Cursă şi capcană

Publicat în Dilema Veche nr. 615 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2015
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Ştie oricine ce e un CV: un rezumat al propriei vieți și, totodată, o abreviere a sintagmei latine curriculum vitae. Dacă veți consulta un dicționar latin-român, veți găsi „curriculum“ explicat ca „alergare“, „cursă“, „stadion“ sau „car de luptă“: viața văzută într-o ipostază atletică, războinică. E o perspectivă care reactivează, cu nuanțele specifice, străvechea metaforă a vieții comparate cu un itinerariu, cu un parcurs, cu străbaterea unui drum.

Finitudinea vieții reclamă un punct terminus obligatoriu: moartea. Pentru cei senzitivi, vulnerabili, viața seamănă cu o călătorie cu luntrea pe o mare agitată, în căutarea limanului unde vei putea acosta. Pentru cei temerari, ambițioși, e ca o călătorie spre Mecca, în care ai de ales între drumul cotit și ferit, printre oaze, și temeritatea înfruntării deșertului. Cei evlavioși ne previn că ceea ce considerăm stația terminus e de fapt un început sau o regăsire: „Deci, la ceresc repaosul / Ținteasc-al nostru dor, / Precum la dulcea patrie / Gîndește-un călător!“ (Gh. Asachi). Folclorul nostru, adesea păgîn în felul său de a fi religios, a imaginat chiar și moartea ca pe o călătorie, presărată cu vămi și cu primejdii, după cum ne e descrisă în splendide cîntece funerare.

Fiecare are propriul său mod de a închipui acest drum al vieții (și al morții). De fapt, trăind nu facem altceva decît să remodelăm în permanență această fantasmă, acest dar pe care ne obișnuim, treptat, să ni-l dăruim nouă înșine.

Slavă Domnului, nu ni se cere, încă, să depunem o cerere însoțită de CV pentru a cîștiga dreptul la propriile noastre funerarii. CV-ul vorbește despre o viață în curs și o face într-un mod organizat, standardizat.

El așază în fugă – „alergare“ – călătoria fiecăruia pe o pistă – „stadion“ – dinainte construită, pe care ne batem cu ceilalți alergători – „car de luptă“ – pentru cine va ajunge primul la potou. Pentru a obține trofeul rîvnit – cîștigarea unui job, a unei burse ș.a.m.d. –, CV-ul ne toarnă viața în calapodul unei strădanii competitive, al unei „curse“. Mulți s-au deprins, că nu-i greu, cu trucurile competiției: mai tai o buclă a drumului, mai muți un fanion de ici colo, mai dai calului grăunțe aburite, mai tragi de linia de sosire. N-are a face: cîștigătorul ia tot. Mulți ignoră că o „cursă“ mai înseamnă și o „capcană“, alergîndu-și viața tîrîș în dîra propriului CV.

Cel mai straniu lucru petrecut cu regulile de standardizare a CV-ului a fost răsturnarea perspectivei. N-am să uit nedumerirea și disconfortul resimțite atunci cînd mi-am completat pentru prima dată CV-ul așa cum se cere azi, de-a-ndăratelea, dinspre prezent spre trecut. Noroc că asta s-a întîmplat cînd mă obișnuisem deja să redactez pe computer, așa că am avut doar de rearanjat ordinea pieselor componente.

Mai demult, CV-ul se numea „memoriu de activitate“. Fie și doar prin titulatură, el ținea încă vie legătura cu memoria, cu strădaniile ei de a păstra și de a readuce în prezent întîmplările trăite în înlănțuirea lor originară: „wie es eigentlich gewesen“. În germană, CV-ului i se zice încă și azi Lebenslauf, „cursul vieții“ – dacă nu cumva s-o fi demodat între timp.

CV-ul zilelor noastre elimină din text orice urmă de narațiune, de „poveste a vieții“. El pare să se alăture regulii jurnalistice a piramidei inversate, potrivit căreia informația se structurează în ordinea descrescătoare a importanței. Or, în cazul de față, important pare să fie cu prioritate prezentul sau trecutul imediat.

Las la o parte faptul că, în măsura în care am fost nevoit să mă exersez în arta de a citi CV-uri, m-am simțit mereu tentat să răstorn, mental, ordinea răsturnată a textului. Simplă obișnuință? Nu cred. Continui să cred că, pentru aprecierea unei persoane, e vital să poți desluși logica parcursului pe care l-a străbătut, să-i „asculți povestea“. CV-ul actual pare să ne propună o nouă logică, prin care prezentul explică trecutul: dacă ai ajuns unde ai ajuns, nu poate fi vorba de o simplă întîmplare. Chiar așa să fie?

În forma lui actuală, CV-ul este opusul ideii inițiale de „curriculum“. El probează, în esență, abilitatea aplicantului de a fi trecut prin filtrele succesive ale diverselor forme de certificare, tot așa cum, de pildă, în educație, examenele finale par a fi menite să șteargă cu buretele tot itinerariul formativ străbătut pînă la ele. Urma scapă turma – cum se zicea la de-a v-ați ascunselea. Cei care se prind în această „cursă“ ajung adesea să întrupeze idealul omului sivimetric, care a înțeles din capul locului că lumea asta funcționează pe principiul „cine are va mai primi“: o lume grăbită și nesigură, avidă de repere lesnicioase, în care proliferează cuantificările de tot soiul, în vreme ce narațiunile, „poveștile“ semnificante, sînt impinse tot mai mult către margine, către cei care mai au răbdarea și libertatea de a se opri să reflecteze, o lume care îți cere tot mai presant să vorbești în numele tău, în măsura în care își pierde răgazul de a asculta.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.