Despre aristocraţia literaturii

Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Caznele bunului samaritean jpeg

Cînd eram mic, am auzit, în interiorul unei discuţii aprinse între taică-meu şi cîţiva amici de-ai săi, pe cineva exclamînd cu o silă enormă: „Sîntem, domnilor, o literatură mică, fără un Nobel măcar, unul singur, acolo, de sămînţă...“ Inutil de precizat, pe de o parte, că, atît taică-meu, cît şi prietenii lui erau literaţi, iar, pe de alta, că eu, aflat la vîrsta preşcolară, am înţeles nobil în loc de Nobel. Aşadar, literatura României (deţineam aceste două concepte şi le puteam asocia cu uşurinţă!) nu avea nici un nobil, lucrul fiind, de bună seamă, extrem de grav, din moment ce implica o dezamăgire atît profundă. Nu prea pricepeam, e drept, de ce un nobil ar fi fost important într-o literatură (precum cea a ţărişoarei în care mă născusem), însă nu aveam vreun dubiu asupra conotaţiilor superioare ale chestiunii. Despre „nobili“ ştiam deja cîte ceva din cartea masivă, cu desene minunate, a lui Al. Mitru, intitulată Din marile legende ale lumii. Ai mei îmi citeau consecvent din ea, fascinîndu-mă, seară de seară, cu „cîntul lui Roland“, cu aventurile cneazului Igor, cu actele de bravură ale Cidului, cu epopeea frumoasei Gudrun sau cu povestea nefericitei iubiri dintre Tristan şi Isolda. Nobilul era un personaj pozitiv, care, pe lîngă vitejie, dădea mereu dovadă şi de caracter, iradiind generozitate (multă vreme după aceea, am întîmpinat probleme la şcoală în a suprapune această imagine mitic-idilică, a copilăriei, cu portretul furibund, făcut de manualele de istorie unei „nobilimi“ răuvoitoare şi nemiloase, avidă după sîngele de iobag...). Absenţa sa totală din literatura noastră putea fi, prin urmare, simptomul unei necruţătoare morbidităţi. Observaţia plină de lehamite a adultului menţionat mi s-a înfipt adînc în creier, lăsînd urme, după cum se vede pînă astăzi.

Datorită profesiei filologice a părinţilor mei, am crescut într-o casă cu foarte multe cărţi, totalizînd aproximativ 5000 de volume. Operaţiunea (anuală) de ordonare/curăţare a bibliotecii constituia un eveniment la care eu participam cu o voluptate vecină fiorului erotic. Încet-încet, cărţile se adunau, pe podele, în teancuri interminabile (pînă în tavan, mi se părea mie), lăsînd mici spaţii între ele, firide fantastice în care mă strecuram cu abilitate şi mă ghemuiam ca într-o placentă, simţindu-mă protejat în mod inexpugnabil, ascuns în fortăreaţa lui Igor, în carapacea primordială, unde nimeni şi nimic nu mă putea ajunge. Acolo am învăţat să citesc, silabisind titluri misterioase şi studiind coperţi exotice, cu desene haioase. Ştiam că „turnurile“ respective (cum mi le imaginam, în reveriile mele diurne) cuprindeau „literatura română“ (în sfîrşit, o variantă canonică a sa, urma să descopăr mai tîrziu) şi îmi venea greu să înţeleg de ce „nobilitatea“ nu ar fi fost trăsătura ei esenţială, cu atît mai mult cu cît, la umbra volumelor, te simţeai ca sub pavăza zidurilor unei cetăţi medievale, păzite de Roland ori de Cid. În plus, miresmele cernelei tipografice (a foilor, ziceam eu pe atunci, adulmecînd nesăţios fiecare pagină în parte) erau de-a dreptul îmbătătoare, determinîndu-te să te gîndeşti la strălucitoarea Guinevere a lui Arthur sau la frumoasa (şi viteaza) Kriemhild a lui Siegfried. Cum adică nu exista nici un nobil aici?  

Cu timpul, m-am luminat, desigur, şi am priceput că nu nobilul lipsea, ci Nobelul, dar problema a rămas, în subconştientul meu, cam în aceeaşi zonă dilematică. Am descoperit (recunosc, şi cu ajutorul celebrei antologii a lui Laurenţiu Ulici, Nobel contra Nobel) că prestigiosul premiu nu se conferă întotdeauna pe criterii exclusiv estetice (în cazul literaturii), ci şi pe baza unui context extraartistic, aşa-zicînd „favorizant“. O mică recomandare de „nobilitate“ cum ar veni, detectabilă în toate cazurile, dacă eşti puţin atent la cadrul lor istoric de desfăşurare. O mică „adecvare“ culturală, care, în folclorul românesc, este surprinsă perfect de proverbul: „Omul potrivit la locul potrivit.“ Un prieten îmi spunea odată că toţi laureaţii Nobel, indiferent de valoarea lor reală, sînt atinşi de aripa Îngerului Protector, care rămîne asupra lor precum un scut confecţionat din minereuri extraterestre. Deşi mult timp n-am înţeles ce vrea să zică, mai recent, am legat ideea de „adecvarea“ amintită. Nu trebuie să fii numai genial (uneori, nu eşti chiar deloc!), ci şi „potrivit“ cumva transcendent, „nobiliar“ în raport cu standardele, rigorile şi aşteptările momentului istoric căruia îi aparţii. Acest lucru a fost asumat de numeroşi scriitori români contemporani, care încearcă din răsputeri să devină „adecvaţi“ şi, implicit, „nobiliari“. Faptul ar putea însă genera catastrofe. Orice activitate abordată obsesional şi încrîncenat sfîrşeşte în eşec absolut. Oare nu e cunoscut Hamlet al lui Shakespeare, unde prea multa şi intensa cerebralizare a unei acţiuni duce, ultimativ, la ratarea ei? Mă tem că, într-o astfel de reprezentare, Nobilul Nobel s-ar transforma, uşor, din cavalerul justiţiar al legendelor copilăriei mele, în latifundiarul veros şi sangvinar creionat de manualele proletcultiste. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.  

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Nemtoaica jpg
Mondialul „păcătoșilor“: Cât costă să savurezi meciurile cu alcool și femei în bikini, la Doha VIDEO REPORTAJ
Totul are un preț pe această lume, inclusiv „driblarea“ restricțiilor religioase într-o țară islamică.
Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.
 Plata online cu cardul jpg jpeg
Cum se pot fura banii de pe cardul bancar fără ca hoții să aibă acces fizic la instrumentul de plată
Un bărbat din Brăila a profitat de faptul că o persoană a postat pe Facebook o poză cu cardul pe care îl pierduse și a sustras diverse sume de bani de pe acesta. A repetat isprava câteva luni mai târziu cu un alt card pierdut

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.