Despre amatorism

Publicat în Dilema Veche nr. 480 din 24 aprilie - 2 mai 2013
O povestire cu tîlc jpeg

G. Călinescu scria, în (noiembrie) 1937, pentru rubrica sa din Adevărul literar şi artistic, o „cronică a mizantropului“ absolut sclipitoare, cu rezonanţe – aş spune eu (din raţiuni ce se vor vedea mai la vale) – pînă în zilele noastre. Textul se intitulează „Amatorul literar“ şi poate fi integrat – ca gen – vechilor „fiziologii“ din tradiţia franco-română. Spune Călinescu: „Amatorul literar este omul cel mai primejdios de pe lume. Neavînd puterea de voinţă de a se preface într-un producător obişnuit, într-un meseriaş, neînvăţînd, dar, secretul artei, el se mulţumeşte cu reputaţia familială şi rămîne un încăpăţînat. Amatorul de literatură este de cele mai multe ori un autodidact sau, mai bine zis, un semidoct cu pretenţii de bibliofilie. De pildă, el adună de pe la anticari cărţi cu aspecte de gunoaie, în limbile cele mai felurite (poligloţia este semnul semidoctismului, nu rareori) şi le aruncă acolo în raft, fără să le citească sau, în orice caz, fără să le înţeleagă. Filozofie? A citit. Biologie? Ştie pe de rost. Medicină? Este pasiunea lui. Nici un scriitor universal nu-i scapă, ultima carte e în dulapul lui înainte de a fi în librărie.“ Individul te copleşeşte cu „trimiteri“ culturale genialoide – susţine criticul –, tremură sub presiunea propriului „enciclopedism“ şi, nu o dată, ia mină arogant-dispreţuitoare în dialogul cu tine, bietul muritor ignorant.

Acest „dialog“ devine prilejul unor episoade mai curînd groteşti, desprinse parcă dintr-o lume ficţională, creată de un scriitor naturalist, cu un accentuat simţ al morbidului. Se simt, parcă, în spatele decorului călinescian, indicaţii regizorale din neorealismul cinematografic italian: „Discuţia cu amatorul literar este primejdioasă, iritantă. Amatorul e înconjurat de nevastă şi de copii care îl adoră şi-l privesc ca pe un Goethe al familiei. El însuşi e un prezumţios şi un polemist înnăscut, în stare de a-ţi face mustrări dacă cumva nu i-a plăcut o carte pe care ai avut nefericirea să i-o comunici fără voie prin faptul punerii ei în vînzare. Violenţa amatorului de literatură este neîntrecută şi e mai totdeauna explicabilă printr-o operă ascunsă în sertare, care n-a putut şi nu va putea fi niciodată publicată. Nu face pe isteţul şi pe amabilul, insistînd să ţi se citească fragmente din ea. Amatorul îţi va citi, îţi va cere părerea şi, la cea mai mică obiecţie, te va combate vehement, asistat de toată familia.“ Gestica neconcesivă a „amatorului literar“ vine dintr-un lung experiment de autovalidare, practicat în interiorul propriului univers domestic, un microsistem peste care personajul patronează aidoma unui demiurg. Familia îl divinizează, acceptîndu-i genialitatea într-un fel de abandon mesmeric. Ca atare, acasă, „amatorul literar“ are libertatea de a spune practic orice. El nu va fi contestat sau – Doamne fereşte! – ridiculizat. Autoritatea sa rămîne aici necondiţionată, însuşi aerul pe care îl respiră fiind sacralizat de exponenţii spaţiului casnic, căzuţi – cu toţii – în prostraţie.

Întîlnirea cu „amatorul literar“ – în chiar sînul familiei sale, adică în sanctuarul personal –, narată de Călinescu în termeni burleşti, este un episod antologic, ce merită vizionat integral, în descrierea autorului însuşi: „Să vedeţi ce mi s-a întîmplat mie cu un amator de literatură. Din amabilitate, l-am întrebat dacă, cu atîtea cunoştinţe literare etc. etc. (minciună reverenţioasă!), n-a încercat să scrie. Eram sigur că amatorul nu a scris. Ei bine, m-am înşelat. Scrisese. A scos numaidecît opt caiete cu scriere măruntă, care m-au îngrozit. Şi a început să-mi declame un fel de poem cu desăvîrşire dement. Probabil că citise de atîtea ori familiei această nefericită compunere, încît, printr-un soi de sugestie, toţi ai casei, nevastă, copii, servitoare, luau mine exaltate şi de-a dreptul ameninţătoare. Ceea ce m-a uimit îndeosebi este că poemul folosea cuvinte de un inedit bizar. De pildă, poetul amator declama: «Domnul nostru este darnic, / El e mîndru, el e starnic!» «Mă rog – am întrebat eu – ce înseamnă starnic?» – «Starnic e o prescurtare de la statornic, ca să iasă ritmul.» Am dat să zîmbesc, dar nevastă, copii, servitoare au ţipat la mine: «Tata zice bine, tata zice bine. Starnic se zice.» Un copil luă furculiţa de pe masă şi, pironindu-mă cu nişte ochi teribili, ţipă: «Asta e fuliţă, fuliţă!»“ Agresivitatea adulatorilor micului geniu ascuns (şi, indubitabil, neînţeles) reprezintă o parte obligatorie a peisajului fariseic. Fără violenţă gestică şi de limbaj, amatorismul s-ar simţi amputat. De aceea, strigătul disperat, din final, al epuizatului Călinescu nu trebuie să ne surprindă deloc. Este o realitate incontestabilă: „De amatorul de literatură am scăpat prin fugă.“

Spuneam că fiziologia lui Aristarc se prelungeşte, într-un mod ramificat, pînă în zilele noastre. Din păcate, amatorii României actuale nu mai sînt doar „de literatură“, ci s-au „specializat“, dezvăluindu-se „polivalenţi“ şi „interdisciplinari“. Ei te conving cu insistenţă (dinspre toate instituţiile publice, fie ele ale statului sau nu) că mănînci – de cînd te ştii – cu o fuliţă şi nu, aşa cum credeai tu, cu o furculiţă. „Amatorii“ contemporani nu se mai revelă drept zeităţi domestice – înconjurate, incantatoriu, numai de membrii hipnotizaţi ai familiei –, ci în posturi de guru (mă iertaţi, guri, cumva?) naţionali. Electrizează mulţimi întregi, adresîndu-li-se rudimentar şi agramat. Adevărul lor pervers şi schilod se impune, treptat, ca adevărul tuturor. Ai vrea să scapi prin fugă de aceşti colecţionari de „fuliţe“, precum Călinescu, dar unde să mai fugi, monşer, unde?

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.