Despre confuzii

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Alte confuzii jpeg

Povestea, într-un text, Andrei Pleşu cum, deplasîndu-se pe coridorul unui spital bucureştean, a auzit un pacient (care-l studiase preţ de cîteva secunde) spunîndu-i altuia: „Uite-l pe Liiceanu!“ Este posibil totuşi să am o scăpare şi să fi fost vorba despre Gabriel Liiceanu care, într-o situaţie similară, aude: „Uite-l pe Pleşu!“ Nu-mi fac mari probleme însă, întrucît confuzia şi, implicit, relativitatea în percepţia publică au devenit un mod de viaţă al actualei societăţi româneşti. Pe nimeni nu pare să mai tulbure ambiguitatea unor estimări şi, ceea ce ar putea fi îngrijorător, nimeni nu se arată dispus să renunţe la ambiguitate chiar atunci cînd ea e risipită prin reiterarea – cu asupra de măsură – a adevărului. Starea de confuzie se dovedeşte mai plăcută, relativismul aprecierii oferă culoare peisajului şi savoare vieţii. Am experimentat personal acest paradox. Cu ani în urmă, într-o seară ploioasă de toamnă, am urcat într-un taxi, comunicîndu-i şoferului destinaţia şi intrînd apoi în contemplaţia goală a şoselelor ude din Iaşi. După vreo două minute, taximetristul îmi zice, zîmbind ghiduş în lumina intermitentă a farurilor de pe traseu: „Sînteţi în turneu la noi în oraş, nu-i aşa?“ Am ezitat înainte să răspund: „Nu ştiu la ce vă referiţi. Sînt ieşean, nu fac turnee de nici un fel…“ Conducătorul auto m-a privit intrigat, dîndu-mi emoţii prin intervalul inacceptabil de lung în care şi-a luat ochii de la drum. „Cum“, aproape că s-a răţoit, „vreţi să spuneţi că nu sînteţi Florin Călinescu?“ Am rîs. Mi se mai sugerase că aş semăna cu faimosul actor, dar nu reuşisem încă performanţa

„Nu, nu, este o greşeală. Avem un profil asemănător şi deţinem amîndoi mai multe kilograme în plus, însă nu, cu siguranţă nu sînt Florin Călinescu!“ Omul a tăcut ostil tot restul călătoriei, uitîndu-se nervos la mine din cînd în cînd. M-am simţit obligat să-i dau un bacşiş foarte consistent. Nu a fost impresionat. M-a mai privit o dată, cu reproş, la coborîre, observînd amar: „Înţeleg, domnu’ Călinescu, vreţi să fiţi

la Iaşi, da’ să mă luaţi pe faţă de fraier!? Să ştiţi că noi, moldovenii, nu sîntem proşti deloc!“ Mi-a bătut obrazul, a trîntit portiera şi a întors decis pe linia continuă, dispărînd în noaptea umedă. 

Episodul mă determină să cred că, acceptînd confuzia, aş fi dat dovadă de generozitate, producîndu-i o bucurie şoferului şi înveselindu-i tura anostă. Confuzia ca act caritabil, iată un „panseu“ demn de toată atenţia! În aceeaşi linie argumentativă, se poate stabili că starea de confuzie are efecte benefice şi asupra victimei confuziei ca atare. Recent, am participat la o manifestare academică de amploare, la Berlin, alături de un coleg ieşean – fumător înrăit. Ostracizat de regulile aspre ale occidentalilor vizavi de fumat, profesorul respectiv era obligat să iasă frecvent în stradă pentru a-şi satisface epuizantul viciu. Într-o dimineaţă, la micul dejun, şi-a luat cana de cafea şi a mers în faţa hotelului unde stăteam pentru a o combina cu ţigara matinală. A neglijat faptul că temperaturile scăzuseră subit în Germania şi nu şi-a îmbrăcat sacoul. Aşadar, în cămaşă, zgribulit, s-a lipit de un zid, cu ceaşca fierbinte la piept şi ţigara strînsă puternic între buze. N-a trecut mult şi un bătrînel afabil s-a oprit lîngă el. L-a privit compasiv şi i-a aruncat o monedă de doi euro în cană, bănuindu-l om al străzii. Foarte interesant, mai tîrziu, acelaşi coleg, în aceeaşi călătorie şi prin medierea aceluiaşi viciu, a trăit o altă confuzie halucinantă.  Participanţii la evenimentul universitar şi diplomatic au fost duşi, la un moment dat, cu autocarul, de la Berlin la Leipzig. A venit cu noi şi unul dintre foştii preşedinţi ai României, care urma să ţină un discurs în interiorul festivităţilor. Stăteam toţi cuminţi, instalaţi în scaunele autobuzului, aşteptînd sosirea importantului pasager, căruia i se rezervaseră primele două locuri de după şofer. Expectativa l-a împins pe colegul meu să „topească“ o ultimă ţigaretă înainte de drum. A coborît lîngă maşină şi a început să pufăie de zor. Deodată, au apărut preşedintele şi aghiotantul său. Ajunşi la uşa din faţă, aghiotantul i-a făcut semn politicianului să urce, ordonîndu-i simultan nedumeritului fumător: „Gata, băi, lasă ţigara, preia obiectivul! Liber!“ Colegul fusese, desigur, confundat cu un SPP-ist din trupele suplimentare, trimise de regulă în ajutor la acţiunile complexe, cu un grad mai mare de risc. 

Au existat două consecinţe semnificative ale amintitelor confuzii. Prima – profesorul ieşean n-a lăsat nici o dimineaţă să treacă, pe parcursul şederii noastre la Berlin, fără a ieşi, zgribulit, în cămaşă, cu ceaşca de cafea lipită de pieptul tremurător, pentru a fuma, abandonat, lîngă un zid, şi a doua – tot el a stat mereu, la Leipzig, în preajma fostului şef de stat, plin de simţul răspunderii, pregătit oricînd să primească, eroic, un glonţ în locul „obiectivului“, dacă, Doamne fereşte, situaţia ar fi impus-o. Morala? Aş putea răspunde savant:

Cine ştie ce subtilităţi istorice poţi scoate din simplul fapt că domnul Pleşu este confundat cu domnul Liiceanu şi invers sau că un biet profesor de literatură engleză din Iaşi trece, uneori, drept Florin Călinescu! Nu mă aflu însă în dispoziţie savantă, aşa încît vă spun banal: dacă doriţi mai multă adrenalină în viaţă, apucaţi-vă de fumat! 

Prezentul discontinuu,

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.