Cum să scapi de manele

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Hanul din centrul tîrguşorului Hermagor îl are pictat pe faţadă pe împăratul Franz Joseph. Povestea spune că, în 1856, luminatul Kaiser chiar a tras la acest han, timp de vreo oră şi jumătate, în drumul lui spre fortul Klagen (Klagenfurt), probabil cît să‑şi tragă sufletul şi să-şi schimbe caii. Peste tot în Austria, în Germania şi prin alte ţări civilizate, observăm cum casele, hotelurile sau cîrciumile au poveşti de felul ăsta. Împăraţi, muzicieni, savanţi, filozofi sau scriitori sînt păstraţi în memoria comunităţii, prin asemenea istorioare şi plăci comemorative. Beethoven, de exemplu, a locuit în nu ştiu cîte locuri din Viena şi a băut în şi mai multe. La noi, din păcate, mai toate casele, adică blocurile, au fost „făcute“ de Ceauşescu şi nu pot avea nici un fel de memorie. Chiar şi celebra cîrciumă unde pînă mai ieri mînca fostul nostru preşedinte (chiar dacă nu-l chema Franz Joseph), Golden Blitz, a fost demolată între timp şi nu mai e aceeaşi. Totul se schimbă rapid, totul se uită imediat, într-un fel de mare tradiţie locală a spontaneităţii.

La Hermagor, doar două femei (mamă şi fiică) ţin întreaga pensiune, muncind de dimineaţa pînă seara, făcînd toate cele necesare, de la bucătărie, bar şi recepţie pînă la întreţinerea zilnică a celor peste 20 de camere, cu băi cu tot. Uneori, le ajută şi un bărbat, care se ocupă în special de aprovizionare. Cinstesc memoria (vizitei) împăratului prin hărnicie şi curăţenie. Kaiser-ul supraveghează şi el, cu ochi de vultur, toate locurile importante ale hanului, din nenumăratele tablouri în care şade comod, cu uniforma lui albastră plină de decoraţii. Pare că vede orice fir de praf rămas neşters de pe mobile. În hol, privirea îi e mai blîndă, în sala de mese însă, probabil că noi, românii, vorbeam cam tare, fiindcă monarhul chel şi cu barbă ne-a privit de fiecare dată cam chiorîş pe sub sprîncenele lui stufoase. Eram nişte supuşi mai îndepărtaţi. Dacă stăm să ne gîndim mai bine, el chiar a fost împăratul unora dintre bunicii noştri. În sala de mese e ajutat şi de privirea aruncată peste umăr de împărăteasa Sissi.

Culmea e că, ajungînd acasă la Bucureşti, aveam să-i vedem pe amîndoi (cum le potriveşte cineva pe toate, pe lumea asta) la televizor, în filmul cu Romy Schneider.

Austria de azi, chiar dacă nu mai e imperiu, funcţionează la fel de bine. Şi pare că totul acolo porneşte de la curăţenie. Totul e bec, cum s-ar zice, iar prima lovitură pe care o primeşti cînd ajungi la Otopeni e praful şi mizeria de pe maşini. Mă rog, aici se zice că e şi din pricina naturii păcătoase, prăfoase, a Bucureştiului. Mă tem să nu fie şi natura noastră potrivit căreia, pînă la urmă, de toate se alege numai praful.

Tot legat de natură, nu pot uita brazii care au început dintr-odată să se scuture unul după altul de zăpadă, foşnind uşor, în timp ce întreaga pădure se acoperea cu o perdea de puf alb. Nu-l pot uita nici pe omul paralizat de la brîu în jos care schia într-un fel de scaun cu un schi sub el şi cu beţe ajutătoare terminate cu scurte tălpici. Părea a se bucura de schiat asemeni tuturor celor din jur. Au mai fost şi copiii de şcoală care, după ce şi-au terminat antrenamentul chinuitor, au aruncat schiurile cît colo şi, cu mare veselie, au început să rostogolească zăpada pentru a face un mare om. Sau fetele „rele“ care fumau la marginea pîrtiei.

Dar cînd s-a oprit telegondola deasupra prăpastiilor (pe cel mai lung traseu de transport pe cablu din Austria) şi ne-au anunţat prin megafon că e o defecţiune pe care încearcă s-o remedieze cît mai repede şi că următoarea comunicare va fi peste fünfzehn Minuten? Ne-am întrebat dacă avem destulă dextroză prin buzunare pentru a putea trece noaptea acolo, în ger. Atunci, nu mai semăna cu Austria. Unde era Kaiser-ul, să vadă? Dar de lipsa utilajelor de bătătorit pîrtiile din Nassfeld o fi avut cunoştinţă? Că după ninsoare toate arătau ca în Predealul de pe vremea lui nea Nicu: pline de movile selenare. Apropo, e şi motivul pentru care nu recomand sub nici o formă staţiunea schiorilor din România care sînt învăţaţi cu servicii bune din partea austriecilor. Dar dacă treceţi prin localitatea Hermagor, nu uitaţi de hanul din centru… în ciuda unei impresii de vetust şi a privirii severe a Kaiser-ului.

Ca să nu mai zic de Jokl’s Hütte, o căbănuţă din zona Nassfeld, unde ne-am uscat mănuşile la flacăra şemineului cu lemne, am comandat supă de usturoi cu crutoane, şniţel vienez şi ştrudel de mere cu sos de vanilie, am ascultat ABBA şi am privit cum ningea afară.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.