De ce a murit cîrmaciul lui Menelaus

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
De ce a murit cîrmaciul lui Menelaus jpeg

Am trecut cu yachtul nostru pe lîngă locurile unde zac epavele faimoaselor Britannic și Burdigala, în apropierea micului port Korissia, așa cum am povestit săptămîna trecută. După vîntul năprasnic de marți, vremea e acum perfectă pentru navigație. Ca în celebrul banc: doar cine papă bătăturică poate să mănînce și ochișor. Înaintăm spre capul Sounion cu vînt din travers și o viteză de aproximativ cinci noduri. Avem de gînd să înnoptăm în golful unde am stat și duminică, iar dimineață să pornim spre Eghina. Deocamdată, în fața noastră se conturează insula Makronissos, o fîșie pietroasă, lungă și îngustă, în prezent nelocuită, dar cu o istorie urîtă. Deși inițial botezată Helena, după numele Elenei (care potrivit legendei ar fi trecut pe acolo răpită fiind de Paris, în drumul spre Troia), în secolul trecut insula a servit drept teren pentru deportări, lagăre și atrocități (atît în vremea războaielor balcanice, cît mai ales în timpul războiului civil grec).

O depășim și de la bucătărie apar niște platouri cu o mîncare de car­tofi aburindă. Lăsăm toate activitățile, chiar și timona, pe care o punem pe pilot automat, și ne așezăm la masă. Începe să se zărească din nou impunătorul templu al lui Poseidon. E un loc unde de-a lungul mileniilor s-au întîmplat multe. În afară de legenda cu sinuciderea regelui Egeu la vederea pînzelor negre ale corabiei fiului său Tezeu, pe care am pomenit-o data trecută, tot în apropierea capului Sounion ar fi murit și cîrmaciul corabiei lui Menelaus, regele Spartei, pe cînd grecii se întorceau învingători din Troia. Menelaus a ținut să oprească acolo pentru a-și îngropa cu onoruri bravul slujitor.

Spunem și povestea atenienilor care au avut de ales zeul protector al cetății, dintre Atena și Poseidon. Poseidon le-a oferit puterea tridentului cu care puteau stăpîni mările, în vreme ce Atena le-a promis măslinul care le aducea pace, hrană și umbră. Cetățenii au ales-o pe Atena, preferînd adică liniștea, dar s-au grăbit să construiască și un templu zeului Poseidon pentru a nu-l supăra prea tare. E adevărat că acel templu era Erechteionul și nu cel de la capul Sounion, dar ce importanță mai are? Noi trecem a doua oară pe lîngă cel de la capul Sounion și știm că e bine să ne închinăm iarăși temutului zeu, că doar mai avem vreo două zile de mers pe mare. Oportuniști, ne gîndim să adăugăm osanalelor și cîteva cuvinte contra Atenei. Dar ca și data trecută, pare că zeul mării ne joacă un nou renghi. De îndată ce încetăm rugăciunea, încetează complet și vîntul. Pînzele încep să fluture blege, iar nava se oprește. Dau să pornesc motorul, dar degeaba. Încerc a doua oară și tot nimic. Ceva e în neregulă, iar o navă care nu mai înaintează pe apă nu poate fi nici guvernată. Cu alte cuvinte, sîntem în derivă, la voia valurilor și curenților, chiar la intrarea în strîmtoarea dintre peninsula Attica și insula Patroklos. De-o parte sînt stîn­cile destul de amenințătoare ale capului Sounion, de cealaltă, cocoașa pleșuvă a insulei. Cînd pierde guvernarea, timonierul intră în panică, asta scrie prin toate manualele. Nu știu de ce a murit cîrmaciul lui Manelaus în acel loc, dar știu că eu mor de frică văzînd că rotirea timonei nu mai are nici un efect. Iar de la panica timonierului pînă la cea a echipajului nu-i decît un pas. Ce se întîmplă și ce e de făcut? În cele din urmă reușesc să gîndesc și să spun: „N-am curent, bateria nu funcționează deloc“. Camaradul meu în ale navigației își aduce aminte că sub patul din cabina lui e întrerupătorul siguranței de la baterie și că, mai devreme, unul dintre băieți a căutat ceva pe pat. Probabil că din greșeală a mișcat cu piciorul micul mîner. Se duc repede să vadă și într-adevăr așa e. Comută micul mîner în poziția bună, iar eu încerc din nou să pornesc motorul. Pentru prima dată, duduitul idiot al dieselului Yanmar e cît se poate de plăcut și liniștitor.

