Despre cuvînt

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
Alte confuzii jpeg

Articolul profesorului Liviu Papadima din

nr. 594 (

) surprinde, interesant, o problemă majoră a lumii de azi – raportarea mentalitară (de grup) la noţiunea

Analiza autorului (alături de distincţia lui Virgil Cândea între „cultura de sistem“ şi „cultura de relaţie“, făcută în anii ’80 şi amintită în text!) mi se pare demnă de luat în considerare în spaţiul etic mai curînd lejer al universului nostru mioritic. Am văzut recent şi un film britanic ce atinge, la rîndul său, această problemă în spaţiul cultural al Marelui Albion, problemă destul de puţin explorată de antropologi. Este vorba (în peliculă) despre prioritatea

în faţa

. Straniu, englezii – cu toată „perfidia“ lor proverbială – au ridicat, de-a lungul istoriei, ideea de nobilitate a caracterului la rangul de autoritate juridică supremă. Cum bine se ştie, ei sînt inventatorii principiului de „înţelegere între domni“ (traducerea literală a lui

echivalentul „cuvîntului de onoare“ din spaţiul francofon. În afaceri, politică sau justiţie, acest „acord între domni“, întemeiat doar pe antica

, atît de dispreţuită de latini pentru nestatornicia ei, funcţionează mai presus de orice contract parafat de oficialităţi, stînd în cumpănă cu însăşi viaţa celui care a făcut o promisiune. Nu întîmplător, în opera lui Shakespeare,

are puterea să reabiliteze pe păcătos în ceasul morţii (aşa cum se întîmplă cu Edmund din

ori să transforme, instantaneu, rivalitatea sangvinară în solidaritate şi iubire (aşa cum vedem în finalul tragediei hamletiene, în cazul lui Laertes şi Hamlet). 

Filmul menţionat, intitulat

urmăreşte relaţia neobişnuită dintre un bătrîn agricultor şi un copil londonez, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, mai precis al bombardamentelor germane devastatoare asupra Marii Britanii. Bătrînul, Tom Oakley, este cam ursuz şi singuratic, trăind latent drama pierderii timpurii a soţiei şi a unicului copil, în timpul epidemiei de scarlatină. El se vede obligat de autorităţi să accepte în grijă unul dintre băieţii refugiaţi din capitala aproape distrusă. La început, ideea nu i se arată a fi deloc una fericită. Treptat însă, Tom descoperă în micul William Beech o fiinţă profund traumatizată, nu atît de război, cît de capriciile unei mame singure şi instabile psihic. Bătrînul îşi regăseşte vechile instincte paterne, întrerupte violent, reconstruind, cu migală, personalitatea zdruncinată a copilului refugiat. William e cerut înapoi, la un moment dat, de mama londoneză, reluîndu-şi supliciile casnice, după

-ul paradiziac în căsuţa lui Oakley, şi ajungînd în pragul morţii prin înfometare. Cu antenele telepatice trezite de paternitate, Tom simte că Will nu trece printr-o perioadă fastă şi pleacă la Londra în căutarea lui. Printre dărîmături, el îşi descoperă prietenul în stare de prostraţie şi abandon. Îl ia înapoi în satul său, exasperat de brutalităţile vieţii. 

Fericirea lui Tom va fi totuşi de scurtă durată. Autorităţile revendică băiatul pentru a-l instituţionaliza (mama nebună moare între timp, iar William Beech nu mai are alte rude!), nepermiţînd bătrînului acte de caritate. Tom se află, prin urmare, în faţa unei decizii disperate, pe care şi-o asumă fără multe ezitări. Îl răpeşte pe Will, readucîndu-l în micul rai rural, ferit de ororile războiului. Oficialităţile, deşi copleşite de conflagraţia mondială, nu stau cu mîinile în sîn. Îi localizează pe Oakley şi Beech, vizitîndu-i pompos într-una dintre zile. Pe lîngă medici, poliţişti şi reprezentanţi ai Protecţiei Copilului, în grupul ultragiat şi sever se află şi un înalt funcţionar din Home Office (Ministerul de Interne), foarte intrigat de fapta nesăbuită a bătrînului. El îl provoacă la un dialog explicativ şi aici apare nuanţa culturală de care vorbeam iniţial. Oficialul întreabă, rigid, cum vede eroul nostru evoluţia unei relaţii dintre un copil şi un bătrîn, avînd în vedere că primul va fi abia adolescent cînd cel din urmă va ajunge septuagenar. Tom recunoaşte că situaţia nu e ideală, dar, în condiţiile date, adaugă, el rămîne cea mai bună soluţie pentru Will. „De ce?“, se arată surprins ministerialul. „Pentru că îl iubesc“, răspunde simplu Tom. „Şi credeţi că, în vremurile de azi, dragostea este de ajuns?“, îşi continuă omul guvernului tirada maieutică. „În vremurile de acum, ca şi în alte vremuri, dragostea ar trebui să fie de ajuns. Nu credeţi?“, replică Oakley fără patos. În sprijinul acestei certitudini şi al bunăstării copilului, bătrînul nu are la îndemînă decît

Aflîndu-ne în Anglia (fie ea şi măcinată de război), garanţia în chestiune pare suficientă. Cuvîntul de onoare sfarmă lacătul greu al instituţionalităţii şi deschide poarta raţiunii. Funcţionarul din Home Office iartă „crima de răpire“, oferindu-i lui Tom dreptul de creştere a băiatului. Cuvîntul poate deveni aşadar lege! 

Mă întreb uneori cînd şi, în primul rînd, de ce noi ne-am pierdut încrederea în cuvînt? Ce boală spirituală ascunsă ne-a făcut prizonierii suspiciunii, slăbindu-ne preţuirea pentru valoarea semantică a limbii şi pentru forţa ei de convingere. „Vorbele mari“ ne produc jenă şi, ca atare, le-am scos, practic, din vocabular. Sîntem una dintre puţinele naţiuni care nu mai au posibilitatea de a rosti cuvinte precum „ţară“, „patriotism“, „demnitate“, „onoare“, „credinţă“, „sacrificiu“ fără a roşi şi a dori să intrăm în pămînt de stinghereală. Cuvîntul de onoare ni se pare o glumă nevinovată, iar promisiunea (respectată) – o joacă de copii. Corectitudinea stîrneşte cel puţin amuzament, dacă nu iritare şi oprobriu public, ducînd „vinovatul“ către tagma inadaptaţilor. Este aici un mister mentalist asupra căruia se vor concentra – spre descifrare – generaţii întregi de analişti culturali.

Istoreme

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești