Cum mi-am dat seama cît de european sînt

Publicat în Dilema Veche nr. 154 din 19 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dle preşedinte al Senatului, vă scriu, iată, în chiar ziua de naştere a poetului naţional, luni, 15 ianuarie a.c. - dar evident că nu despre asta vreau să vorbim, ci despre ce mai facem noi pe-aicea, pe la Strasbourg, unde observatorii români şi bulgari au devenit azi parlamentari europeni cu drepturi depline. Numai şi scriind aceste biete cuvinte, şi un fel de emoţie mă încearcă: ca ieri parcă veneam aici, pe la Bruxelles, pe la Strasbourg...; ca alaltăieri parcă vă scriam prima scrisoare... Trecu un an şi mai bine... Vorba strămoşilor, tempora non captat muscam! Ei bine, aflaţi că tocmai acum, în această zi nepereche, mi-am dat seama cît de european sînt; abia azi am priceput, pentru ultima, categorica şi definitiva dată, cît de mult ne seamănă occidentalii. Iată cum au decurs lucrurile. În această zi de luni am plecat dis-de-dimineaţă de la Bucureşti spre Frankfurt cu o cursă Lufthansa - companie germană, desigur. Din cinci drumuri cîte am făcut eu cu ea în ultimul an, în trei am pierdut legătura la destinaţie din cauza întîrzierii decolării la plecare. Povestea cu nemţii şi punctualitatea cred că e o frumoasă rămăşiţă a Imperiului Habsburgic. Sau se balcanizează şi ei cînd ajung la noi. De la Frankfurt am luat o maşină pînă la Strasbourg - peste 200 de kilometri. La coborîre, cei trei pasageri care eram i-am dat şoferului (în afara costului călătoriei, pe care oricum îl încasa) o mică atenţie. Genul de mică atenţie pe care, la Parlamentul European, îl primeşte fiecare şofer la fiecare cursă de la fiecare eurodeputat pe care-l are client: un euro sau doi. Să-i spun bacşiş? Să-i spun pourboire? Oricum i-aş spune, n-am văzut vreun şofer să refuze sau să fie jignit de gest. Sînt oameni şi ei. Ca şi şoferii noştri. Ajunşi la Strasbourg, găsim ceaţă mare. Mă întîlnesc în faţa unei săli de şedinţă cu colegii noştri bulgari şi, ca-ntre europeni, le spun dobăr deni, iar ei răspund bona dziua, ba încă Tcetin Kazak - liberal bulgar de etnie turcă, cel care mi-a fost coleg de birou timp de un an şi mai bine la Strasbourg şi care era foarte mîndru că avea pe telefon o sonerie cu o manea românească (nu glumesc!) - îmi şuieră vesel, a cîta oară, rimele pe care Dumnezeu ştie de unde le-a învăţat, Pace şi prietenie, să trăiască Românie! De la ora 18 - sau 19 la Bucureşti - avem festivitate mare: în plenul adunării parlamentare sîntem primiţi pe rînd, mai întîi vecinii de la Sud apoi noi, Josep Borell ne aşteaptă în mijlocul sălii şi ne strînge mîna, cîteva sute de martori aplaudă etc. A 26-A EPISTOLA, ADERATA SI INTEGRATA, CATRE DL VACAROIU Apoi ne aşezăm în noile noastre fotolii, introducem un card personalizat într-un divais şi dintr-odată ne apare numele pe un mic ecran (e aparatul la care vom vota de acum încolo). Am locul 33, chiar în josul rîndurilor dispuse ca-n amfiteatru. În stînga mea, pe locul 34, e bruneta Pîrvanova, lidera liberalilor bulgari. În dreapta mea, la 32 - ca să vezi, ce potriveală, de necrezut, chiar v-am mai scris nu de mult despre el! - e chiar Daniel Cohn-Bendit, verde-ecologistul francez, ex-lider al studenţimii pariziene de la 1968! Nici nu se termină bine discursul festiv al lui Borell, şi Cohn-Bendit strigă, vociferează, face Buuuu - pariez că doi ani şi mai bine de-acum încolo, cît o să am locul ăsta, o să am ce vă scrie! Dar încă asta nu era tot, dle Văcăroiu. Pentru că spuma cremei zilei abia acum se separa de zaţul clipelor. Iată: undeva în stînga mea (adică în dreapta sălii), mai sus, e aşezat noul grup parlamentar autointitulat Identitate - Tradiţie - Suveranitate. Pe locul 691 se află aşezat Jean Marie Le Pen, naţionalistul francez, liderul grupului. Alături, locotenentul său, Bruno Gollnisch. Ei, şi pe cine văd lîngă ei? Altfel spus, cine e noua colegă a lui Le Pen & Comp., cine e noua voce şi noul vot al radicalismului european, pe cine vor prinde cu zoom-urile lor fotografii de la Reuters sau cameramanii de la Euronews sau CNN atunci cînd vor dori să ilustreze materiale despre extrema europeană? Ei bine, fix în stînga lui Le Pen, puţin mai în spate, se afla tunetul Carpaţilor, răcnetul Camerei Deputaţilor bucureştene sau, mai nou, spaima balcoanelor patapieviciene: dna Daniela Buruiană ot PRM. Ei bine, şi privind eu spre dna Buruiană cum se reazămă insensibilă de umbra veteranului Le Pen (cu acea încruntătură pe care numai G. Liiceanu o are atunci cînd combate la TV idei din cărţi pe care nu le-a citit), dintr-odată o pace de nespus mi-a inundat sufletul. Iată-ne ajunşi printre ei! - mi-am spus eu -, iată aruncat sîmburele integrării! Dar gîndul acesta n-apuca să-mi traverseze mintea că, dintr-odată, auzeam în dreapta mea urcînd spre cer o irepresibilă lavă umană: Gollnisch doar ce spunea că la anul, pe vremea asta, Le Pen va fi preşedintele Franţei... şi, de lîngă mine, Cohn-Bendit îi striga (cu un ton cît să-mi fiarbă cerneala-n stilou): Ba bunică-mea o să fie preşedinte la anul pe vremea asta! Cum vă spuneam, dle Văcăroiu: presimt că acesta-i începutul unor luuungi ani de prietenie cu UE!

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.