Deplasare Erasmus

Publicat în Dilema Veche nr. 458 din 22-28 noiembrie 2012
Deplasare Erasmus jpeg

Doamna între două vîrste intră, timid, în biroul prodecanilor. „Bună ziua“, spuse, „am şi eu o problemă legată de cazare.“ Unul dintre cei doi bărbaţi prezenţi o invită să se aşeze în dreptul biroului său. „Vă ascult!“ „Ştiţi“, începu doamna, „fata mea e studentă, în anul al III-lea, la dumneavoastră, la Litere, şi, în toamna aceasta, nu a primit cazare.“ „Nu a avut punctajul necesar?“ „Nu ştiu exact. Noi nu am venit niciodată la ea de cînd e studentă... Ştiţi, veniturile sînt mici. Anul ăsta am insistat totuşi să-mi dea adresa de la cămin, ca să vin şi eu pe la ea. Nu a mai trecut de zece luni pe acasă. A ajuns bursieră Erasmus şi se află în Franţa. Mi-a comunicat că mai lipseşte două luni, dar să nu vin la ea, că, oricum, nu i s-a aprobat cazarea, dar se va descurca ea cu gazdele. Ei, cum să nu vin? Cum să se descurce cu gazdele? M-am speriat foarte tare şi de aceea am intrat în audienţă la dumneavoastră. Nu se poate să nu aibă punctaj. Fata a fost mereu foarte studioasă. E bursieră...“ „Înţeleg“, o întrerupse prodecanul. „Numele, vă rog!“ „Poftim?“ întrebă femeia. „Numele fiicei dumneavoastră...“ „Ah, da: Alina. Alina Bucluc.“ Bărbatul zîmbi vag, dar nu de sonoritatea numelui, ci la amintirea unui banc englezesc, pe care i-l „interpretase“ deunăzi, zglobiu, decanul. (Se întîlneşte James Bond cu omologul lui sovietic şi se prezintă în stilu-i caracteristic: „Hello, I’m Bond. James Bond.“ Rusul replică imediat: „Hielău, I’m Ghei. Ser. Ghei.“)

Începu să tasteze grăbit la computer, după care privi în ecran cu maximă concentrare. Într-un tîrziu, zise nedumerit: „Doamnă, noi nu am respins cererea fetei dumneavoastră, întrucît nu era nimic de respins. Domnişoara Bucluc nu apare deloc în calculator, ceea ce implică faptul că ea nici măcar nu a solicitat cazare pentru anul al III-lea“. „Nu se poate!“ exclamă îngrijorata mamă cu ochii măriţi de uimire. „Ferească, bunul Dumnezeu! Cum să nu solicite cămin? Taică-său e pensionar pe caz de boală, iar eu lucrez cu salariul minim pe economie. Nu avem posibilitatea să o ţinem la gazdă nici dacă ne-ar tortura cineva... Dar n-ar face Alina aşa ceva, domn’ profesor! V-am explicat, este un copil serios, bursier Erasmus. Sigur s-a strecurat undeva o greşeală. O confuzie, o neatenţie, o omisiune, ceva. Vă rog mult de tot: nu aţi mai putea verifica o dată!? Mă iertaţi pentru îndrăzneală!“ Prodecanul clătină inefabil din cap şi îşi pironi din nou pupilele în ecran, silabisind: „Bu-can, Bu-cat, Bu-cel, Bu-ce-nov, Bu-ces-cu, Bu-cet, Bu-ceţ şi, iată, sărim la Bu-coi, Bu-cov, Bu-luc, Bu-tan, Bu-zat etc. Nici un Bucluc. Îmi pare rău, nu a cerut cazare, nu există nici un dubiu. Rezultatele cazării (opţiuni, punctaje) au fost încărcate întocmai în computer şi afişate pe site. Vă spun cu toată convingerea: domnişoara Alina Bucluc este un nume absent din tabel! Studenta nu a completat hîrtiuţele necesare!“

Doamna îşi duse, îngrozită, mîna la frunte, gest care îl sperie pe prodecan. Noroc de prezenţa colegului său în încăpere, sosit astăzi, în mod surprinzător, mai devreme ca de obicei la birou. Cu cîteva zile în urmă, o mamă disperată că fetiţa ei („boboc“) nu prinsese loc în camerele modernizate, începu să strige la el, de pe acelaşi scaun unde stătea acum şi doamna Bucluc: „Nu pot să-mi las fiica aşa, pe drumuri. Eu plec la muncă, în Italia, şi ea va rămîne a nimănui. E copilul Facultăţii, e copilul dumneavoastră, vă rog să nu o lăsaţi de izbelişte!“. După cîteva secunde însă, din raţiuni inexplicabile, femeia deveni de-a dreptul isterică, schimbînd nuanţa discursului. Copilul dumneavoastră se transformă subit în copilul tău. „E copilul tău, e copilul tău!“ răcnea nebuna, adunînd secretarele şi administratorii de prin birouri. Cum va reacţiona Cristina cînd va auzi că lui i se atribuie, pe la Universitate, diferite paternităţi? Scutură, zgribulit, din umeri. Auzi, dementa: „E copilul tău!“ „E copilul meu!“ spuse doamna din faţa sa, iar el tresări violent din coşmarul în care se adîncise, străbătut fiind de un fior de gheaţă, din creştet pînă în tălpi. „Nu ar avea de ce să-mi scrie că a cerut cazare şi, de fapt, să nu fi cerut. Imposibil! E studioasă, este Erasmus...“ „Stimată doamnă, credeţi că eu delirez aici?“ replică prodecanul tăios, dar mai mult cu gîndul la figura întunecată a Cristinei. Sîntem o instituţie prestigioasă. Observînd paloarea femeii, reveni totuşi, adăugînd: „Uitaţi, ca să fim şi mai precişi, mă duc la secretara-şefă şi îi voi solicita situaţia şcolară a fiicei dumneavoastră. În felul acesta, eliminăm orice suspiciune de greşeală, vom avea realitatea incontestabilă sub ochi.“

Bărbatul ieşi din birou cu o mină obosită. Doamna – palidă – rămase nemişcată pe scaun. Tăcerea stingheritoare era întreruptă, în răstimpuri, doar de tastările aparent nesigure ale celuilalt prodecan. După minute bune, responsabilul de cazările studenţilor reveni, bulversat, în încăpere, ţinînd o foaie printată în mînă. „Doamnă, nu ştiu cum să vă spun, dar fata dumneavoastră, Alina Bucluc, s-a retras definitiv din Facultatea noastră în urmă cu un an. De atunci, ea, pur şi simplu, nu mai este studentă la Litere. Aşadar, nici nu ar fi avut calitatea să ceară cămin.“ Femeia îl privea siderată, cu un zîmbet uşor nătîng în colţul gurii. Nu zicea nimic. Prodecanul se simţi de aceea obligat să continue: „Vă daţi seama că nu putea să fie bursieră Erasmus! Situaţia sa şcolară era dezastruoasă. Nu promovase nici un examen din anul întîi şi, dacă nu s-ar fi retras, ar fi fost exmatriculată oricum.“ Doamna coborîse mîna la inimă, fără a renunţa însă la surîsul straniu, vestitor de criză apoplectică. „Mai mult“, plusă prodecanul cu glas tremurător, „am găsit-o greu în baza de date, pentru că nu o mai chema numai Bucluc. Alina Bucluc. Se pare că se căsătorise de ceva vreme şi figura în cataloage ca Alina Bucluc Abdul Ghafur...“ Femeia sucombă brusc, prăbuşindu-se, inertă ca un balot, la picioarele scaunului. Ambii prodecani se repeziră la ea, terifiaţi. O ridicară, o aşezară la loc, o stropiră cu apă minerală Poiana Negri, şi o strigară pe nume, masîndu-i totodată mîinile: „Doamna Bucluc! Doamna Bucluc!“. Treptat, nefericita mamă întredeschise ochii şi întrebă stins: „Nu vă supăraţi, sînteţi profesori la limbi străine?“. Prodecanul buclucaş răspune onest: „Da, eu sînt de la Germană!“. „Atunci, spuneţi-mi şi mie, vă rog: Abdul Ghafur ăsta e nume de arab?“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.