D’ale

Publicat în Dilema Veche nr. 578 din 12-18 martie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Îmi povesteşte un amic: 

„Eram profesor stagiar. Mă bătea gîndul să mă însor şi n-aveam un sfanţ. Într-o zi am aflat de la cineva că şefa mea de catedră se pregătea să-şi dea gradul. Familie, copii, gospodărie, viaţă grea. Cînd să-ţi mai faci vreme să scrii vreo 60-70 de pagini! Pe vremea aia, încă nu apăruse moda să-ţi iei un sabatic la puşcărie, să ai tihnă la scris. Toate pe capul tău. Se căuta, deci, o soluţie. M-am codit, dar nu prea mult, şi-am bătut palma. Îi scriu eu lucrarea, dar cu o condiţie: s-o dăm anonimă. Pe măsură ce produceam opera, urma să o predau intermediarului, capitol de capitol. 

Zis şi făcut. M-am pus pe treabă. Era, dacă mi-aduc bine aminte, ceva cu genurile literare în activitatea didactică. Sau cam aşa.

Şcoala, în rest, mergea bine. Mai bine decît pregătirile de nuntă. Primisem, ca orice începător, clase de sacrificiu. Adică mai nimeni nu avea chef de învăţat. Iar cei cîţiva care şi-ar fi dat osteneala nu prea reuşeau să facă faţă cerinţelor din programă. Dar aveam şi copii buni. Îmi aduc şi acum aminte de o fată foarte isteaţă, întîmplător fata miliţianului. Voia să afle tot şi înţelegea surprinzător de mult pentru vîrsta ei. Îi luceau ochii de curiozitate. Ştiu că, din pricina ei, am dat-o-n bară mai bine de un trimestru – aşa era anul şcolar în vremea aia, împărţit în trimestre. Ştii, cînd eşti începător, nu reuşeşti să vezi feţele elevilor. Tot ce vezi e ca un fel de ceaţă, de nori buclaţi care alunecă leneş prin clasă. Iar cînd ajungi să desluşeşti vreun chip, simţi că l-ai prins pe Dumnezeu de picior. Şi chipul ăla rămîne, vreme îndelungată, martorul tău. După cum se uită cu interes sau se-ncruntă sau dă semne de plictis, ştii dacă ce faci e bine sau nu. Mi-au trebuit vreo cîteva luni ca să îmi dau seama că ţineam, de fapt, ore în doi, eu şi martorul, în vreme ce ceilalţi copii din clasă fixau lampa din tavan sau jucau ţifra pe sub bănci. 

În rest, era bine. Pe vremea aia era, lîngă cancelarie, cămăruţa fumătorilor, unde îmi petreceam nestingherit recreaţiile, uneori în prezenţa vreunui alt vicios ocazional. 

Într-o zi vine la mine, la fumoar, cu un mănunchi de hîrtii în mînă, şefa de catedră. Îmi spune că a început să lucreze la grad, că şi-a ales o temă dificilă... O ascult şi n-o ascult, cu ochii bleojdiţi pe hîrtii. Parcă le-aş şti de undeva. 

Pe scurt, mi se solicita o opinie. O consultaţie. Primesc, afabil, hîrtiile: temă pentru acasă. 

Acasă iau creionul roşu şi mă pun pe citit. Şi pe adnotat. Aicea parcă argumentaţia nu se ţine. Aicea s-ar cuveni dezvoltat. Aicea îmbogăţită baza de informaţie. Aicea chiar nu sînt de acord.

Peste cîteva zile, mă prezint cu tema făcută. Explic, perorez, polemizez, anticipez. Mi-aş dori să mai fie cineva alături de mine. Cineva cu simţul umorului. 

Şi-uite aşa, cîteva luni de zile, scriu, corectez, explic. Monolog în doi. 

Sînt, la un moment dat, invitat la o zi metodică, unde şefa mea urmează să prezinte o temă legată de lucrarea de grad. Invitaţia vine dimpreună cu rugămintea de a schiţa cîteva idei. Asta mă cam conturbă de la muncă, dar, treacă-meargă, umplu vreo două-trei pagini cu un punctaj tematic. Enunţuri eliptice, cu cratimă la început (pe vremea aia nu existau bumbi), cum se face. 

Merg la întrunire. Se dă citire referatului, cu tot cu cratime. Nici chiar eu nu înţeleg nimic. Urmează discuţii. Vîr privirea cît mai adînc în pămînt. Noroc de inspectorul de specialitate, care ia cuvîntul şi perorează, volubil, despre calităţile referatului, cît şi despre inerentele lacune. De pildă, faptul că nu s-a făcut nici o referire la importanţa semnelor de punctuaţie pentru genurile literare.

Urmează chifteluţele, sucul – Cico – şi fursecurile. La plecare întreb, nedumerit, un coleg ce voia să spună inspectorul. Nu-ţi bate capul – îmi răspunde –, asta e marota lui. O zice la fiecare referat, indiferent pe ce temă. Pe vremea aia, semnele de punctuaţie se bucurau de altă apreciere decît azi. 

Vine, în cele din urmă, şi ziua cea mare. Sînt invitat la susţinere. Mă învîrt, mă răsucesc şi pînă la urmă decid să mă îmbolnăvesc. E prea mult. Căsătoria înainte de toate. 

Am crezut că, cu acest abandon, lucrurile s-au încheiat. Dar n-a fost să fie. 

Peste ani buni, primesc un telefon. Şefa. Sigur, mi-aduc aminte, deşi a trecut ceva vreme. Acum băiatul ei s-a făcut mare, e la facultate, se pregăteşte să-şi dea licenţa. N-aş vrea să-l coordonez? De data asta, vreau să-mi repar nevolnicia. Mă roade o curiozitate. Băiatul e binecrescut, isteţ, cooperant. Merită o încercare. Cît despre alegerea temei, îi spun, eu de regulă mizez pe iniţiativa candidatului. E mai bine să propună el, cu o singură excepţie: problematica genurilor literare. Din punctul meu de vedere, a devenit caducă. Îl văd ridicînd din sprîncene, derutat. Ce păcat! Tocmai despre asta ar fi vrut să scrie.“

Asta, ca să ne mai şi amuzăm un pic. Pe seama unor vremuri de ieri, de azi şi de mîine. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Popescu
Gică Popescu, revoltat de ce pățesc românii din cauza străinilor: „Băi, oameni buni, nu se poate așa!“
Decăderea fotbalului românesc continuă să-l șocheze pe fostul căpitan al tricolorilor.
Deputatul Andrei Guruliov  Foto captură The Mirror
General rus, despre imaginile cu recruții beți: „Nu am văzut oameni treji în taberele de instrucție”
Andrei Guruliov, general rus în rezervă, în vârstă de 54 de ani, a declarat la televiziunea de stat din Rusia că niciodată nu a văzut oameni treji în taberele de instrucție.
umit yildirim m9FBEtUTRXY unsplash jpg
Schimbări mari prin lucruri simple. Soluția clară pentru traficul din București
România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de biciclete, cu peste 2.5 milioane de unități, dar suntem la coada clasamentului când vine vorba de pistele pentru utilizarea lor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.