De la autentic la <i>genuine</i> sau despre omul glocal

Publicat în Dilema Veche nr. 225 din 7 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- Ce credeţi că mi-am cumpărat ieri? - mă întreabă, şugubăţ, G., din celălalt capăt al lumii. E un magazin cu artă inuită, unde mai au şi artizanat din diferite colţuri ale lumii, cred că-l ştiţi... - Ei, ce ţi-ai luat? - mă prefac eu curios. - O lingură de lemn! - exclamă G., tot mai amuzat. O lingură de lemn pe care scria "Genuine Maramuresh handcraft"! - Nu scria şi "made in dignity"? - mă interesez eu, dumirindu-mă despre ce este vorba. - Nu, dar avea o etichetă frumoasă, cu un logo pe ea. Şi fără tricolor... Încep să-mi imaginez. O lingură cioplită în lemn, "artizanal", nici prea mică, nici prea mare, cu ceva însemne pe care le mai vezi încă pe porţile maramureşene, numai bună să atragă turistul global cu farmecele locale ale unui ţinut exotic. Dar pe care nici un etnograf respectabil din România nu ar fi acceptat să o numească autentică. Lungul drum al autenticului către "genuine" - mai meditez eu, jumătate ironic, jumătate căzut pe gînduri. Autenticul a însoţit de la început, ca un cîine de pază, discursul folcloric - şi naţional - despre tradiţii. Împrumutat din limbajul juridic (la notar, de pildă, te duci să-ţi "autentifice" nişte acte), termenul sugera conformitatea cu originalul. Şi era folosit de etnografi şi alţi "experţi" pentru a autentifica "adevăratele" tradiţii şi a le feri astfel de orice "fals", de orice contrafacere. Tradiţiile noastre populare erau garantate astfel ca originale şi originare, ale noastre, ale tuturor şi dintotdeauna. Acest "dintotdeauna" semnifica astfel durata istorico-mitică a naţiunii, iar faptul că aceste tradiţii erau "ale noastre" punea în scenă o anumită unitate culturală a acestei naţiuni - sau măcar reprezentau aceste tradiţii ca pe un soi de metonimii ale acestei unităţi. Aşa cum s-a întîmplat, de pildă, cu faimosul Căluş, devenit, iată, patrimoniu UNESCO în numele întregii Românii. Acest discurs constitutiv construcţiei naţionale impunea astfel, implicit - şi inevitabil, probabil, la acea vreme - un soi de creaţionism cultural, în care faptele tradiţionale erau date dintru începuturi, dimpreună cu poporul care le-a creat şi pe care continuă să-l reprezinte. Tradiţiile erau la popor şi poporul era tradiţie... Opusul tradiţiei (autentice) devenea astfel inovaţia, bănuită prin definiţie de neautentic, deci de kitsch, un soi de fals fără valoare. Unii folclorişti mai operează şi astăzi cu aceste dihotomii tranşante, aflîndu-se astfel în mare dificultate de a se apropia de tot ceea ce reprezintă schimbare socială. Mult mai tîrziu, un istoric (Eric Hobsbawm, un soi de Darwin al tradiţiilor), a răsturnat această paradigmă, propunînd ceea ce el numea "tradiţii inventate", invented traditions. "Conceptul de Ťtradiţii inventate» - îşi aduce el aminte - a început să intereseze cîţiva istorici în anii 1970. Aceştia erau impresionaţi de faptul că anumite practici sociale noi, ritualizate sau exprimate simbolic, care erau construite în mod deliberat şi care apăreau adesea într-o perioadă scurtă şi databilă de timp, revendicau totuşi o continuitate cu trecutul. Am vrut să arătăm că aceste inovaţii ascunse în spatele aparenţei de vechime nu ţineau de ceea ce teoria modernizării numeşte Ťsocietăţi tradiţionale», ci făceau parte integrantă din societăţile contemporane." Altfel spus, tradiţiile (cel puţin anumite tradiţii) erau "invenţii" prezente, încercînd să stabilească punţi de legătură şi continuităţi cu trecutul, dincolo de marea ruptură a Modernităţii. Această nouă grilă de lectură a făcut vogă. S-a răspîndit în toată lumea (nu însă şi la noi...) şi a fost folosită în toate ocaziile. Dacă înainte totul era - sau trebuia să rămînă - tradiţie, acum totul era invenţie, construcţie socială neîncetată, atribuită de regulă unor elite manipulatoare şi unor jocuri de putere omniprezente. Tradiţia devenise un mecanism universal. Unul dintre primele lucruri pe care le-am învăţat astfel după 1990 a fost să evităm cu orice chip termenul "autentic" şi să semnalăm imediat, cu degetele în aer, trei rînduri de ghilimele ori de cîte ori am fi întrebuinţat cuvîntul "tradiţii". Dar piaţa le reglează pe toate, după cum ne învaţă economia liberală. Piaţa mondială sau mondializată, de data aceasta. Ea a trecut la marketizarea tradiţiilor, transformîndu-le pe acestea într-o marfă existentă pretutindeni şi vandabilă oriunde. Doar că pentru a căpăta această "plusvaloare" globală, marfa numită "tradiţii" a trebuit, în mod paradoxal, să fie re-localizată. Nu poţi vinde cu succes aceleaşi "creaţii populare" în toate tîrgurile din lume dacă aceste produse nu sînt garantate pretutindeni ca locale, de la faţa locului. Alţi "experţi", globali de data aceasta, legitimează creaţiile artizanale ca fiind "genuine" şi astfel bune pentru piaţa mondială. Artizanul de succes trebuie astfel, la rîndul său, să se înfăţişeze ca un soi de spirit al locului, să-şi declame identitatea încăpăţînat locală pentru a putea fi acceptat la bursa universală de valori tradiţionale. Dincolo de particularităţile domeniului, această "glocalizare" a tradiţiilor poate fi citită şi ca o parabolă a condiţiei noastre, a tuturor. În orice caz, devine problematic pentru om să-şi mai găsească locul...

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.