Despre bullshit

Publicat în Dilema Veche nr. 733 din 8-14 martie 2018
Despre bullshit jpeg

Este bine să scriem despre frumos și despre libertate. Dar nu este rău nici să scriem „despre bullshit“. Așa se numește un articol al unui filozof american, profesor la Princeton, Harry Frankfurt. Un canadian, profesor la Oxford, Jerry Cohen, i-a răspuns su-bliniind anumite regretabile inexactități ale analizei americanului. În 2005, Frankfurt și-a transformat articolul într-o carte în care așază subiectul pe baze mai puțin moi. Cum conceptul de bullshit e deci de-acum indexat filozofic, păstrez și eu cuvîntul englezesc aici, deși nu ducem lipsă nici în română de echivalente. Ba chiar sîntem prea familiari cu cei patru călăreți ai apocalipsei științelor umane: caterincă, vrăjeală, gogoși, abureală.

Alegerea unui echivalent trebuie oricum să subîntindă o definiție. Mă tem totuși ca nu cumva, cu o definiție, să nu iau prea devreme bullshit-ului mantia sa de complexitate. Mai ales că Frankfurt vorbește despre el în general, iar aici mă preocupă mai mult cel academic. Așa că doar o să notez, fără metodă, cîteva caracteristici ale bullshit-ului.

El e, în primul rînd, un dispozitiv retoric al însăilării de afirmații cît de cît credibile, adesea perfect adevărate luate separat. Nu ești nici o clipă mințit în față. Dar asta nu înseamnă deloc că producătorii de bullshit sînt interesați de adevăr. Ei sînt interesați doar de ceea ce crede lumea despre ei și rezultatele lor. Căci producătorul de bullshit vrea întotdeauna să trăiască, științific, mai bine decît i-o permit veniturile lui, adică munca de cercetare pe care a făcut-o. E drept că omul nu dă nimănui în cap. Intenția de a duce de nas există însă. Fie vrea să umfle o concluzie banală și să facă din ea un drapel, fie scrobește un rezultat viciat ca să l scoată sărac, dar curat. E greu de zis care din cele două e mai antipatică. Nu e corect, și e strigător la cer, să maschezi absența sau slăbiciunea argumentelor cu tone de praf în ochi. Dar poate fi de-a dreptul dezgustător să ai o idee oarecare și să ceri, în sute de paragrafe, aplauzele întregii lumi.

De asta se leagă și faptul că bullshit-ul este, de obicei, pretențios. E interesant că e așa. Ți-ai putea îneca ascultătorii în irelevanță și cu chestii spuse pe șleau. Dar producătorul de bullshit detestă simplitatea. Cu cît vorbești mai simplu, cu atît destinatarul bullshit-ului înțelege mai ușor că nu e nimic de înțeles. Un avantaj suplimentar al discursului pompos este că rulează de la sine pe termen nelimitat. Frankfurt face o observație interesantă. Minciuna, zice el, e punctuală. Cînd cineva face o afirmație falsă, ea e de obicei specifică, delimitată. A produce bullshit, pe de altă parte, este un program. Autorul lui e gata să deregleze întregul context, și o face temeinic, de obicei continuînd operațiunea, printr-un angajament pe termen lung, în următoarele articole, cărți și conferințe.

Dacă ar trebui să încerc deja o definiție parțială, mă întreb dacă bullshit-ul nu reprezintă pur și simplu o patologie a relației cu faptul. Pentru producătorul acestui complex material, faptele par a fi ori damnarea, ori mîntuirea. Acolo unde tot ce i se cere este un singur fapt precis, el trage o nesfîrșită cortină de generalități. Invers, cînd vine vremea pentru o interpretare sau o judecată de valoare, el te îngroapă sub o piramidă de fapte, informații, detalii, măsurători, spețe, tăieturi din ziare. Că veni vorba, nu prea există bullshit academic în doze mici. E nevoie de cantitate pentru ca el să-și atingă rațiunea ultimă de a fi. Nu poți toropi în două vorbe. Nici nu poți construi o întreagă fațadă barocă cu un bloc de BCA. Nu în ultimul rînd, nu poți bloca fizic intervenția critică fără filibustering. Tot de această patologie ține, cred, și faptul că bullshit-ul este excesiv și în stilistica lui. De obicei, acest exces ține de forța supranaturală de a plictisi pe care o are. Pînă la urmă, dacă bullshit-ul ar fi măcar interesant, i-am putea ierta multe. Dar, ca speciile care s-au adaptat să nu iasă în evidență cu nimic, el e de multe ori un exercițiu de monotonie, o simfonie „Surpriza“ fără surpriză. Există desigur și strategia de a agita dintr-o dată temele mari ale zilei, în speranța că se va face atîta zgomot în mintea ascultătorilor sau cititorilor încît nimeni nu se va mai putea concentra să vadă ce șubred e totul. Aici exportatorul de vrăjeală, în loc să rămînă o molie, își pune haina splendidă de red herring.

O definiție parțială mai interesantă a propus Cohen: bullshit-ul prezent în lucrările academice (și mai ales în filozofia franceză, spune el – în arheologie, echivalentul ar fi probabil post-procesualismul britanic în zilele lui proaste) este adesea o „neclaritate neclarificabilă“. Neclaritatea poate ține nu doar de faptul că spui bazaconii, dar și de faptul că spui lucruri corecte, dar fără nici o legătură cu subiectul și între ele. E mai mult decît atît însă: aceste lucruri neclare nu pot fi transformate, oricum ai da-o, în ceva clar, fără să ajungi fie la cu totul altceva decît ceea s-a spus, fie la o tautologie.

În încheiere, o întrebare tulburătoare. E nevoie de talent pentru bullshit? Mi-e teamă că da. Retorica găunoșeniei științifice e adesea impecabil construită și trezește o repulsie admirativă. Vectorul gargară se compune inspirat cu vectorul îmbrobodeală. Articolul e apoi acceptat de frăția bullshit-ului, e publicat și poate fi apoi citat, indiferent de subiect, pentru că se potrivește oriunde, oricînd. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: wikipedia

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.