Cum se face mierea, domnule?

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

Mă întorc la uimirile mele din Austria. Scriam într-un articol precedent despre o adevărată invazie românească de schiori în unele locuri din Austria (în timpul vacanţelor de iarnă, cel puţin). Oamenii care nu se cunoşteau între ei, intrau în vorbă, în româneşte, pe pîrtiile de schi, la băile termale şi în magazine. La ora închiderii pîrtiilor, clienţii magazinelor Spar şi M Preis de pe valea Oetz-ului erau majoritatea români. Comentau, cu voce tare şi uneori cu aprindere, produsele şi preţurile, prin comparaţie cu ce se găseşte în România. Am asistat la un moment în care etichetele unor borcane de miere tiroleză, pe care scria „handmade“ şi bio, au provocat o întreagă dezbatere. „Ce-i aia miere handmade“ – a întrebat cineva – „e făcută de mîna albinelor sau a oamenilor?“ De pe un alt rînd s-a auzit o altă întrebare: „Adică, atunci, aia de la noi cu ce e făcută?“ O cucoană care se uita la ciocolată a intervenit şi ea: „Acum şi mierea poate să nu fie bio?“ În cele din urmă, românii de pe lîngă rafturi au ajuns la întrebarea esenţială: „Dar, de fapt, ce e mierea, domnule?“

La băile termale de la Langenfeld, după cum am mai povestit, seara se crea o nemaipomenită veselie românească (vizitatorii erau aproape toţi români). Mucaliţii cereau ca în „farfuriile“ cu ape termale sărate sau sulfuroase să se pună şi ceva pătrunjel sau leuştean, cu alte cuvinte, să pună acolo de-o ciorbă autentic românească (carnea eram deja noi). Unii care susţineau că totuşi cimbrişorul ar fi fost planta perfectă, nu pentru ciorbă, ci pentru purificarea apei. În marea parcare subterană a băilor, pe lîngă numeroasele maşini cu număr românesc, la loc de cinste se afla un microbuz pe care scria cu verde: „Şcoala de înot Bădescu“. Veniseră cu toţii?

Prin restaurantele şi popularele autoserviri ale cabanelor, la mare altitudine, clienţii schimbau pe româneşte informaţii asupra diverselor feluri de mîncare. „Supa cu găluşte e excelentă. Ca la mama acasă.“ „Nu luaţi chifle dintr-alea, că-s necoapte.“ Şpriţul gata îmbuteliat s-a dovedit a fi, evident, pe gustul multora. Cîteodată puteai asista şi la întîlniri neaşteptate între oameni care se cunoşteau din ţară, cu pupături şi efuziuni de bucurie. Mi s-a întîmplat şi mie.

În aceste condiţii, aproape că nici nu ne-am mai mirat cînd am văzut că şoferul unui taxi care ducea schiorii de la hotel la pîrtie era român. Adică, pînă şi ăia de la care te-ai fi aşteptat să fie de-ai lor, erau tot de-ai noştri. Trebuie să spun neapărat că, în general, era vorba de oameni civilizaţi şi cu bun-simţ, chiar dacă foarte veseli, aflaţi în vacanţă. Nu făceau naţia de rîs. Nu era nici pe departe acea situaţie pe care am auzit-o descrisă de multe ori, în care unii români se ruşinează, prin străinătăţuri, de proprii compatrioţi. Iar austriecii mai că nu se înclinau în faţa clienţilor predominanţi. Pot să mărturisesc că am avut un sentiment aproape imperial.

Ei, bine, totuşi există şi un fel de revers. E o întrebare pe care mi-o pun mai mereu cînd merg în Occident şi mai cu seamă în Austria. Tot ce construiesc oamenii ăştia, atît prin hoteluri cît şi prin casele lor particulare, dă senzaţia de durabil. Lucrul acesta se remarcă de la Viena pînă în cele mai îndepărtate cătune de munte. În băile lor, de exemplu, nu vei vedea niciodată pe sub chiuvete aşa-numitele „racorduri flexibile“ sau burdufuri de plastic alb în loc de clasicul sifon. Toate „dedesubturile“ sînt din metal serios şi strălucesc de curăţenie. Robinetele şi, bineînţeles, duşurile funcţionează exact în ideea pentru care au fost fabricate, fără scurgeri spontane şi neaşteptate, fără amînări sau poticniri, fără nepotriviri de temperatură. Adică, apa rece şi caldă sînt nişte „produse“ livrate la fix. E drept că pînă şi la toaletele publice, de mare circulaţie (sau mai ales acolo), poţi găsi chiuvete marca Villeroy & Boch, din marmură sau din alte pietre. Dar „investiţiile“ acestea probabil că nu se strică şi funcţionează perfect ani de zile fără mari bătăi de cap pentru proprietari şi manageri. Atît baia, cît şi closetul de serviciu din casa în care am locuit timp de o săptămînă (într-un cătun de la marginea unei păduri) erau placate nu cu faianţă, ci cu marmură albă tăiată şi montată impecabil. Nu senzaţie de lux aveai la vederea ei, ci un sentiment de trăinicie. Părea soluţia cea mai normală.

Tot normal e pe acolo şi ca ferestrele (termopan) să aibă rame solide din lemn sau din alte materiale confortabile, despre care nici măcar nu-ţi poţi imagina că îţi vor cere eforturi suplimentare la deschidere sau la închidere, trageri sau apăsări speciale, cunoscute doar de cine le foloseşte frecvent, „că are el o şmecherie, domnule“, cum se zice pe la noi. Uşile, fie că sînt de la intrare sau din interior, se închid întotdeauna perfect şi stau în poziţia în care le laşi, fără să se mai mişte singure ca urmare a vreunor strîmbătăţi constructive.

Inutil să mai spun că prin bucătării totul e strălucitor (chiar şi după ce gătesc românii). Cratiţele, oalele sau tigăile sînt pe cît de grele, pe atît de bune. Lingurile şi furculiţele nu se îndoaie în mînă iar, prin nu se ştie ce minune, nici măcar acolo, la munte, recipientul electric de fiert apa nu are urme de piatră.

Prosoapele sînt parcă peste tot noi şi se comportă precum sugativa. Nu mai vorbesc despre mobilă, despre balustradele scărilor, despre streşini, despre garaje şi şoproanele cu scule (nelipsite din orice gospodărie). Toate amănuntele astea contribuie pe nesimţite la desăvîrşirea senzaţiei de bine şi de confort.

Revin deci, la întrebarea pe care ziceam că mi-o pun mereu. De ce lucrurile astea diferă aşa tare de improvizaţiile cu care avem obiceiul să ne luptăm prin ţară? Cît e din cauza banilor şi cît din cauza mentalităţilor?  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

sistem de monitorizare cu bratara electronica Foto: IGPR
Primul caz de folosire a brățării electronice de supraveghere: o femeie a fost agresată de partener
Poliţia Capitalei anunţă, duminică, primul caz de folosire a brăţării electronice de supraveghere, dispozitivul fiind montat asupra unui bărbat care şi-a agresat concubina.
Hamutovski2 jpg
Hamutovski, victima dictaturii de Belarus: Cazul fostului portar al Stelei a ajuns în presa mondială
Trăim vremuri teribile în care în țări precum Rusia, Belarus sau Iran oamenii sunt călcați în picioare din cauza unor opinii exprimate.
kalaşnikov cu doyua gloante mitraliera foto shutterstock
Militar de 22 de ani, găsit împușcat în cap la Focșani. Parchetul Militar a demarat o anchetă
Tragedia a avut loc sâmbătă seara, la Unitatea Militară 01472 din Focșani. Până la acest moment, oamenii legii nu au putut să spună dacă este vorba de o sinucidere, accident sau omor, militarul mort fiind din Botoșani.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.