Decanul

Publicat în Dilema Veche nr. 577 din 5-11 martie 2015
Alte confuzii jpeg

A trecut un an de la dispariţia unuia dintre cei mai îndrăgiţi profesori de la Filologia ieşeană, lingvistul, istoricul literar şi stilisticianul Alexandru Andriescu. În 1987, ca student în anul I, prima întîlnire cu un universitar am avut-o la deschiderea oficială a anului academic şi ea m-a încredinţat pe deplin că intrasem într-un nou mediu intelectual, ce avea să mă plaseze pe o cu totul altă traiectorie de evoluţie decît cea cunoscută, anterior, în liceu. Universitarul în cauză era chiar profesorul Andriescu, decanul Facultăţii de Filologie în momentul respectiv. În amfiteatrul III-11 (ticsit cu „boboci“ mesmerizaţi de somptuozitatea sălilor de curs), din corpul A al Universităţii ieşene, profesorul a ţinut un discurs liber – inteligent, jucăuş, erudit – de o surprinzătoare căldură umană, capabilă să topească gheaţa începutului de eon şi să relaxeze privirile (încă) timorate. 

Impresia dezvoltată atunci a fost confirmată total în anii care au urmat. Am descoperit cu toţii că Alexandru Andriescu era (şi a rămas aşa, pentru totdeauna, în memoria noastră) unul dintre marii profesori ai Literelor moldave (ne-a predat exemplar, în anul al IV-lea,

asumîndu-şi totodată, în vremuri sumbre, cu o eleganţă şi o diplomaţie de invidiat, dificila funcţie de decan (vorbesc astăzi în „apăsată“ cunoştinţă de cauză). Pe acest palier, cu precădere, experienţele mele de student, în mandatul decanal al profesorului Andriescu, sînt memorabile. Îmi amintesc, bunăoară, şi acum ziua în care, după îndelungi ezitări, am decis – împreună cu prietenul şi colegul meu Laurenţiu Constantin – să mergem în audienţă la decan. (Scriu textul de faţă chiar în biroul în care s-a desfăşurat acea întîlnire, în urmă cu aproape trei decenii şi, implacabil, nostalgia mă copleşeşte…) Eram amîndoi în echipa redacţională a

-ului şi primisem (pe „sursele“ jurnalistice ale vremii) informaţia că, în secretariatul Facultăţii, ar fi existat o maşină de scris în plus, nefolosită de nimeni. 

Cum în redacţie aveam o singură maşină, veche de decenii, căreia, de altfel, Laurenţiu îi dedicase un simpatic articol… „omagial“, ne-am gîndit că nu ne-ar strica o dublură. Solicitarea însă nu era deloc simplă. În comunism, maşinile de scris (personale sau instituţionale) se înregistrau, draconic, la Securitate, de parcă ar fi fost arme de foc. Posesorul/gestionarul unui astfel de instrument devenea responsabil (penal) pentru conţinutul textelor ce ar fi putut fi redactate şi, ulterior, difuzate cu „amprenta“ de identificare a unui anumit typewriter. Se înţelege că interceptarea vreunui „manifest duşmănos“, ieşit dintr-o maşină de scris oarecare, ar fi dus, automat, la ani grei de puşcărie pentru responsabilul ei legal. Nu ne puseserăm mari speranţe aşadar în obţinerea bătrînei „scriitoare“ metalice de la Filo. Bănuiam că decanul va fi – justificat – prudent şi ne va trimite, politicos, la plimbare. Retrospectiv judecînd faptele, mă minunez şi eu de cutezanţa noastră: să ceri – ca student –, în preajma anului 1989, unui decan să-ţi dea o maşină de scris din secretariatul Facultăţii părea o nebunie curată… 

Şi, totuşi, „nebunia“ s-a produs. Jovial, bonom, sub semnul aceleiaşi civilităţi structurale, care ni se dezvăluise din prima zi de şcoală, profesorul Alexandru Andriescu ne-a oferit maşina de scris în cîteva secunde, fără semnături, fără avertizări de „bună conduită“ a textelor, mirîndu-se chiar că nu ne venise ideea mai devreme. Am alergat amîndoi spre redacţie cu mastodontul în braţe, uitîndu-ne, din cînd în cînd, înapoi, îngroziţi, ca nu cumva vreo secretară să se fi luat după noi, strigîndu-ne că „domnul decan s-a răzgîndit“. La fel s-a întîmplat şi cînd am chiulit, în grup, de la ziua de „armată“ (o dimineaţă pe săptămînă era dedicată „pregătirii militare a studenţilor“ – atît băieţi, cît şi fete). Statul major al Universităţii „Cuza“ ne ameninţa cu arestul, cu legea marţială şi, dacă rememorez bine, cu exmatricularea – succedată de batalionul disciplinar. A intervenit domnul decan şi agitaţia s-a potolit. Tot aşa, a trebuit să se interpună, salvator, profesorul Andriescu, cînd, în săptămînile de practică obligatorie la cantină, ne-am enervat şi am făcut grevă împotriva condiţiilor inumane de lucru, atrăgînd tunetele şi fulgerele activiştilor UASC asupra noastră, ori cînd am plecat (toată grupa de Engleză) într-o excursie (neautorizată) la Durău, iar îndrumătorul de an ne povestea, la întoarcere, punitiv, ceva despre „repetenţia în bloc“ şi „votul de blam în organizaţia UTC“. 

Personal, n-am cum să uit nici reacţia lui Alexandru Andriescu la sfîrşitul cursului cu anul meu, cînd, alături de asistent, ne dădea rezultatele la examen. Din raţiuni care mi-au rămas obscure pînă astăzi, asistentul în chestiune îmi evaluase activitatea de seminar cu nota… 5 (în ciuda participării mele constante şi conştiincioase la lucrările/discuţiile derulate de-a lungul semestrului). După clipa de stupoare creată în amfiteatru, profesorul l-a privit, siderat, pe sub ochelari, şi i-a zis direct: „Nu mai spune, coane! Ăsta are teza cea mai bună. Nota 10!“ Aşa s-a conturat în memoria generaţiei mele Decanul Facultăţii de Filologie, Profesorul Alexandru Andriescu. Un personaj destinat excelenţei: academice, administrative, umane, în cel mai înalt sens cu putinţă. O personalitate de o generozitate ireală, asemănătoare celei profesate de Timon din Atena în anii buni ai existenţei sale. Generaţii întregi de filologi ieşeni nu l-au uitat şi nu-l vor uita niciodată pe unul dintre cei mai importanţi profesori ai lor. 

Istoreme

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

pod peste Dunare 6
Un al treilea pod peste Dunăre va fi construit în urma unui acord dintre România și Bulgaria
România și Bulgaria au convenit să construiască un al treilea pod peste Dunăre, scriu agențiile de presă din cele două țări precizând că va fi semnat un acord în acest sens.
trupe ucrainene ridicând steagul național în orașul Novoselivka Foto: Captură video
Noi câștiguri teritoriale pentru forțele ucrainene, în estul regiunii Donețk VIDEO
Forțele ucrainene au înregistrat noi câștiguri în estul regiunii Donețk, potrivit unor înregistrări video geolocalizate pe rețelele de socializare și rapoartelor unui blogger militar rus din zonă.
Teava gaze apa FOTO Shutterstock jpg
CIA a avertizat Germania în privința unor acte de sabotaj împotriva gazoductelor Nord Stream
CIA (Agenția Centrală de Informații) a avertizat acum câteva săptămâni Germania în privința unor posibile atacuri asupra conductelor de gaze din Marea Baltică, scrie „Der Spiegel”.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.