Aplicația Navionics ne arată o altă epavă scufundată la mică adîncime pe care ar fi înțelept s-o ocolim. Am trecut pe lîngă ea și la ducere, fără să știm ce e. Ulterior aveam să descoperim că în cel de-al Doilea Război Mondial acolo s-a petrecut una din cele mai mari tragedii navale cunoscute și cea mai mare din Marea Mediterană, ca număr de victime din scufundarea unei singure nave. Vasul norvegian SS Oria, sub comandă germană, transporta circa 4000 de prizonieri italieni, în urma luptelor pentru arhipeleagul Dodecanez (după capitularea Italiei). Pe furtună, nava s-a lovit de o stîncă submersă și s-a scufundat în acel loc. Numărul exact al morților diferă în funcție de surse, dar depășește cu certitudine 4000 (la scufundarea Titanicului au fost 1514 victime). Rămășițele Oriei au fost cercetate pentru prima dată abia în 1999, iar în apropiere, pe uscat, a fost ridicat și un monument pentru amintirea acestei catastrofe.

În fine, bine că nu știm peste ce trecem. Ajungem în golful mult dorit și aruncăm ancora. Întindem platforma de baie și înotăm în marea roșie la apus. Se pare însă că sîntem prea aproape de alt yacht german, ancorat și el, iar skipperul lor, cam stresat, ne atrage atenția că ar fi cazul să ne mutăm. Enervați mai mult de propria noastră neîndemînare, facem manevra, care e destul de complicată, dar cînd o încheiem, ne trezim că sîntem în apropierea unui alt yacht, cu pavilion american. Celor de la bordul lui însă, care par foarte experimentați, nu li se pare că ar fi vreo problemă. Norocul nostru. Aprindem luminile și încingem în cockpit o partidă de bridge pe fundalul Nocturnelor lui Chopin. Întreaga călătorie cu yachtul e o alternanță de momente aventuroase și clipe de relaxare. Dar astea par chiar cele mai reușite. Nava se rotește ușor în jurul ancorei, iar imaginea mării luminate de Lună se schimbă pe nesimțite cu luminile uscatului și viceversa. Ne lipsesc doar trabucurile și conturile lui Onassis.

Foto: Andrei Manolescu

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Laurentiu Reghecampf si Ana Maria Prodan FOTO Captură video jpg
Ce i-a arătat Anamaria Prodan lui Reghecampf pe telefon: „Mă șantajează cu filmări”
Anamaria Prodan a dezvăluit ce i-a arătat fostului ei soț, Laurențiu Reghecampf pe telefon, înainte de a începe bătaia.
Referendum in zonele ocupate de rusi in Ucraina FOTO Profimedia (2) jpg
Ce urmează după pseudo-referendumurile Moscovei. Populația din regiunile ocupate este înfricoșată
Ucrainenii din regiunile aflate sub ocupație, unde au loc așa-zise consultări populare, dezvăluie că locuitorii sunt înspăimântați, temându-se atât de represiunea rusă, cât și de întețirea războiului.
HUAWEI nova 10 Pro jpg
HUAWEI nova 10 Pro: o combinație unică de hardware, pe cât de cool, pe atât de strălucitoare [TECH REVIEW]
HUAWEI a lansat noul HUAWEI nova 10 Pro, ce aduce pasionaților de tehnologie o combinație între un design elegant, performanța unei camere frontale ultra puternice și a încărcare rapidă SuperCharge, de 100W.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.