Cum pot fi combătuţi teroriştii

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
Ce a făcut şi ce n a făcut Sorin Oprescu jpeg

Am citit cu interes cele scrise de colegul meu Cristian Ghinea despre reacţiile emoţionale şi contradictorii ale opiniei publice. După cum spune el, reprezentanţii opiniei publice inflamate de grozăvia atentatelor vor, pe de o parte, ca statul să facă „orice“ pentru a-i opri pe terorişti şi pentru a asigura securitatea deplină a cetăţenilor, pe de altă parte însă, după ce trec momentele fierbinţi, ei cer insistent aceluiaşi stat democrat să aibă grijă, să respecte pe deplin drepturile omului, deci şi pe ale teroriştilor, ale suspecţilor de terorism şi ale celor bănuiţi că vor să comită acte teroriste. După părerea lui Ghinea, prin asta, tocmai noi, cetăţenii lumii libere, am fi vinovaţi de ceea ce ni se întîmplă. Pe scurt, e veşnica dilemă dintre libertate şi securitate. Cele două deziderate nu se pot suprapune perfect niciodată. Între ele e un fel de mers pe sîrmă. Într-o parte poţi avea de-a face cu militantism civic naiv sau absurd, în cealaltă – cu abuzuri ale autorităţilor.

Dacă citeşti cîte ceva despre istoria şi modul de funcţionare al serviciilor secrete din ţările democrate, descoperi lucruri care chiar complică şi mai mult dilema. Afli că nu de fiecare dată cînd serviciilor de informaţii şi de securitate li s-au acordat mijloace şi drepturi suplimentare, rezultatele au fost mai bune (e adevărat că, în funcţie de evenimente şi necesităţi, aceste servicii trec prin cicluri succesive în care au mai multe sau mai puţine mijloace şi drepturi la dispoziţie). Mai e nevoie şi de competenţă. Fondurile mai mari, instrumentele legislative mai puternice sau curentul politic favorabil unor anumite acţiuni nu sînt neapărat o garanţie a reuşitelor. CIA, de exemplu, a primit vînt din pupă după atentatele de la 11 septembrie, cînd administraţia de la Casa Albă şi opinia publică erau favorabile acţiunilor în forţă contra teroriştilor, dar rezultatele activităţii agenţiei nu s-au ridicat la nivelul aşteptat. Agenţii CIA, ştim bine acum, au recurs chiar la tortură, de multe ori, spre stupoarea colegilor de la FBI, învăţaţi să respecte anumite reguli şi care înţelegeau şi efectele adverse ale unor operaţiuni ilegale sau imorale. Cei de la CIA au lucrat brutal, de multe ori fără „fineţea“ necesară în asemenea cazuri, şi au mai fost şi descoperiţi. Iar prin tortură au obţinut o mulţime de informaţii false sau inutilizabile.

De mai multe ori în istorie, chiar şi înainte de 11 septembrie, au existat toate datele care prevesteau o acţiune teroristă. Dar n-a existat suficientă organizare şi comunicare sau o minte limpede care să poată discerne informaţiile, aşa încît atentatul să poată fi anihilat.

Cea mai bună prevenire a unor activităţi teroriste sau subversive se face prin infiltrarea acestor organizaţii cu oameni ai serviciilor de informaţii sau ai poliţiei, o ştia foarte bine Edgar Hoover, legendarul director FBI. Pentru asta e însă nevoie de oameni foarte competenţi şi de operaţiuni pe termen lung. Numai că Edgar Hoover ştia şi să exagereze. Cînd voia glorie, fonduri sau influenţă pentru el şi pentru serviciul pe care-l conducea, invoca marile pericole la adresa societăţii americane şi importanţa activităţii FBI, scoţînd la lumină nenumăraţi potenţiali sabotori comunişti care fuseseră urmăriţi de FBI. Nu era însă totdeauna clar dacă acei oameni erau cu adevărat periculoşi sau doar nişte lăudăroşi de prin cîrciumi. Erau indivizi supravegheaţi şi cîteodată arestaţi. Unii erau chiar incitaţi să facă ceva pentru a fi prinşi.

Rareori însă erau dovediţi pînă la capăt. Cînd totuşi preşedintele Johnson a vrut să neutralizeze o organizaţie precum Ku Klux Klan, FBI-ul a făcut-o aproape perfect cu ajutorul agenţilor infiltraţi.

După atentatele de la Paris se vorbeşte acum despre necesitatea colaborării informative cît mai strînse dintre serviciile secrete şi poliţiile statelor membre UE. Pare simplu, dar nu cred că e chiar uşor de pus în practică. Una dintre principalele probleme ale serviciilor de informaţii americane din ultimele decenii a fost tocmai lipsa de colaborare între ele. Foarte greu au fost convinşi cei de la CIA să coopereze cu FBI, şi invers. În Marea Britanie, între MI5 şi MI6, adică între serviciul de contrainformaţii şi cel de spionaj, au existat chiar episoade de conflict, cu alte cuvinte, se spionau unii pe alţii. Şi era vorba de servicii aparţinînd aceluiaşi stat. Cu atît mai greu de închipuit e o colaborare foarte eficientă între servicii ale unor ţări diferite (uneori şi cu rivalităţi istorice), chiar dacă azi sînt membre ale aceleiaşi Uniuni Europene.

După atacurile de la Londra, din 2005, am asistat, timp de vreo două săptămîni, la declaraţii ale responsabililor poliţiei şi serviciilor de securitate, care înşirau obstacolele cu care se confruntau şi cereau diverse întăriri ale legislaţiei şi drepturi suplimentare de a face tot felul de controale. Discursurile lor fără opoziţie începeau să sune oarecum straniu într-o ţară liberală prin excelenţă. Dar asta a durat pînă cînd poliţia l-a ucis pe tînărul brazilian Juan Carlos de Menezes, trăgîndu-i cinci sau şase gloanţe în cap, după ce l-a confundat cu un suspect de terorism. Atunci am văzut trezindu-se spiritul civic britanic. Au apărut o mulţime de reprezentanţi ai societăţii şi politicieni care au început să le spună poliţiştilor să-şi ducă la îndeplinire treaba pentru care sînt plătiţi, să afle cine a pus atentatele la cale, să prevină altele şi, în general, să facă bine să-i prindă pe vinovaţi fără să mai „terorizeze“ populaţia cu tot felul de controale absurde. A fost un moment de bîlbîială din partea autorităţilor, cînd au fost date la iveală şi tot felul de minciuni şi greşeli ale serviciilor de securitate.

Dar, ca să nu mai întind vorba, combaterea terorismului se face totuşi cu servicii de informaţii şi de securitate, cu agenţi competenţi şi bine instruiţi, cu oameni care ştiu unde, cum şi ce să caute. Desigur, activitatea lor poate fi uneori îngreunată de emoţiile opiniei publice, de interesul sau de exaltarea unor activişti enervanţi pentru drepturile omului, de politicieni sau miniştri idioţi. Ei trebuie să ştie însă să-şi facă meseria dincolo de asemenea obstacole, într-o ţară cu legislaţie liberală şi democratică. 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Scandal în Parlament FOTO: Captură Video George Simion
George Simion şi Gabriel Zetea, la un pas de bătaie. Ironii pentru liderul AUR: Domnule Georgeta Simeleone
George Simion și social democratul Gabriel Zetea au fost la un pas de a se lua la bătaie în Parlament, la dezbaterile pe tema creșterii salariilor aleșilor locali. De altfel, liderul AUR a fost ținta ironiilor unora dintre parlamentari, fiind numit „Georgeta Simeleone” cu aluzie la Giorgia Meloni.
WhatsApp Image 2022 09 27 at 17 13 33 jpeg
Șoferii vor fi trași pe dreapta și luați la întrebări, în ziua de 28 septembrie. Despre ce este vorba
În 28 septembrie, șoferii care vor circula pe mai multe drumuri naționale, expres și autostrăzi din România vor fi opriți pentru anchete rutiere pe care le desfășoară CNAIR.
Stoichita
România a picat în divizia C din Liga Națiunilor. Stoichiță, reacție halucinantă: „Păi, cum, am retrogradat?!”
Conducerea Federeției se pricepe la orice, mai puțin la fotbal. Altfel nu se explică reacția Directorului Comisiei tehnice a FRF, care habar nu avea că naționala se va bate peste doi ani cu Luxemburg, Feroe sau Kosovo.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.