De unde vine pericolul

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

● De cîte ori intru într-un supermarket mă gîndesc că ar trebui să le spună cineva celor de acolo că ar fi cazul să mai cureţe din cînd în cînd coşurile acelea roşii – sau albastre, sau verzi – în care se pun cumpărăturile. Cred că toată lumea a observat că prin ele găseşti mereu frunze de salată sau de pătrunjel ofilite, etichete şi bonuri vechi de nu se mai ştie cînd ori pungi de plastic zăcînd pe fundul şi prin colţurile lor înnegrite (odată, mai ştiţi, era mare bătaie pentru pungile de plastic de un leu). Parcă prin magazinele alimentare din alte ţări n-am remarcat ceva similar.

● Am intrat într-un magazin care avea doar cîteva rafturi cu pantofi. Mi-a luat cîteva clipe să-i trec pe toţi în revistă. Şi cum nu era nimic care să mă atragă, am dat să ies. Vînzătoarea mi-a tăiat însă calea, plină de amabilitate: „Pot să vă ajut cu ceva?“ „Păi, nu văd să aveţi pantofi aşa cum vreau eu.“ „Dar de care căutaţi? Poate vă ajut.“ „Adică mai aveţi şi alţii decît cei expuşi pe rafturi?“ – am întrebat eu, cu o oarecare logică. „Nu, dar dacă îmi descrieţi ce fel de pantofi vreţi, poate vă ajut.“ O clipă mi-am amintit de poveştile cu Zîna Zînelor, care te poate ajuta în situaţii imposibile. Uşor amuzat, i-am replicat că n-are nici un rost, din moment ce văzusem întreaga ofertă a magazinului şi nu-mi plăcuse nimic, şi că, la urma urmelor, nici nu e chiar aşa de uşor să descrii în cuvinte pantofii pe care-i cauţi. „Dacă totuşi faceţi un efort să-mi spuneţi ce căutaţi, v-aş putea ajuta“ – a insistat ea. Intrigat, am privit-o mai atent. Nu, nici vorbă de Zîna Zînelor. Era toanta toantelor.

● În faţa mea, pe stradă, era un tip cu nişte ghete murdare, muncitoreşti, în picioare, pantaloni de trening şi un hanorac gri a cărui glugă îi era trasă pe cap. Vorbea la mobil: „Alo, domnul Mierlică Marin? Vă salut! Ambasada Chinei vă deranjază, domnu’ Mierlică. Puteţi să-mi spuneţi şi mie ce se mai aude cu salariile acelea? Ei, nu zău! Să fiu al dracu’! Păi, şi ce facem, domnu’ Mierlică? Aşa… da, da, înţeleg, dar ştiţi, noi am executat… Da, da, înţeleg. Atunci nu vă mai reţin acum, domnu’ Mierlică, înţeleg. Vă caut eu altă dată. Vă salut cu respect, domnu’ Mierlică“. L-am depăşit pe „diplomatul chinez“ în timp ce-şi băga la loc telefonul în largul buzunar al hanoracului.

● Am revăzut recent, pe HBO, Greu de ucis 4. Cu Bruce Willis, cel pe care parcă, totuşi, la un moment dat, l-a ucis Marcel Iureş. Într-un alt film, ce-i drept. Dar nu asta e important. Cert e că în filmul ăsta, pe care poate-l ştiţi, nişte indivizi răi pun la cale un adevărat război electronic împotriva Statelor Unite, grozăvia culminantă fiind întreruperea curentului electric în jumătate din ţară. Bineînţeles că Bruce Willis e cel care salvează America de la aşa o teribilă catastrofă. Ei bine, n-am putut să nu-mi amintesc cum regimul Ceauşescu ne lăsa fără curent electric frecvent, cînd ne era lumea mai dragă (deşi lumea aia nu ne era deloc dragă). Partea bună e că eventualii terorişti n-ar fi putut să şantajeze Guvernul României de atunci cu întreruperea curentului în ţară. Partea proastă e că teroriştii erau chiar la putere.

● Pe strada Ion Ghica din Bucureşti, foarte multă vreme am tot văzut, pe trotuarul din dreptul impozantului sediu al fostei Biblioteci Centrale de Stat (care acum aparţine Camerei de Comerţ), nişte sfori întinse între stîlpii felinarelor, sfori de care erau agăţate coli de hîrtie, pe care scria: Atenţie! Cade tencuiala! De cîte ori treceam pe acolo mă întrebam cît o să mai ţină situaţia asta. Cînd, adică, responsabilii din acea instituţie se vor învrednici să cheme nişte zidari să repare ce o fi de reparat, ca să nu mai pună lumea în pericol deşi, cel puţin la prima vedere, tencuiala de pe ziduri nu părea să aibă vreo problemă. Atenţionarea era cît se poate de enervantă şi pentru că te punea într-o dilemă: să rişti să mergi pe trotuar, trecînd pe sub acele sfori, şi să ţi cadă ceva în cap, sau să cobori pe carosabil şi să te expui primejdiei de a fi călcat de o maşină? Cînd au venit zăpada şi îngheţul, textul afişelor improvizate s a schimbat brusc: Atenţie! Cad ţurţuri! Ei bine, în acel moment m-am lămurit. E un loc în care, fie vară, fie iarnă, pericolul vine de sus.

● Şi pe Căderea Bastiliei, iarna, cad ţurţuri de pe acoperişul ASE-ului, motiv pentru care trecerea pe acel trotuar e restricţionată. Noroc că nu cade şi bila de piatră de pe acoperiş, cea cu legenda pe care nu cred că există bucureştean să n-o ştie. Oricum, trotuarele de pe strada amintită sînt în mare parte de formă, mai ales iarna. Imposibilitatea de a folosi trotuarele a devenit un adevărat fenomen în Bucureşti. Pe multe străzi pietonii merg în zigzag pe trotuare, printre maşinile parcate sau ocolind gropi şi şantiere, dacă nu cumva se hotărăsc să umble de-a dreptul pe carosabil, de-a valma cu maşinile şi cu bicicliştii. Oraşul devine tot mai dezordonat şi mai pitoresc. Să le urăm La mulţi ani! primarilor care s-au succedat în ultima vreme. Să-i petreacă în locul unde nu-s trotuare, ci doar curţi interioare.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic