Democraţia?! O prostie!

Publicat în Dilema Veche nr. 411 din 29 decembrie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

Un moft. O fiţă. Un refren rămas în minţile hipioţilor înceţoşaţi de alcool şi de droguri. Un pretext pentru toţi lăţoşii şi vagabonzii nespălaţi de prin America, să scape de armată şi să nu fie duşi, pe vremea aia, în Vietnam. Un cuvînt-cheie din proiectele europene de la ora asta, de unde rostuiesc bani frumoşi tot soiul de oengeuri inutile, care freacă menta pe banii proştilor de la Bruxelles. Pe banii papagalilor care finanţează simpozioane şi deplasări ale şmecherilor specialişti în blabla-uri, de fapt, nişte vacanţe de boieri care trăiesc împărăteşte cu marafeţii de prin proiectele astea. Şi-au luat case şi maşini, pe fundaţie, pe oengeuri, au făcut bani din ajutoare, s-au orientat rapid. Ba că România e plină de handicapaţi, ba că ungurii n-au drepturi, ba că ţiganii, vezi Doamne, sînt discriminaţi şi prigoniţi, ba că femeile nu sînt băgate suficient în seamă, ba că să nu se închidă nu ştiu care plajă, unde toţi drogaţii stau în curu’ gol, de faţă cu copiii – toate prostiile astea înseamnă democraţie? O porcărie de luat minţile, o păcăleală din care se ramifică şi alte tîmpenii care sună bine la comisiile de spart fonduri europene – egalitate de şanse, toleranţă, integrare. Care egalitate de şanse, nene?! Cu copiii ălora care au bani de put şi învaţă numai pe la Londra, în timp ce ai noştri merg la mizeriile de licee de pe-aici? Care toleranţă?! Cu ungurii care vor autonomie şi care, zi de zi, puţin cîte puţin, îşi ating scopurile, în timp ce noi sîntem sfidaţi la noi în ţară? Vrei şcoală în ungureşte? Ca ce chestie? Adică merge un român în Covasna, în România, că e în România Covasna, din cîte ştiu eu, cere o pîine şi i se spune în ungureşte că acolo nu se vorbeşte româna. Limba oficială în România e româna. La ce să înveţi tu în ungureşte? A, vrei morţiş treaba asta? Păi, de ce nu zici aşa?! Du-te, dom’le, în Ungaria, şi învaţă ungureşte pînă-ţi vine acru! Care integrare?! A ţiganilor care fură, jefuiesc şi vînd copii după bunul plac, în timp ce se dau loviţi şi discriminaţi, în ţara asta care, oricum, a devenit a lor? Că aşa crede toată lumea. Aici e ţara ţiganilor.

De-aia dau ăia din Europa bani ca la balamuc pentru simpozioane şi proiecte. Să scape de ei de p-acolo şi să-i trimită înapoi aici. Da’ ia să mai stea şi pe la ei, că pe-aici au furat destul. Ce să mai caute la noi? Să meargă în India, de unde au venit. Sau la ăştia cu democraţiile. Dacă le e aşa de drag de ei, să-i ţină acolo, nu să-i pună pachet la avion. Auzi?! Dacă zici că sînt aşa de valoroşi şi inestimabili din punct de vedere cultural, că reprezintă libertatea primordială şi nu ştiu care romantism, dacă îţi dau lacrimile la manele, de ce nu-i iei matale la tine acasă? Da’ nu le convine, că îi au şi ei pe ai lor. Negri, arabi, asiatici, toţi ăia care s-au adunat din toată lumea şi-au crezut că l-au apucat pe Dumnezeu de-un picior. Ia ţine-i la tine pe ţigani, că tot eşti ţară bogată, şi banii pe care-i pompezi în oengeurile care se dau de ceasu’ morţii de grija ţiganilor, dă-i la Catedrala Mîntuirii Neamului. Normal, nu-ţi convine. Că vin, pe urmă, catolicii şi pocăiţii tăi şi te trag de guler, că de ce le dai la ortodocşi. Şi nici evreilor nu le convine. Şi cînd ăştia, care conduc lumea, ridică un pic din sprînceană, nu mai eşti aşa de viteaz cu democraţia occidentală. Te faci că plouă. Cum ai făcut şi după război, cînd n-a îndrăznit nimeni să se pună cu comuniştii care au luat juma’ de Europă. Trei lulele, trei surcele, cîteva simpozioane de ochii lumii, un protest ici, unul colo, să nu se spună că s-a stat cu mîinile-n sîn, şi gata. Te-ai spălat pe mîini şi te-ai rezolvat cu Cortina de Fier. Şi, la noi, care democraţie, nene?! Asta de după Ceauşescu, cînd nu contează cine vine la putere, că toţi sînt la fel, puşi pe haiduceală, întîi să recupereze rapid ce-au băgat ca să intre în politică, şi pe urmă să pună şi de-o parte, că nu se ştie cît ţine coşmelia? Ca ce chestie să mă mai duc la vot? Cu mine sau fără mine, tot ei ies. Să votez ca să ce?! Ca să plece o tură de hoţi şi să lase locul altora, şi mai fomişti? Nu, nenică, eu nu mai pun botu’ la aşa ceva. Să se aleagă ei între ei, acolo, cu proştii care merg la vot, şi pe mine să mă lase în pace. Vrea statul să mă fure, ca să se îmbogăţească tiriplicii ăia? Eee, lasă să vezi cum îl fur şi eu pe domnul Stat, de n-are aer. E concurs – care fură mai bine de la ălălalt? Păi, atunci, concurs să fie, vere! Pe ei, o dată la cîţiva ani, tot îi mai mişcă de p-acolo, că trebuie să vină la rînd ăia care au aşteptat, lihniţi, la coadă. Da’ pe noi nu ne mişcă nimeni de-aici. Noi avem vreme. Ia să vedem cine cîştigă la concursul ăsta. 

Nici măcar n-am mai pus ghilimele pentru că am depăşit cu mult limita citatului. Nu mai e vorba doar de o tranşă decupată din expresia gîndirii unei persoane sau a unui grup, ci e replicarea unui curent de gîndire, a unei energii mentale care circulă, cu un dinamism nemaivăzut, în nişte spaţii cu mult mai largi decît am fi dispuşi să credem. Sigur, un cusurgiu ar putea să spună, pe bună dreptate, că nu contează dimensiunea ariei de acoperire. Un citat e… un citat. Aşa e. Însă am vrut să subliniez, prin absenţa ghilimelelor, tocmai anvergura fenomenului, dimensiunea incredibilă pe care o capătă, de la o zi la alta, golirea de semnificaţie a democraţiei. Puţină lume mai are chef să accepte faptul că acest termen se defineşte în fiecare zi, că lucrul la temeliile definiţiei sale nu se încheie, de fapt, niciodată. Singura speranţă împotriva fatalismului endemic de pe aici era Europa. Cu instituţiile sale, cu presiunea lor, cu decizia fermă de a rezolva odată lucrurile. Aici, vă propun un citat, bine delimitat, de data asta, dintr-un interviu pe care scriitorul albanez Ismail Kadare l-a acordat în 2009. Se referea la Europa şi la Balcani. „Suferim de indecizia ei în ceea ce ne priveşte. Este o politică adeseori contradictorie, ilogică. Ţările europene ne vor şi nu ne vor în Europa. Acest fapt creează în această peninsulă, care este într-o stare neliniştită, o oboseală de democraţie.“ 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.