De ce ne place să dăm veşti proaste?

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Fiecare dintre noi cunoaște pe cîte cineva care găsește o plăcere profundă în a da vești proaste. Iar strategiile de a obține plăcerea asta sînt dintre cele mai diferite, după cum e normal, de la om la om. Pe cei mai dibaci dintre ei nu-i prinzi prea ușor, pentru că dețin minunate abilități retorice. Și își ascund plăcerea de a-ți strica ziua îndărătul unei perdele de vorbe mai frumoase decît diminețile gălbui, de septembrie. Alții, mai rudimentari sau, pur și simplu, mai nerăbdători, te pocnesc încă de cînd nici nu te-ai prins că se apropie de tine. Nu-ți dau nici măcar ocazia să-i saluți sau să-ți tragi sufletul. Zbang! Din prima. Cum te-au prins, cum te taie cu lama unei vești proaste. Iar dacă nu te prind în carne și oase, au grijă să te sune, să-ți dea un SMS sau să-ți scrie. Găsesc ei o soluție. Ideea e să te năclăiască rapid cu păcura dorinței lor clocotitoare de a-ți face praf ziua aia. După care, cu aerul cel mai degajat, să-și aprindă o țigară și, privind în cu totul altă parte, să arunce pe tine chibritul încă aprins.

Există o plăcere – una care poate părea mai adîncă decît cea erotică – în a anunța, în mod repetat, prăbușirea lumii. Catastrofa planetară, mersul ireversibil, în pas alergător, spre prăpastie. Da, domnule, lumea pare că a luat-o razna complet, dar ceri și tu voie, ca mulți alții, să fii lăsat în pace, în încercarea de a face ceva pentru a încetini, măcar un pic, goana asta spre pierzanie. Poți să vorbești tu, în tembelismul tău, despre orice rază de speranță, despre orice lucru bun, orice detaliu care poate părea un pas înainte pentru ființa umană. Atît ți-a trebuit. E ca și cînd ți-ai fi săpat singur groapa și te ai fi uns cu napalm, în așteptarea chibritului. Ți se dă o veste proastă. Ești naiv și ai trăit într-o iluzie idioată pînă acum. Ești de un infantilism demn de a fi compătimit mai abitir decît un bolnav în fază terminală. Ești varză. Nu înțelegi nimic despre lumea asta. Uită-te la Europa. E praf. Coșmelia e gata. Se prăbușește în capul tău, dintr-o clipă-ntr-alta.

Aducătorul veștilor proaste, cel care face asta din plăcere, se răzbună mereu pe ceva. Pe orice. Găsește el. Și face asta chiar dacă te îndrăgește. Adică poate să-ți strice ziua tocmai pentru că-i ești drag. Pe cine să faci praf, dacă nu pe cineva care ți-e simpatic sau măcar apropiat? Efectul obținut în cazul ăsta e mult mai mare. Pe de altă parte, evident, ca orice ființă umană, ca oricare dintre noi, aducătorul pasionat al veștilor proaste poate fi victima unei catastrofe interioare. Una care își deghizează efectele într-un comportament răzbunător. Și poate face asta fără să-și dea seama. După cum poate fi și un amestec cu de toate. Plăcere, suferință, un pic de sadism. Dar toate vin de undeva. Vorba ardeleanului, contemplînd eternitatea: „Cumva o fi pînă la urmă. Că n-a fost nicicînd să nu fie cumva“.

Iar veștile proaste sînt la fel de diverse ca flora și ca fauna. Inventarierea lor poate ocupa o parcelă serioasă de pe domeniul veșniciei. Să luăm însă veștile despre Europa. Sau despre orice lucru care ar trebui făcut pe aici, ca să ne fie mai bine, să fim mai aproape de „ăia“ pe care îi privim cu invidie. Orice am vrea să normăm, orice firimitură de ordine am încerca să punem în lucruri, totul e sortit eșecului. Nu merge, dom’le, p-aicea, pe la noi. Birocrații ăia habar n-au pe ce lume trăiesc. Nu faci tu ordine, de la birou, de-acolo, de la Bruxelles, la mine în sat sau în județ. Că habar n-ai. Dă tu banii ăia încoa’, că mă ocup eu de cheltuirea lor înțeleaptă. Și-așa ai prea mulți. Că, de fapt, faci parte din boierimea Europei care, pe noi, ne-a tras mereu în piept. De la Decebal pînă la Ștefan cel Mare și mult dup-aia. Doar Ceaușescu ce v-a mai pus cu botu’ pe labe. De-aia l-ați și… În fine, nu deschidem subiectu’. Și lasă-mă să-ți dau o veste proastă! Oricît ai norma tu toate alea și oricîtă birocrație ai inventa, tot ca mine fac eu, aici, în țara mea. Că banii ăștia mi se cuvin, cumva, istoric. Ca o compensație că m-ai abandonat în mîna rușilor. Deci, de fapt, ai o datorie la mine, nu-mi dai tu ajutoare și chestii și cutare.

Iar veștile proaste se pot da cu tonul primarului mîrlan, care crede că e stăpîn pe tarlaua lui, la fel de bine cum se pot da pe orice ton de politician, de „cetățean responsabil“, de „activist social“, de apărător al „credinței străbune“, de „om de bine“. Oricăruia dintre noi i se poate trezi în suflet microbul răspîndirii de vești proaste. Pentru că e mai cald și mai bine să te răzbuni chiar și pe propria ființă, mai bine decît să recunoști că ai oroare de lege, de ordine, de disciplină, de rînduială a lucrurilor. Pentru că simți undeva, în adîncul tău, că toată lumea vehiculează vorbe goale, că ipocrizia guvernează universul și că tot bla-bla-ul, la sfîrșitul zilei, nu-ți bagă nimic în stomac. Poate doar o gastrită. Așa că dai vești proaste. Și te răzbuni pe toți ăia pe care-i prinzi în cale. Nu contează cine sînt. Cu cît mai apropiați, cu atît mai bine. Și ai senzația că, în fond, tu faci dreptate în mod egal. Te răzbuni pe propria neputință de a fi ca aceia pe care îi invidiezi. La fel de bine cum te răzbuni și pe tine însuți, pe propriile licăriri de umanitate și de speranță. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.