De ce oare se prostituează dragii noştri artişti?

Publicat în Dilema Veche nr. 153 din 12 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Înghesuiţi ca vitele pe stadioane pe care urma să aterizeze N. Ceauşescu, cu elicopterul. Sau chemaţi la repetiţii prin săli neîncălzite şi obligaţi să dirijeze, să recite sau să cînte cu paltonul pe umeri - în paralel, vreun secretar adjunct cu propaganda dîndu-le asigurarea că, totuşi, cînd to’a’ăşu’ va fi de faţă se va da şi căldură în calorifere. Sau aduşi cu maşini negre cu şoferi muţi prin case de protocol în care Gheorghiu-Dej dădea vreo recepţie, cu sarcină precisă - de exemplu - să cînte la urechea lui Tito sau să facă ochi dulci lui Nikita Hruşciov. Sau puşi în programul vreunei gale de folclor contemporan (100% politic) a Festivalului "Cîntarea României" şi avertizaţi prieteneşte de către vreun protector de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste că to’a’şa Elena va fi cu ochii pe dvs., să aveţi grijă cum vă îmbrăcaţi şi cum vă coafaţi. Sau aduşi cu arcanul sau cu promisiuni la vreun Revelion al lui Dej sau Ceauşescu, obligaţi să mimeze veselie patriotică şi bucurie partinică, şi încărcaţi cu sarcina de onoare de a-i distra pe iubiţii conducători. Sau chemaţi la telefon de vreun vice de la agenţia unică de impresariat a statului, pe numele ei ARIA, şi avertizaţi prieteneşte că dragă, dacă vrei să mergi la anul în turneu cu teatrul în RDG, poate ar fi bine să reciţi tu, cu vocea ta minunată, poezia asta în spectacolul omagial etc. Cam aşa erau supuşi presiunii artiştii români în regimul trecut. Nu vreau să spun că erau toţi victime-fecioare, aflate sub vremi. Nu vreau nici să spun că erau toţi nişte canalii, capabile de orice în schimbul unui rol într-un film, unei plecări în străinătate sau unui cîştig oarecare. Dar cert e că, în schimbul unor avantaje - de la bani la notorietate -, mulţi dintre artiştii români au cauţionat şi ei, în felul lor, regimul comunist. Unii spun că astfel ei s-au prostituat. Alţii cred că ei nu prea aveau ce face, din moment ce li se trasa o sarcină de către regimul totalitar. Cert, e nevoie de nuanţe în această judecată. De ceva vreme, caut, cu mintea mea de neofit într-ale showbiz-ului, nuanţe pentru a înţelege - nu spun a judeca! - comportamentul unora dintre artiştii de azi, dintre cei care apar des la televizor, în emisiuni de larg consum. Mă gîndesc, bunăoară, la cîntăreaţa Maria Dragomiroiu. Îmi plăcea de ea fără să fiu un fan al muzicii populare. Părea distinsă, sobră şi, cu bun-simţ, stăpînă pe arta ei. Mai nou pare abonată la tot soiul de emisiuni TV, unele dintre ele vulgare peste poate. E drept, n-a egalat-o încă în poante deocheate şi în subînţelesuri de gang pe colega sa de breaslă Nicoleta Voica - altă cîntăreaţă de populară tentată de şantan -, dar e pe drumul cel bun. Legitimări la graniţa dintre rîsete, răgete şi rîgîieli Mă mai gîndesc la actorul care e Claudiu Bleonţ. Pentru generaţia mea, acel Bleonţ din Concurs sau Pas în doi era o gură de aer într-o ceaţă fetidă, era o voce a libertăţii, era o inteligenţă rebelă. Şi, mai ales, era un om normal într-o lume anormală. Peste ani, ajuns şi eu la Bucureşti, l-am cunoscut - nu într-atît încît să fim chiar prieteni, dar suficient ca admiraţia să-mi sporească. Bate-mă, omoară-mă, dilematicule - dar eu tot nu-mi pot explica de ce şi cum a ajuns el invitat permanent al emisiunilor cu urlete şi scălămbăieli, ţopăind cu îndîrjire, dansînd cu toate starletele cu vedere la buric şi, în genere, autoparodiindu-se cu sîrg! Sau actorul Valentin Uritescu. Cu cîteva zile înainte de Crăciun, într-o emisiune TV, dînsul era într-un juriu căruia, la un moment dat, i-a revenit uriaşa sarcină de a-l judeca pe guristul Adrian Minune - prilej pentru artist de a-l felicita pe manelist pentru "profesionalism" şi de a-l lăuda pentru stăpînirea în faţa camerei (sau cam aşa ceva). Ce anume îl poate duce pe un om respectabil într-aşa fundătură? Mă gîndesc, în fine, la ultima mărgică picată pe şiragul acestor jalnice exhibiţionisme: actriţa Maia Morgenstern. Sătulă, pesemne, să-i fie numele alăturat unor Mel Gibson sau Monica Bellucci, artista a aterizat şi ea, recent, în lumea largă a show-rilor în care Pepe, Zăvoranca, Rică Răducanu şi alte "vedete" autohtone se simt acasă. Ce-i trebuia, mă întreb, artistei? Popularitate? Stima telespectatorului român submediu şi, eventual, spărgător de seminţe? Banii să fie cauza? Sau efectul? În cîteva rînduri am fost relativ dur, aici, cu televiziunile. Nu greşeam foarte mult. Totuşi, acum n-o mai pot face. Televiziunile te invită, dar nu te pot obliga să apari într-o postură anume. Nimeni nu te mai poate forţa, de fapt. Nu mai sînt scenarii obligatorii, scrise de politruci, aprobate de ştabi şi băgate pe gît artiştilor. Înainte de 1989 ne obliga regimul la compromisuri - OK, să zicem. Cine însă-i obligă pe artiştii de azi să se prostitueze atît de intens în emisiuni penibile, în companii dubioase, pe un fundal plasat la graniţa dintre rîsete, răgete şi rîgîieli? Şi, mai ales, care-s acele valori pe care aceşti artişti, astfel, le legitimează? Nu vreau să par patetic, dar, sincer, mi-e mie ruşine de ruşinea pe care ei, cred, ar trebui s-o simtă.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic