Despărțirea de Țăranul Român

Publicat în Dilema Veche nr. 194 din 28 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Tradiţiile noastre care s-au păstrat vii şi neschimbate! Trebuie să recunosc că o astfel de expresie mă exasperează - mai ales dacă sînt pus în situaţia de a o comenta în faţa telespectatorilor, cum mi s-a întîmplat zilele trecute. Mă lasă la fel de perplex ca şi celelalte formulări din aceeaşi familie, precum adînc îngrijorata s-a schimbat ţăranul român? sau, complementar, din rărunchi oftata nici ţăranul nu mai e ce-a fost!... Mă exasperează şi mă lasă perplex cu atît mai mult cu cît aceleaşi personaje sînt cît se poate de conştiente şi vor povesti oricui vrea să le asculte despre schimbările dramatice ale societăţii româneşti în timpul comunismului şi despre răsturnările buimace ale tranziţiei. O societate întreagă se mişcă, se transformă pînă la a deveni de nerecunoscut, dar o jumătate a ei, ţărănimea, rămîne (sau ar trebui să rămînă) neafectată de aceste prefaceri de ansamblu, fiind (sau trebuind să fie) veşnic "vie şi neschimbată". Partea are deci - şi trebuie să aibă - altă soartă decît întregul. Cum aşa? - mă mai mir eu, apoi îmi trece. Îmi trece deoarece încerc să caut un rost în această contradicţie elementară, să găsesc un sens mai profund în aceste exclamaţii de conversaţie superficială. Primul pas pe această cale este, probabil, acela de a realiza că cele două tipuri de afirmaţii fac parte din două filme diferite, că ceea ce poate fi spus împreună într-o succesiune narativă se află şi se mişcă, de fapt, separat, în două registre distincte şi complementare: ţăranii sînt o parte a realităţii; ţăranul este o metonimie a identităţii. Ţăranii se schimbă deci, firesc, cu ansamblul acestei realităţi, în timp ce Ţăranul trebuie să rămînă nealterat pentru a nu cădea în alteritate. Societatea, cu tot cu ţăranii ei, se mişcă în planul contingenţei sociale, vizibile şi cotidiene, cu toate vicisitudinile ei; identitatea ţărănească se află în registrul mitic, ce trebuie să fie păzit de contingenţa lumii trecătoare. Indiferent de cît şi cum s-ar schimba societatea rurală, Ţăranul trebuie să rămînă ca în miturile noastre identitare, căci în lipsa lui nu mai ştim prea bine cine sîntem şi încotro s-o apucăm. Putem să ne schimbăm deci oricît, atîta vreme cît păstrăm credinţa că ţăranul din noi a rămas neclintit în faţa lumii şi a lui Dumnezeu. "Dar tocmai aceasta ne nemulţumeşte azi - declara Constantin Noica în 1943: că am fost şi sîntem, prin ce avem mai bun în noi, săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei!" - exclamă, profetic, Noica şi continuă: "De mai bine de 100 de ani România e îmbrîncită spre istorie sau alteori se îndreaptă singură spre ea. (...) Totul a venit să ne scoată din eternitate. Mai puteam rămîne aşa pe plan de cultură? Mai puteam îndrăgi numai ceea ce sîntem de totdeauna?". Uneori, această figură mitică a Ţăranului a fost trăită deci şi ca o tiranie, o prăpastie în calea prefacerii rîvnite sau necesare. După război, în plin comunism, Noica a încercat să scape de această eternitate sătească transfigurînd-o întru fiinţă - adică în altă eternitate. La vremea respectivă nu-mi puteam imagina ceva mai înălţător!... Şi într-adevăr, Noica a înălţat, într-un fel, "cu o octavă mai sus" această cultură sătească, aşa cum îşi dorea Blaga. Dar, chiar dacă a pledat, de pildă, "pentru o bună desprindere de spiritul Mioriţei", nu s-a despărţit, de fapt, de spiritul protector al Ţăranului Român. Ar fi trebuit să o facă, ar fi fost posibil, ar fi avut rost? Acestea sînt întrebări la care ar fi trebuit să răspundem, poate, de mult, aşezat şi chibzuit... Ambivalenţă, deci. O situaţie aproape œdipiană, exprimată colocvial prin dualitatea semantică a ţăranului, oscilînd între veneraţia romantică pentru ţăranul mioritic, ţăranul tradiţiilor perene şi al muzeelor, ţăranul nostalgiilor şi proiectelor spirituale şi acel băi, ţărane! al dispreţului şi exasperării iluministe în faţa imobilismului şi parohialismului, al lipsei cronice de apetit pentru progres şi "civilizaţie". O poveste "adolescentină" de iubire şi ură ca la carte? În orice caz, o poveste definitorie. În ultima vreme am strigat pe toate gardurile despre "moartea ţăranului". Formulă retorică exasperată şi exasperantă, menită să atragă atenţia asupra unei evidenţe sociale: ţăranii, cu economia lor domestică şi relaţiile lor sociale de tip comunitar, cu rînduiala şi stilul lor de viaţă sînt pe cale de dispariţie - iar după 1 ianuarie 2007 au devenit aproape "ilegali"! Majoritatea şi-au găsit deja alt rost, căci viaţa merge mai departe. Mai bun, mai rău? Suspend judecata. Şi în orice caz, refuz să mă întreb tîmp: unde sînt ţăranii de altădată? Mai important, această "moarte a ţăranului" nu vizează doar această moarte socială vizibilă, ci şi o moarte simbolică necesară: aceea a Ţăranului Român ca figură mitică prezentă. Dacă vrem să nu mai fim eternii ţărani ai istoriei, atunci trebuie să desăvîrşim această istorie ţărănească pentru a deveni ceea ce sîntem: moştenitorii Ţăranului Român. Doar "îngropîndu-l" cuviincios şi trecînd prin ceea ce francezii numesc, intraductibil, faire le deuil, putem să devenim urmaşii senini ai acestui părinte istoric, dîndu-i totodată posibilitatea să se odihnească în pace şi să nu ne mai bîntuie ca moroi. Doar aşa putem scăpa de acest complex al strămoşului, care este complexul œdipian al culturii noastre moderne. Doar aşa putem să ne iubim strămoşii ca pe noi înşine şi să ne reprezentăm trecutul în armonie cu prezentul. Doar aşa putem avea un viitor la care să visăm în această lume mondializată, fără a deveni copiii adoptivi ai mondializării. Doar aşa putem să ne maturizăm! Şi doar aşa putem să ne păstrăm cu adevărat şi tradiţiile - şi merită să le păstrăm. Căci tradiţiile sînt vii doar dacă rămîn libere să se schimbe!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.