De ce ne place rugby-ul

Publicat în Dilema Veche nr. 609 din 15-21 octombrie 2015
Comunismul se aplică din nou jpeg

Ştiu că unii văd acest sport ca pe un fel de grămadă într-o mocirlă. Mulţi nu se pot uita pe motiv că ar fi prea dur. Sînt unii pe care îi enervează sau îi plictisesc întreruperile prea dese ale jocului. De partea cealaltă există şi fani necondiţionaţi, pentru care rugby-ul e mai presus de toate celelalte sporturi, dacă nu chiar şi de toate celelalte activităţi umane, un fel de religie. Cei din prima categorie sînt de înţeles, cei din a doua… amuzanţi. Unora, însă, ne place sportul ăsta, fără să-l absolutizăm. De ce? Pentru că, deşi la prima vedere poate părea într-adevăr o grămadă în noroi şi are toate datele unui antijoc – pasele se dau doar înapoi, mingea are colţuri, „faultarea“ adversarului e permisă, ba chiar aplaudată, poarta e undeva sus –, privit mai cu atenţie, cînd e jucat bine, se dovedeşte a fi ceva pe cît de adevărat, pe atît de spectaculos. Sigur, întotdeauna e comparat, şi comparabil, cu fotbalul. Şi ca antijoc apare doar în comparaţie cu fotbalul care, vrînd-nevrînd, ne-a intrat tuturor în subconştient şi în cultură. Dar rugby-ul înglobează, de fapt, mişcări umane naturale: jocul de-a prinselea sau împinselea. O altă componentă importantă, cîştigarea de teren în dauna adversarului, are de-a face, fără îndoială, cu un fel de joacă de-a războiul. Numai la rugby contează „fiecare palmă de teren“ cîştigată, şi pentru asta jucătorii se luptă din toate puterile. Regulile foarte clare fac ca balonul să-i despartă întotdeauna pe combatanţii celor două echipe (cei ce rămîn accidental înaintea lui sînt afară din joc), ceea ce conferă grandoare şi spectacol luptei de pe teren.

Aşa se face că, după ce urmăreşti mai mult rugby de bună calitate (e o bună ocazie în perioada Cupei Mondiale), fotbalul e cel care îţi poate părea nefiresc, dacă nu de-a dreptul caraghios. Adică un sport piţigăiat, practicat de nişte indivizi aschilambici, plini de fiţe, care aleargă bezmetic după o minge pe care, cînd o ajung, în loc s-o prindă în braţe, îi dau cu piciorul. Contează dinspre ce parte priveşti lucrurile. Un fost medic al echipei naţionale de rugby îmi spunea că acest sport poate forma spiritul de echipă, calităţile de luptător, perseverenţa şi îndemînarea necesare oricărui bărbat de-a lungul vieţii. (Poate nu întîmplător, la Revoluţia din 1989 au murit nu mai puţin de şase jucători de rugby, unii dintre ei implicaţi în manifestaţiile contra lui Ceauşescu sau în luptele ulterioare pentru apărarea Televiziunii.) Tot el îmi amintea că, înainte de război, fiecare liceu din Bucureşti care se respecta avea propria echipă de rugby. Asta însemna că existau şi destule terenuri, cu gazon, pe care să nu-ţi fie frică de accidentări. De altfel, România are o destul de lungă tradiţie în acest sport (de pe la începutul secolului trecut, primul meci internaţional fiind în 1919 împotriva Statelor Unite, care pe atunci aveau o echipă mult mai puternică decît astăzi) şi chiar o medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924 (pe cînd rugby-ul era sport olimpic).

În sfîrşit, la rugby sînt de amintit fairplay-ul mult mai ridicat decît în alte sporturi de echipă, capacitatea de a îndura a jucătorilor şi inexistenţa simulărilor ori a protestelor la deciziile arbitrului. Lucruri bine ştiute, de altfel, dar care, într-o lume a fotbalului de carton, merită mereu repetate. Faptul că pînă acum vreo douăzeci de ani, pe plan mondial, rugby-ul era încă un sport de amatori îşi spune probabil cuvîntul. Nu a apucat să fie pervertit de uriaşele interese care au copleşit fotbalul.

Cum bine s-a observat, deşi Naţionala noastră a pierdut trei meciuri şi a cîştigat doar unul la Cupa Mondială de anul acesta, nimeni nu s-a supărat. Echipele mai mici sau chiar cele medii ca performanţe sînt mîndre de fiecare eseu. Namibia, de exemplu, „o mică naţiune rugbyistică“, cum se spune, a părăsit Cupa Mondială cu capul sus, deşi a pierdut toate meciurile. E un sport în care şi cei mici se bucură de respect, iar atitudinea contează aproape la fel de mult ca rezultatul. Cum ierarhia mondială e destul de bine stabilită, nimeni nu-şi imaginează că poate ajunge peste noapte mult mai mult decît este. Cu alte cuvinte, nimeni nu speră prosteşte, ca la fotbal, că orice e posibil pentru că „balonul e rotund“. La rugby, balonul nu e rotund. Multe caracteristici ale unei echipe, cum ar fi greutatea pachetului de înaintare de care depinde şi forţa de joc, sînt date. Progresele se fac cu paşi mici şi multă muncă. O victorie precum cea a Japoniei împotriva Africii de Sud e ceva foarte rar şi de aceea a provocat şi atîta mirare. Cupa Mondială de anul acesta nu e lipsită de momente pline de sare şi piper, precum cele în care Dan Biggar se scutură în ritm de macarena înainte să bată o lovitură de pedeapsă pentru Ţara Galilor sau în care Owen Farrel „scanează“ de mai multe ori, cu o privire de te trec fiorii, drumul pînă la ţintă, înainte de a bate o asemenea lovitură. Sînt convins însă că puţinele doamne care se uită la rugby îl preferă pe transformer-ul Noii Zeelande, Dan Carter. Dar nici Florin Vlaicu al nostru nu e lipsit de charismă.

E de observat şi că, dacă la fotbal am ajuns să fim adesea ofticaţi (la un egal cu Finlanda, de exemplu) şi să ne bucurăm la cîştigarea unui meci cu insulele Feroe, la rugby sîntem mîndri numai şi pentru că facem parte dintre foarte puţinele naţiuni în care acest sport contează, chiar dacă nu sîntem o mare putere. De exemplu, nu ştiu absolut nimic, în privinţa rugby-ului, despre multe naţiuni europene importante, după cum nu ştiu nimic nici despre vecinii noştri. Mi-aduc aminte doar că odată, foarte demult, i-am bătut pe bulgari cu 100 la zero.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.