De ieri pînă azi

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Un nou scandal în școala românească, dintre cele care izbucnesc aproape zilnic. Un profesor de la o școală ajutătoare, acuzat că și-ar bate elevii, declară cu nonșalanță că la fel procedează toți colegii lui. Urmează comentarii în presă, declanșarea unei anchete, declarații ale autorităților, tot tacîmul. În scurt timp, persoana cu pricina își dă demisia.

Îmi vin în minte cei trei ani de stagiatură, cu peste trei decenii în urmă, la o școală generală dintr-un orășel de pe Valea Prahovei. Se spunea, la vremea respectivă, că poți avea parte, ca începător stagiar, de un post undeva unde oprește trenul, sau unde se aude trenul, sau unde s-a auzit de tren. Eu unul fusesem băftos, aveam parte de varianta întîi. Ba mai mult încă, prinsesem un post într-o localitate cu oarecare ștaif, pe unde băștănei locali sau chiar din capitală își ridicau căsuțe de vacanță, cu mult fier forjat și cioburi de oglindă decorînd zugrăveala exterioară. Își făcuse fieful acolo, nu de mult, poetul Adrian Păunescu, care avea program de audiențe pentru localnici, la Primărie. La liceul de peste drum de școala unde predam se iscase la un moment dat oarecare tevatură, pentru că, la un extemporal de rutină, unul dintre elevi declarase în scris că nu agreează poezia lui Păunescu. A doua zi, o tovarășă de la minister descinsese pe teren să ancheteze cazul. Nu-i simplu să fii în același timp și în manual, și la vilă, și la Primărie.

În plus, avusesem norocul să nimeresc la școala centrală a urbei, chiar în buricul tîrgului, lîngă un cartier de blocuri recent înălțate, unde fuseseră strămutați, mai de voie, mai de nevoie, locuitorii din mărginime, oameni sărmani, ai căror copii continuau să se joace desculți printre blocuri și să revină apoi în apartamentele lor cu noroiul pînă la genunchi.

La vremea în care fusesem parașutat în miezul vieții active și responsabile, învățămîntul românesc trecea printr-un nou cutremur de schimbări radicale. Se prelungise durata școlarității obligatorii de la opt la zece clase. Asta însemna o creștere substanțială a procentului de educabilitate pe plan național, pe de o parte, și, pe de cealaltă parte, pentru majoritatea elevilor din urbe, încă doi ani de suferință.

Clasele aveau, de regulă, 40 de elevi și chiar mai mult. Într-o clasă cu doar 35 te simțeai ca în rai. Elevii cu probleme speciale nu puteau fi transferați la școala ajutătoare din localitate decît foarte greu, nu neapărat din cauza unei viziuni integrative, cît din pricina acelorași procente. Aveam în școală, din cîte îmi amintesc, un nou val de „decreței“, de copii născuți împotriva voinței părinților, adesea după tentative de avort eșuate. Nu era cazul să apară în statistici.

Avuseseră loc schimbări și în privința statutului cadrelor didactice. Cea mai spectaculoasă era aceea a stagiului obligatoriu de trei ani de după terminarea facultății, prin care corpul profesoral putea fi permanent împrospătat cu tineri navetiști. Venise apoi și faimoasa „legare de glie“, prin care profesorii și medicii erau obligați să-și schimbe rezidența după locul de muncă. O ștampilă în buletin era suficientă, așa că purtam cu toții la noi fotocopii ale actului de identitate. Iar în școala în care predam, navetiștii – trei, cu tot cu mine – nu prea erau agreați. Nimeni nu ne dorise acolo, cum, de altfel, nici noi nu ne doriserăm să stricăm, prin prezența noastră, aranjamentele locale.

Apăruse și o altă modificare majoră în activitatea didactică a cadrelor didactice. Astăzi i-am zice responsabilizarea profesorilor. Aceștia erau singuri răspunzători de rezultatele elevilor lor. Pentru elevii amenințați cu corijența, erau obligați să organizeze ore suplimentare. Iar dacă în final nu se obținea o notă de trecere, eșecul era contabilizat drept culpă didactică.

În școala în care predam, segregarea claselor era regula de bază, începînd chiar din clasa I: elevii buni adunați în clasele de la începutul alfabetului și așa mai departe, pînă la „clasele de sacrificiu“, rezervate profesorilor nou veniți. Însă și la acestea trebuia să obții rezultate similare – procentele sînt procente! –, altminteri te trezeai la sfîrșitul anului cu un calificativ de rușine. Elevii învățaseră destul de repede trucul cu 3-urile preschimbate în 8-uri la final de trimestru și-și vărsau și ei năduful pe școală cum puteau. Copii care pierduseră cu ani în urmă trenul învățăturii, obligați să asculte zilnic ore în șir lucruri din care nu înțelegeau o iotă, dar care figurau în programa obligatorie, copii deprinși să fie în permanență disprețuiți și să-și disprețuiască ei înșiși neputința, cu încrîncenările rebele ale adolescenței, cu antecedente serioase de delincvență juvenilă, transformau orele de curs într-un calvar.

Exista, totuși, o ieșire din impas: bătaia. Distribuită și ea inegal de la A la D sau E, bătaia părea să fie singura metodă didactică aptă să asigure profesorului un minimum de disciplină, cît să nu fie nevoit să iasă din clasă înainte de a suna de recreație. Ascultînd povestea profesorului demisionar din zilele noastre, n-am putut să nu mă întreb care a fost pricina plecării lui: felul în care se purtase cu elevii sau ideea neinspirată de a rosti adevărul? După cum continui să mă întreb dacă mult clamata „cădere“ a învățămîntului românesc nu e mai degrabă o tenace supraviețuire a acestuia la toate tentativele haotice de înnoire succedate din 1990 încoace. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.