De ce a murit cîrmaciul lui Menelaus

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
De ce a murit cîrmaciul lui Menelaus jpeg

Am trecut cu yachtul nostru pe lîngă locurile unde zac epavele faimoaselor Britannic și Burdigala, în apropierea micului port Korissia, așa cum am povestit săptămîna trecută. După vîntul năprasnic de marți, vremea e acum perfectă pentru navigație. Ca în celebrul banc: doar cine papă bătăturică poate să mănînce și ochișor. Înaintăm spre capul Sounion cu vînt din travers și o viteză de aproximativ cinci noduri. Avem de gînd să înnoptăm în golful unde am stat și duminică, iar dimineață să pornim spre Eghina. Deocamdată, în fața noastră se conturează insula Makronissos, o fîșie pietroasă, lungă și îngustă, în prezent nelocuită, dar cu o istorie urîtă. Deși inițial botezată Helena, după numele Elenei (care potrivit legendei ar fi trecut pe acolo răpită fiind de Paris, în drumul spre Troia), în secolul trecut insula a servit drept teren pentru deportări, lagăre și atrocități (atît în vremea războaielor balcanice, cît mai ales în timpul războiului civil grec).

O depășim și de la bucătărie apar niște platouri cu o mîncare de car­tofi aburindă. Lăsăm toate activitățile, chiar și timona, pe care o punem pe pilot automat, și ne așezăm la masă. Începe să se zărească din nou impunătorul templu al lui Poseidon. E un loc unde de-a lungul mileniilor s-au întîmplat multe. În afară de legenda cu sinuciderea regelui Egeu la vederea pînzelor negre ale corabiei fiului său Tezeu, pe care am pomenit-o data trecută, tot în apropierea capului Sounion ar fi murit și cîrmaciul corabiei lui Menelaus, regele Spartei, pe cînd grecii se întorceau învingători din Troia. Menelaus a ținut să oprească acolo pentru a-și îngropa cu onoruri bravul slujitor.

Spunem și povestea atenienilor care au avut de ales zeul protector al cetății, dintre Atena și Poseidon. Poseidon le-a oferit puterea tridentului cu care puteau stăpîni mările, în vreme ce Atena le-a promis măslinul care le aducea pace, hrană și umbră. Cetățenii au ales-o pe Atena, preferînd adică liniștea, dar s-au grăbit să construiască și un templu zeului Poseidon pentru a nu-l supăra prea tare. E adevărat că acel templu era Erechteionul și nu cel de la capul Sounion, dar ce importanță mai are? Noi trecem a doua oară pe lîngă cel de la capul Sounion și știm că e bine să ne închinăm iarăși temutului zeu, că doar mai avem vreo două zile de mers pe mare. Oportuniști, ne gîndim să adăugăm osanalelor și cîteva cuvinte contra Atenei. Dar ca și data trecută, pare că zeul mării ne joacă un nou renghi. De îndată ce încetăm rugăciunea, încetează complet și vîntul. Pînzele încep să fluture blege, iar nava se oprește. Dau să pornesc motorul, dar degeaba. Încerc a doua oară și tot nimic. Ceva e în neregulă, iar o navă care nu mai înaintează pe apă nu poate fi nici guvernată. Cu alte cuvinte, sîntem în derivă, la voia valurilor și curenților, chiar la intrarea în strîmtoarea dintre peninsula Attica și insula Patroklos. De-o parte sînt stîn­cile destul de amenințătoare ale capului Sounion, de cealaltă, cocoașa pleșuvă a insulei. Cînd pierde guvernarea, timonierul intră în panică, asta scrie prin toate manualele. Nu știu de ce a murit cîrmaciul lui Manelaus în acel loc, dar știu că eu mor de frică văzînd că rotirea timonei nu mai are nici un efect. Iar de la panica timonierului pînă la cea a echipajului nu-i decît un pas. Ce se întîmplă și ce e de făcut? În cele din urmă reușesc să gîndesc și să spun: „N-am curent, bateria nu funcționează deloc“. Camaradul meu în ale navigației își aduce aminte că sub patul din cabina lui e întrerupătorul siguranței de la baterie și că, mai devreme, unul dintre băieți a căutat ceva pe pat. Probabil că din greșeală a mișcat cu piciorul micul mîner. Se duc repede să vadă și într-adevăr așa e. Comută micul mîner în poziția bună, iar eu încerc din nou să pornesc motorul. Pentru prima dată, duduitul idiot al dieselului Yanmar e cît se poate de plăcut și liniștitor.

Aplicația Navionics ne arată o altă epavă scufundată la mică adîncime pe care ar fi înțelept s-o ocolim. Am trecut pe lîngă ea și la ducere, fără să știm ce e. Ulterior aveam să descoperim că în cel de-al Doilea Război Mondial acolo s-a petrecut una din cele mai mari tragedii navale cunoscute și cea mai mare din Marea Mediterană, ca număr de victime din scufundarea unei singure nave. Vasul norvegian SS Oria, sub comandă germană, transporta circa 4000 de prizonieri italieni, în urma luptelor pentru arhipeleagul Dodecanez (după capitularea Italiei). Pe furtună, nava s-a lovit de o stîncă submersă și s-a scufundat în acel loc. Numărul exact al morților diferă în funcție de surse, dar depășește cu certitudine 4000 (la scufundarea Titanicului au fost 1514 victime). Rămășițele Oriei au fost cercetate pentru prima dată abia în 1999, iar în apropiere, pe uscat, a fost ridicat și un monument pentru amintirea acestei catastrofe.

În fine, bine că nu știm peste ce trecem. Ajungem în golful mult dorit și aruncăm ancora. Întindem platforma de baie și înotăm în marea roșie la apus. Se pare însă că sîntem prea aproape de alt yacht german, ancorat și el, iar skipperul lor, cam stresat, ne atrage atenția că ar fi cazul să ne mutăm. Enervați mai mult de propria noastră neîndemînare, facem manevra, care e destul de complicată, dar cînd o încheiem, ne trezim că sîntem în apropierea unui alt yacht, cu pavilion american. Celor de la bordul lui însă, care par foarte experimentați, nu li se pare că ar fi vreo problemă. Norocul nostru. Aprindem luminile și încingem în cockpit o partidă de bridge pe fundalul Nocturnelor lui Chopin. Întreaga călătorie cu yachtul e o alternanță de momente aventuroase și clipe de relaxare. Dar astea par chiar cele mai reușite. Nava se rotește ușor în jurul ancorei, iar imaginea mării luminate de Lună se schimbă pe nesimțite cu luminile uscatului și viceversa. Ne lipsesc doar trabucurile și conturile lui Onassis.

Foto: Andrei Manolescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi