Dați-mi un trup, bre, munților!

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

De atîta amar de ani îi tot dăm dreptate, resemnaţi, lui Titu Maiorescu. Recunoaştem că avem o problemă cu formele fără fond, şi adevărul e că, la urma urmei, ca orice diagnostic conştientizat şi recunoscut, treaba e cumva acceptată şi fixată în imaginea pe care o avem despre noi înşine. Dacă ar fi numai atît, necazul nici n-ar fi aşa de mare. Sînt şi alţii pe lumea asta, nu puţini, care trag de aceeaşi boală veche. Însă vestea proastă e că, pe aici, maladia a trecut într-o fază degenerativă. De la stadiul folosirii delirante a oricărei forme, de la nivelul preluării din mers a oricăror modele întîlnite pe drum, am depăşit faza îmbrăcării hainelor fără să ne uităm în oglindă, şi am trecut la un fel de război al degradării, al mutilării cu orice chip, al unei recroiri groteşti a mărfii pe care o înghiţim. Cum ar veni, nu numai că preluăm tot, dar o facem şi prost, intervenind cu tupeu maxim asupra lucrurilor şi ideilor, ca nişte croitori beţi. 

După cum era normal, după Revoluţie, am aruncat la gunoi tot arsenalul simbolic al comunismului. Dar am uitat că mai sînt de făcut şi alte lucruri decît aruncarea de la etaj a portretului lui Nicolae Ceauşescu, decuparea stemei din steag, şi schimbarea salopetei de tergal cu cea de blugi. „Emanaţii“ care ne-au condus paşii în primii ani de libertate nu s-au gîndit că noul spaţiu mental în care păşeam ar fi trebuit să aibă măcar o formă rezonabilă, dacă în marea grabă nu se găsea vreo urmă de conţinut. Călăuzitorilor noştri nici nu le-a trecut prin cap că există un soi de design al democraţiei, că trebuie să avem în preajmă, dincolo de idei şi de vorbe, un set de obiecte cu semnificaţie, un repertoriu de simboluri care să ne ţină împreună şi să funcţioneze, pentru noi, aşa cum salivăm cînd vedem cum funcţionează treaba asta pe la alţii.  

Sigur, se poate spune, cu toată dreptatea, că simbolisticile naţionale ale marilor popoare, la care ne uităm cu jind, vin din adîncul timpului, după ce au traversat secole de experienţă directă şi nenumărate probe de rezistenţă şi de funcţionalitate. E perfect adevărat. Dar nu e mai puţin demn de luat în seamă faptul că există şi cazuri celebre de revalorificare şi de rescoatere eficientă la lumină a unor simbolistici statale care au traversat ani buni de adormire. Însă toate aceste procese s-au făcut sub ochii unor oameni care le înţelegeau importanţa şi care, culmea, se mai şi pricepeau la treburile astea. Reaşezările, ajustările şi operaţiile estetice ale seturilor de simboluri naţionale nu s-au făcut, prin locurile unde au avut succes, de către politruci sfertodocţi, veri şi nepoţi de la ţară, propagandişti cîrpaci, şi rubedenii trimise la şcoală, prin străinătate, doar ca să nu se plictisească pe aici. 

„Arhitecţii“ democraţiei noastre, „ctitorii“ libertăţii de după 1989 şi-au pus sacourile pe spate, după cum au învăţat de la Tovarăşul, şi-au suflecat mînecile de la cămăşi şi s-au pornit să-şi facă cruci pe la slujbe, cerînd iertare, în gînd, stafiei lui Marx. Pentru mulţi dintre ei, simbolistica statală înseamnă un girofar albastru pe maşină, o escortă în uniformă, şi nişte claxoane tembele. Restul e treabă de moft, fiţă snoabă, şi chestie prin care pierzi vreme, în loc să puieşti clone cu moravuri identice prin toate locurile pe unde vrei să ai controlul absolut.  

Cine să mai aibă timp de chipul simbolic al naţiunii, de „faţa“ şi de alegerea inspirată a sărbătorii naţionale, de estetica drapelului, de aspectul clădirilor în care se află instituţiile publice, de felul în care arată moneda naţională, uniformele poliţiştilor şi ale armatei, marile universităţi şi şcolile de tradiţie, siturile istorice, toate spaţiile şi obiectele care dau, în cele din urmă, portretul vizibil al unei naţiuni, dar şi felul în care se întîlneşte cu sine şi se arată lumii? 

La cît sîntem de împătimiţi după forme şi după patriotismul de operetă, dacă s-ar fi găsit măcar cîţiva meseriaşi care să inginerească decent lucrurile astea, culmea, poate că am fi zărit, în timp, şi consistenţa substanţei şi a importanţei unui asemenea proces de îngrijire a chipului nostru. Dar la noi, de douăzeci de ani, discuţia civilizată despre identitate umblă jerpelită, în haine de la second-hand, în timp ce delirul patriotard se plimbă ţanţoş, în costum alb, cu ochelari de soare supradimensionaţi şi cu gesturi mussoliniene. Iar felul în care arătăm cu totul e o continuă bîlbîire căpiată, un delir de forme şi de culori, un amestec bulversant de începuturi de idei şi capete de teme care nu reuşesc să depăşească stadiul de proiect etern. Colac peste pupăză, au mai apărut şi ştiinţa (la alţii) sau moda (la noi) brandingului, chestie care ne dă speranţa ridicolă că vine mîine un salvator care păcăleşte istoria şi ne scoate Miss Univers, fără să ne mai obosim să trecem nici măcar pe la preselecţie. Experienţele vaste ale evazionismului simbolic din anii comunismului, erodarea formelor naturale de întîlnire şi raportare la simboluri comune, pervertirea reflexelor de identificare comunitară şi teama de viitor ne-au adus într-un stadiu în care cu greu se mai poate zări o ieşire de sub domnia imposturii, a nepotismului dinastic şi a improvizaţiei patologice. Şi, ca să fie tacîmul complet, ne-am trezit cu nostalgia depresivă a ordinii simbolice, taman cînd treaba asta e în mare suferinţă şi prin alte părţi.  

(va urma)

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.