Despre confuzii

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Alte confuzii jpeg

Povestea, într-un text, Andrei Pleşu cum, deplasîndu-se pe coridorul unui spital bucureştean, a auzit un pacient (care-l studiase preţ de cîteva secunde) spunîndu-i altuia: „Uite-l pe Liiceanu!“ Este posibil totuşi să am o scăpare şi să fi fost vorba despre Gabriel Liiceanu care, într-o situaţie similară, aude: „Uite-l pe Pleşu!“ Nu-mi fac mari probleme însă, întrucît confuzia şi, implicit, relativitatea în percepţia publică au devenit un mod de viaţă al actualei societăţi româneşti. Pe nimeni nu pare să mai tulbure ambiguitatea unor estimări şi, ceea ce ar putea fi îngrijorător, nimeni nu se arată dispus să renunţe la ambiguitate chiar atunci cînd ea e risipită prin reiterarea – cu asupra de măsură – a adevărului. Starea de confuzie se dovedeşte mai plăcută, relativismul aprecierii oferă culoare peisajului şi savoare vieţii. Am experimentat personal acest paradox. Cu ani în urmă, într-o seară ploioasă de toamnă, am urcat într-un taxi, comunicîndu-i şoferului destinaţia şi intrînd apoi în contemplaţia goală a şoselelor ude din Iaşi. După vreo două minute, taximetristul îmi zice, zîmbind ghiduş în lumina intermitentă a farurilor de pe traseu: „Sînteţi în turneu la noi în oraş, nu-i aşa?“ Am ezitat înainte să răspund: „Nu ştiu la ce vă referiţi. Sînt ieşean, nu fac turnee de nici un fel…“ Conducătorul auto m-a privit intrigat, dîndu-mi emoţii prin intervalul inacceptabil de lung în care şi-a luat ochii de la drum. „Cum“, aproape că s-a răţoit, „vreţi să spuneţi că nu sînteţi Florin Călinescu?“ Am rîs. Mi se mai sugerase că aş semăna cu faimosul actor, dar nu reuşisem încă performanţa

„Nu, nu, este o greşeală. Avem un profil asemănător şi deţinem amîndoi mai multe kilograme în plus, însă nu, cu siguranţă nu sînt Florin Călinescu!“ Omul a tăcut ostil tot restul călătoriei, uitîndu-se nervos la mine din cînd în cînd. M-am simţit obligat să-i dau un bacşiş foarte consistent. Nu a fost impresionat. M-a mai privit o dată, cu reproş, la coborîre, observînd amar: „Înţeleg, domnu’ Călinescu, vreţi să fiţi

la Iaşi, da’ să mă luaţi pe faţă de fraier!? Să ştiţi că noi, moldovenii, nu sîntem proşti deloc!“ Mi-a bătut obrazul, a trîntit portiera şi a întors decis pe linia continuă, dispărînd în noaptea umedă. 

Episodul mă determină să cred că, acceptînd confuzia, aş fi dat dovadă de generozitate, producîndu-i o bucurie şoferului şi înveselindu-i tura anostă. Confuzia ca act caritabil, iată un „panseu“ demn de toată atenţia! În aceeaşi linie argumentativă, se poate stabili că starea de confuzie are efecte benefice şi asupra victimei confuziei ca atare. Recent, am participat la o manifestare academică de amploare, la Berlin, alături de un coleg ieşean – fumător înrăit. Ostracizat de regulile aspre ale occidentalilor vizavi de fumat, profesorul respectiv era obligat să iasă frecvent în stradă pentru a-şi satisface epuizantul viciu. Într-o dimineaţă, la micul dejun, şi-a luat cana de cafea şi a mers în faţa hotelului unde stăteam pentru a o combina cu ţigara matinală. A neglijat faptul că temperaturile scăzuseră subit în Germania şi nu şi-a îmbrăcat sacoul. Aşadar, în cămaşă, zgribulit, s-a lipit de un zid, cu ceaşca fierbinte la piept şi ţigara strînsă puternic între buze. N-a trecut mult şi un bătrînel afabil s-a oprit lîngă el. L-a privit compasiv şi i-a aruncat o monedă de doi euro în cană, bănuindu-l om al străzii. Foarte interesant, mai tîrziu, acelaşi coleg, în aceeaşi călătorie şi prin medierea aceluiaşi viciu, a trăit o altă confuzie halucinantă.  Participanţii la evenimentul universitar şi diplomatic au fost duşi, la un moment dat, cu autocarul, de la Berlin la Leipzig. A venit cu noi şi unul dintre foştii preşedinţi ai României, care urma să ţină un discurs în interiorul festivităţilor. Stăteam toţi cuminţi, instalaţi în scaunele autobuzului, aşteptînd sosirea importantului pasager, căruia i se rezervaseră primele două locuri de după şofer. Expectativa l-a împins pe colegul meu să „topească“ o ultimă ţigaretă înainte de drum. A coborît lîngă maşină şi a început să pufăie de zor. Deodată, au apărut preşedintele şi aghiotantul său. Ajunşi la uşa din faţă, aghiotantul i-a făcut semn politicianului să urce, ordonîndu-i simultan nedumeritului fumător: „Gata, băi, lasă ţigara, preia obiectivul! Liber!“ Colegul fusese, desigur, confundat cu un SPP-ist din trupele suplimentare, trimise de regulă în ajutor la acţiunile complexe, cu un grad mai mare de risc. 

Au existat două consecinţe semnificative ale amintitelor confuzii. Prima – profesorul ieşean n-a lăsat nici o dimineaţă să treacă, pe parcursul şederii noastre la Berlin, fără a ieşi, zgribulit, în cămaşă, cu ceaşca de cafea lipită de pieptul tremurător, pentru a fuma, abandonat, lîngă un zid, şi a doua – tot el a stat mereu, la Leipzig, în preajma fostului şef de stat, plin de simţul răspunderii, pregătit oricînd să primească, eroic, un glonţ în locul „obiectivului“, dacă, Doamne fereşte, situaţia ar fi impus-o. Morala? Aş putea răspunde savant:

Cine ştie ce subtilităţi istorice poţi scoate din simplul fapt că domnul Pleşu este confundat cu domnul Liiceanu şi invers sau că un biet profesor de literatură engleză din Iaşi trece, uneori, drept Florin Călinescu! Nu mă aflu însă în dispoziţie savantă, aşa încît vă spun banal: dacă doriţi mai multă adrenalină în viaţă, apucaţi-vă de fumat! 

Prezentul discontinuu,

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.