Declaraţia de pe pachetul de Carpaţi

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Marea de altădată jpeg

Noi, copiii, îi ziceam Moşu. Aşa şi arăta, avînd pe cap o căciulă asemeni celei pe care o purta Ceauşescu la proces. Se vorbea că luptase în al Doilea Război Mondial şi fusese decorat pentru merite în luptele din Ungaria. În rarele momente de pace, îi invita pe copiii din faţa blocului în apartamentul lui, să le povestească şi să le arate poze din acele vremuri. Aceştia se întorceau cu impresia că multe poveşti erau inventate, luate de prin filme. Cu excepţia acestor rare momente de armistiţiu, însă, Moşu era cel mai mare inamic al nostru, în marele război cu vecinii adulţi, nesuferitori de copii. Era cel mai agresiv şi cel mai uşor de provocat, cînd n-aveam alte subiecte de joacă. Se pare că şi el ne confunda adesea chiar cu naziştii cu care luptase în tinereţe.

Toată ziua îşi făcea de lucru prin grădina din faţa blocului, peste care, locuind la parter, pur şi simplu se înstăpînise. Stropea trandafirii şi-i tăia cu un cleşte ascuţit, cu care nu ezita să ne ameninţe de cîte ori ne vedea. Aveam senzaţia că, dacă ne-ar fi prins, nici n-ar fi ezitat să-l folosească. Uneori, seara, se ascundea printre tufişuri, crezînd că nu-l vedem, şi asculta trăncănelile noastre de copii adunaţi la joacă. Noi ne făceam, atunci, că dăm cu bulgări de pămînt într-o ţintă imaginară, care era chiar tufişul unde se ascundea el. O vreme, suporta bombardamentul, nevrînd să se dea de gol. La un moment dat, însă, cînd i se părea că ne-am apropiat destul, sărea de acolo ca un animal răpitor, cu intenţia să ne prindă, trecînd peste gardul viu şi sîrma ghimpată cu care era pe atunci înconjurată grădina din faţa blocului. Noi ne răspîndeam ca potîrnichile, rîzînd şi făcînd o gălăgie infernală. Nu ne prindea aproape niciodată.

Într-o zi, însă, unul dintre noi i-a căzut în braţe, dintr-o întîmplare. Moşu venea de la piaţă, dintr-o direcţie surprinzătoare, iar Adrian nu l-a observat la timp, în ciuda strigătelor noastre disperate. L-a luat aproape pe sus şi l-a dus în scara blocului. Nu era nici un părinte prin preajmă să ne apere, aşa cum odinioară făcuse tatăl lui Bogdan, care chiar îi dăduse Moşului o palmă. Nu se ştie ce i-a făcut lui Adrian în scara blocului, dar, după o vreme, Moşu a ieşit cu el, ţinîndu-l strîns de braţ, spunîndu-ne că, dacă cei care au aruncat cu pămînt se predau, nu-i face nimic. Era o veritabilă luare de ostatici. Ceilalţi doi care mai eram pe acolo ne-am hotărît, într-un act de mare curaj, să ne predăm în locul lui. „Voi aţi aruncat ieri cu pămînt în mine şi mi-aţi lovit şi geamurile de la dormitor?“ ne-a întrebat. Am încercat să zicem că n-am dat şi în geamuri, că n-am ştiut că el stătea chiar acolo unde aruncam noi, dar n-a ţinut. Şi, oricum, în altă zi aruncasem şi în geamuri...

Moşu fuma ţigări Carpaţi şi l-am văzut atunci că scoate un pachet şi-l goleşte, întorcîndu-l pe dos. A pus ţigările direct în buzunar, iar pe dosul alb al hîrtiuţei astfel obţinute, cu un creion de cîţiva centimetri, scos de cine ştie unde, ne-a pus să scriem o declaraţie şi s-o semnăm. Ne înghesuise între un gard şi peretele de carton presat al chioşcului de lapte, ca să nu putem fugi. Ne era cam frică. Ne-a dictat ce să scriem, ca la Miliţie, cum că noi am aruncat cu pămînt şi cu pietre în ferestrele lui. „Eraţi mai mulţi. Cine mai era cu voi?“ ne-a întrebat, tot ca la Miliţie. Nu voiam să-i pîrîm şi pe alţii, aşa că eu am inventat la repezeală două nume: Stoian şi Costescu. Moşu ne-a pus să semnăm şi apoi ne-a dat drumul. Am răsuflat uşuraţi că scăpasem teferi din ghearele nebunului, bucuroşi pe deasupra că l-am şi păcălit, fără să bănuim viitoarele consecinţe. Am considerat episodul doar ca pe una dintre cele mai ruşinoase înfrîngeri din permanentul război cu vecinii urîcioşi.

Cred că eram în clasa a VI-a. Directoarea şcolii, o profesoară cu un ten foarte închis, preda, la a VIII-a, Constituţia Republicii Socialiste România. Într-o zi, la o oră cu diriginta, ne-am trezit cu ea intrînd în clasă. Şi, hodoronc tronc, a pronunţat numele meu, cerînd să mi se dea voie să ies de la oră pentru că are o problemă „serioasă“ cu mine. Am fost foarte surprins, pentru că nu mai vorbisem niciodată cu directoarea, nu ştiam de unde mă cunoaşte şi, cu atît mai puţin, ce problemă „serioasă“ putea avea cu mine. În spatele ei şedea, spăsit, un băiat dintr-a V-a, pe care-l ştiam din vedere. Ei bine, atunci am aflat că îl chema Stoian. Bietul băiat fusese chemat pentru că purta numele inventat de mine. Locuia în alt cartier şi n-auzise în viaţa lui de Moşu. Noroc că n-au găsit şi pe cineva cu numele de Costescu. În cancelarie, directoarea a scos „declaraţia“ scrisă pe pachetul de Carpaţi şi m-a întrebat dacă o recunosc. Aşadar, Moşu mă reclamase direct la şcoală, iar directoarea luase în seamă acel caraghios bilet şi, pe deasupra, mai ascultase şi poveştile venerabilului erou de război, care-i spusese că noi făceam parte dintr-un grup de mici „nazişti“, care ne jucam cu svastica printre blocuri. Era o acuzaţie gravă pe vremea aceea şi mi-a trebuit ceva timp să-i explic directoarei că e o invenţie şi că măcar celălalt băiat n-avea cum să fie în cauză. Semnatarii meschinului bileţel, adică eu şi prietenul de joacă (care învăţa la altă şcoală) am intrat în mari belele. A fost nevoie să meargă părinţii la şcoală, să le explice directorilor că reclamantul e un individ cam „dus cu pluta“ – cum se spune astăzi. În orice caz, în anul acela ne-am ales toţi cu nota scăzută la purtare, chiar şi Adrian, cel cu care făcusem „schimb de prizonieri“, şi chiar şi bietul Stoian dintr-a V-a, deşi toată lumea înţelesese că e nevinovat. Şi pentru copii, sistemul funcţiona, uneori, asemeni celui cu care se confruntau adulţii. După această mică întîmplare, nu mi-a fost greu să înţeleg mulţimea de confuzii şi aberaţii care au apărut la nivel naţional, după deschiderea dosarelor de securitate. Cît priveşte conflictul nostru cu Moşu, a continuat cu şi mai multă intensitate, pînă ce ne-am făcut mari.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.