atrocitate comisă vreodată, nici vreo importantă operațiune militară a Luftwaffe, nici un punct de cotitură în războiul civil spaniol. A devenit totuși, datorită lui Picasso, simbolul prin excelență al ororilor războiului.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic