Designul interior din capetele noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Dacă-ți permiți, îți cumperi sau îți construiești o casă. Și-o aranjezi așa cum ți-ai visat. Deși procesul ăsta pe unii îi aduce în pragul apoplexiei, iar pe alții la un pas de divorț. Asta e. Ce să faci?! Fericirea are, întotdeauna, un preț. Nu așa zic vorbele înțelepte?

Aranjarea cuibușorului sau a fortăreței în care ne mutăm e un proces lung, plin de evenimente și cheltuieli neprevăzute. Uneori, armonia cuplului sau liniștea interioară a individului sînt, literalmente, pulverizate din cauza acestei etape a vieții. Pentru că pe unii dintre noi casele în care locuim ne reprezintă în foarte mare măsură, nu-i așa? Ele devin semnele reușitei în viață, mărcile felului în care le arătăm celorlalți cine sîntem, cine am ajuns, ce putem, ce „valoare“ avem, cum ar intona cu patos maneliștii, adevărații cronicari ai zilelor noastre. Dar există și oameni care nu pun cel mai mare preț pe așa ceva. Pentru ei, casa e un spațiu de locuit care trebuie să fie un adăpost bun, să îndeplinească un set de condiții ale civilizației. Și cu asta, basta. Tot așa, după cum stai cu banii, poți să-ți închiriezi o locuință. Una pe măsura „valorii care o ai“. Poate să fie un etern provizorat, un perpetuu împachetat-despachetat, sau o mare boierie, în spații „ultrafinisate“ și decorate de cei mai sofisticați „profesioniști în domeniu“. Sau poți să fii un element al consistentei lumi reale, pe care unii dintre noi nici măcar n o observă. Adică s-o duci foarte prost. Și să trăiești în mizerie – indiferent de accepțiunea acestui cuvînt –, uitîndu-te la televizor și văzînd cît de mult „suferă“ unii oameni, în timpul procesului de desăvîrșire și de amenajare a designului interior din locuința lor.

Oricum ar fi, în inima celui mai „select“ cartier rezidențial sau la capătul orașului, în „zona nefrecventabilă“ din vecinătatea gropii de gunoi, „designul interior“ e o noțiune care merge mult dincolo de realitatea și calitatea amenajărilor și decorațiunilor interioare. Designul interior poate însemna mult mai mult decît atît. Și, nu, n-o să poposim deloc în zona truismului conform căruia vedem lumea în funcție de nivelul de confort al spațiului în care locuim. Adică, dacă stai ca un boier, ți se pare că lumea e un loc în care merită să zăbovești, iar dacă stai prin canale sau, în cel mai bun caz, într-o locuință socială, ți se pare că viața în sine e o mizerie. După cum n-o să călătorim nici prin spațiile luminoase ale narațiunilor – altminteri, verosimile uneori – care spun că „lumina vine din interiorul ființei“, indiferent dacă ai încălzire în pardoseală sau dacă te încălzești de la „paradisul“ unei aeroterme vechi și scorojite. Sau, poate, chiar habar n-ai despre ce-ar putea fi aia o sursă de căldură. Deci nu spre zonele acestor evidențe ne vom îndrepta atenția. Ci spre faptul că, așa bogat, luxuriant, elaborat, „chicios“, sofisticat sau fără nici o noimă, sărăcăcios, dezordonat, există și un design de interior al minții fiecăruia dintre noi. Designul din cap.

Spațiul în care locuim proiectează o anumită ordine și stare de spirit spre spațiul nostru interior, spre zonele lăuntrice ale ființelor noastre. După cum se întîmplă și în direcție inversă. E firesc. Iar între mizeria cruntă, lipsurile groaznice, privarea de condiții elementare ale unui trai civilizat și boieria cea mai pufoasă din cele mai strălucitoare cuibușoare de nebunii, există o legătură de… design. Una cît se poate de reală. La propriu. În lumea în care se trăiește bine, cînd îți faci o casă, colaborezi cu un arhitect și cu un designer de interior. Unii, ca să se simtă mai realizați în viață, spun că-și „angajează“ arhitect și designer. În lumea în care se trăiește prost, evident că nici nu poate fi vorba despre așa ceva. Acolo ești mulțumit dacă ai un acoperiș deasupra capului. Iar la mijloc, între aceste limite extreme, se găsește o vastă zonă de lălăială. Cea în care viețuim mulți dintre noi. Un no man’s land în care impostura și compromisul au depășit orice cotă de piață, devenind piața însăși. Dar un spațiu în care se pot întîmpla, uneori, și lucruri foarte frumoase.

Cu toate astea, de la un capăt la altul al acestor lumi atît de diferite, există niște „designeri de interior“ care influențează toată suflarea, indiferent de avuție și statut social. Nu contează că stăm într-o casă superbă, dintr o zonă rezidențială minunată, sau într-un bordei cu antenă de satelit, la capătul unui cartier mizer sau al unui sat uitat de lume. S-ar prea putea să avem același „designer de interior“. Același specialist care ne concepe imaginea, decorațiunile, obiectele și ne aranjează piesele de mobilier din propriile noastre capete. Pentru că mințile noastre ne locuiesc pe noi, ca ființe. „Designerii“ ăștia de interioare ale capetelor lucrează cu idei, cu spaime, cu emoții, cu enervări, dorințe de înrolare într-o categorie anume, cu isterii, cu iluzii de certitudine, cu glume proaste, mitocănii, strîmbături, limbă de lemn, poceli, gîngăveli, cu arsenale întregi de idioțenii. Ei ne propun, de fapt ne impun, zilnic, felul în care arată interioarele noastre din capete, atunci cînd mai aprindem lumina pe-acolo. Îi vezi peste tot, cît e ziua de lungă, dîndu-se-n stambă, scăldîndu-se în confortul statutului pe care îl ocupă.

În orice lume ai locui, „designerii“ ăștia îți intră-n cap și se-apucă să „creeze“ și să facă amenajări pe-acolo. Nu contează cîți bani ai. Uneori, nu contează nici cîtă educație. Nu mai are importanță dacă dormim pe cele mai scumpe saltele din lume sau direct pe ciment, ori pe pămîntul gol. E foarte posibil să „lucrăm“ cu același „designer“. S-ar putea ca atmosfera de la noi din capete să fie „creația“ aceluiași tip. Ăsta succes, stimați telespectatori! Pentru că nu ascultăm punctele de vedere ale unor „formatori de opinie“. Le credem imediat. Și le înghițim. E o chestiune de minimă demnitate: opiniile ni le putem forma de unii singuri.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.