Cum se naşte un scenariu

Publicat în Dilema Veche nr. 625 din 11-17 februarie 2016
Iconofobie jpeg

Scriitorul britanic Tom Sharpe a devenit celebru cu primul său roman din seria „Wilt“ (avîndu-l adică în postură de personaj principal pe profesorul de colegiu tehnic Henry Wilt), în anul 1976. Am reluat recent acest text burlesc și mi-am dat seama că, în spatele comediei, se ascunde o problemă de maximă seriozitate. Dacă-mi permiteți o scurtă trecere în revistă a narațiunii, veți vedea imediat de ce. Henry Wilt, profesor de Studii Liberale la un fel de şcoală profesională englezească, prizonier într-un mariaj monoton şi blocat în poziţia de asistent de rangul doi, se consideră un ratat irecuperabil, dezvoltînd sumbre reverii diurne, cu iz freudian. Visează să-şi ucidă soţia casnică, supraponderală şi mereu nemulţumită, şi îşi urăşte – pînă la disperare – studenţii rudimentari. În sfîrşit, în urma unui lanţ de evenimente suprarealiste, declanşate la o petrecere, Wilt reuşeşte să fie arestat şi anchetat, sub suspiciunea de omor. La bairamul amintit, protagonistul, în stare de ebrietate, fusese umilit public de amfitroană, o americancă postmodernă, feministă şi nimfomană, care l-a înţepenit într-o păpuşă gonflabilă, expunîndu-l apoi tuturor. Eva Wilt, nevasta personajului, isterizată, pleacă într-o croazieră (direct de la petrecere, fără să-şi anunţe soţul!), alături de feminista perfidă şi de soţul ei semipsihotic. Henry se procopseşte cu păpuşa pe care, turbat, o îmbracă în hai­nele doamnei Wilt şi o aruncă, ulterior, într-un puţ ce urmează să fie cimentat. Păpuşa – bănuită de toţi (de la distanţă) a fi un cadavru de femeie supraponderală – e descoperită şi, cum toate indiciile trimit la erou, profesorul va fi reţinut şi supus interogatoriului.

Wilt nu poate explica (nu știe, de altfel) unde se află soţia sa şi, întrucît păpuşa a fost deja cimentată, se vede nevoit să înfrunte bănuielile de crimă ale investigatorului principal, inspectorul Flint, un poliţist versat. Obtuz prin profesie, acesta are idei fixe, funcţionale totuși în interiorul psihologiei criminale. Şi în cazul lui Henry, Flint şi-a lăsat instinctele detectiviste să o ia înaintea raţiunii, creîndu-i eroului un profil de asasin periculos. Inspectorul nu se îndoieşte nici o clipă de faptul că eroul şi-a omorît nevasta şi că, sub presiunea interogatoriului continuu, mai devreme sau mai tîrziu, va ceda, mărturisindu-şi crima. Paradoxal însă, Wilt descoperă, în contextul arestării, nebănuite voluptăţi de comunicare și începe să deguste jocul de-a șoarecele și pisica. Dispreţuit de soţie şi studenţi, protagonistul primeşte acum – din partea tuturor – o atenţie desăvîrşită, fiind ascultat şi înregistrat cu minuţiozitate. Amănuntele povestirilor lui (absolut banale şi imposibil de incriminat în vreun fel) sînt disecate pe toate părţile, ca venind, bineînţeles, dinspre un criminal pervers. Flint nu vădește ambiguităţi legate de profesor, ci numai certitudini. El intră într-un tip de transă investigatorie, privîndu-l pe Wilt de somn (trei zile şi trei nopţi) şi trecîndu-l prin serii infinite de întrebări epuizante (venite de la anchetatori succesivi). Protagonistul rezistă, dar, după un timp, devine conştient de o insurmontabilă şi sinistră realitate. Revelaţia în cauză constituie situaţia specială la care mă refeream la început.

Wilt realizează că, orice s-ar întîmpla (scoaterea păpuşii din beton, întoarcerea soţiei sale, în carne şi oase etc.), mintea lui Flint nu mai poate fi schimbată. El e încremenit în proiect, vorba lui Gabriel Liiceanu, şi rămîne opac la mutaţiile realităţii din jurul său. Pentru Flint, Wilt a comis o crimă oribilă şi nici învierea tuturor morţilor, urmată de apariţia lor la poliţie, pentru a-l susţine pe Henry, nu ar avea cum schimba această convingere fundamentală (păpuşa va fi excavată din ciment, în final, iar Eva Wilt va suna la poliţie pentru a afla ce s-a întîmplat cu soţul ei, dar Flint va sta, cu adevărat, neclintit în impresiile lui). Prin urmare, Wilt încearcă un mic experiment. Se hotărăşte să spună inspectorului ceea ce el doreşte să audă, eliberîndu-l astfel din transă. Mărturiseşte „omorul“ într-o lungă declaraţie scrisă, inventînd o poveste abracadabrantă. Afirmă că şi-a tocat, cu multă grijă, consoarta la fabrica de mezeluri Sweetbreads. De acolo, victimele au sfîrşit, cu siguranţă, în plăcintele cu carne şi cîrnaţii localnicilor. Înnebunit de fericire, Flint declanşează un monstruos proces de analiză, în laboratoarele criminalistice, a mezelurilor şi conservelor de la Sweetbreads. Lumea este oripilată de veşti, dezvoltînd nevroze canibalice. Presa, poliţia şi opinia publică privesc, cu siderare şi, totodată, cu mînie mocnită, către detectivul surmenat. Nici o analiză, nici o urmă nu par să confirme oribila mărturisire. Descumpănit, Flint reciteşte declaraţia lui Wilt. Găseşte incongruenţe strigătoare la cer şi incompatibilităţi pe care nici măcar un poliţist începător nu le-ar fi trecut cu vederea. Mai mult, hîrtia a fost semnată, în bătaie de joc, „Little Tommy Tucker“ („orfanul cerşetor“ din cîntecele de inimă albastră ale englezilor), lucru neobservat iniţial de Flint – orbit de obsesia că Wilt ar fi fost vinovat.

Cum a putut un anchetator cu experienţă să cadă într-o capcană atît de grotescă? Nimeni nu ne va răspunde la întrebare. Nici Wilt, nici autorul şi nici măcar Flint însuşi. Aici însă localizez eu partea serioasă a acestei comedii negre. Nu definim, în universul exterior, decît ceea ce am definit deja în cel interior. Sîntem captivi în subiectivitatea noastră într-un mod absolut şi gîndim lumea doar prin grila prejudecăţilor proprii. E o realitate, nu ezit să observ, la care oricine merită să mediteze din cînd în cînd.

Codrin Liviu Cuțitaru este decan al Fa­cultății de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic