Cum e posibil, mă, aşa ceva?

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E o întrebare pe care ne-o adresăm unii altora, zilnic, de cîteva ori. Și e rudă bună cu „Pînă unde se poate merge?“, altă zicere care ne însoțește viețile de ani buni, ambalată cu fundițele tuturor tonurilor, de la ironia amară pînă la cea mai curată exasperare. Ambele întrebări ornamentează relatările despre ce se întîmplă pe aici, cu fiecare dintre noi, sau referirile la momente-vedetă petrecute prin studiourile televiziunilor. De la cine știe ce fapt „suprarealist“ petrecut prin vreun spital pînă la discursuri și decizii politice „halucinante“, de la aventurile „ca la balamuc“ trăite prin hățișurile administrației, pînă la aberațiile „de-ți stă mintea-n loc“, cu care se întîlnesc copiii multora dintre noi, prin școli sau prin facultăți, toate întîmplările astea primesc, la sfîrșitul relatării lor, tandemul de întrebări adresate neantului.

Pentru că nu se așteaptă un răspuns con­cret în urma rostirii lor. De obicei, ele func­ționează ca niște comutatoare care pornesc alte relatări, despre fapte și mai aiuritoare decît cele povestite adineauri. Sînt motoarele care accelerează mișcările discursului, potențează calitățile actoricești cu care spunem povestea și construiesc baza de solidaritate subînțeleasă a faptului că „E absolut incredibil ce se întîmplă în țara asta!“. Există clipe în care talentul cu care se relatează o anumită întîmplare, dar și conținutul ei, despre care presupunem că nu mai e de întîlnit prin alte părți, alcătuiesc o combinație cu proprietăți paradoxal-anesteziante. Vorbim despre abuzuri atît de revoltătoare și de duse pînă în absurd, încît faptul în sine, că ele se petrec aici, ne face cumva unici. O unicitate care, deși pare complet anapoda, ne aduce un soi de confort în resemnare.

Povestim și descărcăm în actul povestirii o bună parte din energia frustrării care ne inundă. Dar mai apare și un soi de competiție a povestitorilor și a poveștilor despre noi și despre țara noastră. Așa că, de multe ori, serile petrecute cu prieteni se transformă într-un fel de pedepsire reciprocă, pe care ne-o administrăm pentru simplul fapt că sîntem aici și că trăim așa ceva. E genul de moment în care concluzionăm – cu speranța ascunsă, totuși, că o mînă invizibilă și atotputernică șterge, după ce adormim, acest tip de realitate – că „Ne merităm din plin soarta!“. Alteori, în urma unor acumulări ajunse la punctul de fierbere, cînd adresa spre care direcționăm formularea exasperării e foarte precisă, oamenii mai scriu plîngeri, petiții, memorii sau ies în stradă pentru a-și exprima revolta.

Dimensiunea amețitoare a tăierilor ilegale de pădure din această țară nu ajunge la noi așa cum ajung problemele de care ne lovim zilnic. Spitalul, școala, locul de muncă, administrația locală, mijloacele de transport în comun, felul în care se circulă cu mașinile, discuțiile de la televiziuni, toate astea și încă multe altele sînt mai aproape de noi. Codrii și pădurile încă nepătrunse ale acestui spațiu sînt departe, ca distanță fizică, dar și învăluite într-o ceață a felului în care le înțelegem importanța. Atunci cînd ajung la noi știri despre tăieri de pădure, fapte ilegale și complet iresponsabile, nu reacționăm ca la o ordonanță de guvern dată în noapte. Corupția și abuzurile pe care le considerăm ca fiind cele mai grave sînt acelea spre care avem un cîmp clar al privirii. Pădurile în care se întîmplă crime ecologice sînt departe, învăluite în crepusculul unei înțelegeri vagi.

Poate că ni se pare, uneori, că e vorba despre ceva care ar merita atenție, dar parcă nu ne putem dezlipi de prioritățile „concrete“. Și pare că resursele de vigilență la care putem apela sînt și ele foarte limitate. Ce să faci? Să ieși la protest în oraș, în timpul săptămînii, rupt de oboseală după o zi de lucru, pentru ca apoi să fugi în week-end, să te legi cu lanțuri de vreun copac de pe la Vidraru? Și chiar dacă ar fi așa, tu stai acolo trei zile, ca prostu’, după care trebuie să pleci. N-ai de ales. Și vine compatriotul local, relaxat, după ce a stat acasă și a rîs de tine, scoate frumos drujba și taie copacul de care ai stat tu legat, dîrdîind, trei zile.

În fața acestor fapte ne găsim complet neputincioși. Cîțiva dintre noi, foarte puțini, merg pînă în pînzele albe. Urlă, protestează, deschid procese, blochează drumuri, atrag atenția, disperați, autorităților. Iar autoritățile, calme, ridică din umeri și-și declară, uneori, pe șest, propria limitare în a fi… autorități. Realitatea și gravitatea tăierilor ilegale de pădure, dar și crimele ecologice din pădurile virgine ale României sînt fapte de o concretețe atît de tăioasă, încît, deocamdată, nu simțim curgerea sîngelui. Cu toate astea, zărim, prin ceața oboselii de a trăi aici, direcțiile multiple din care ticăloși fără limite își mai decupează cîte o bucată de țară. Deșertul disperării și sentimentul că lipsa de umanitate cucerește pas cu pas lumea vin din toate părțile, în pas alergător. Pe asta se și mizează, de fapt. Pe înțelegere vagă, pe oboseală, lipsă de educație, de percepere corectă a noțiunii de „avuție națională“. Cum e posibil, mă, așa ceva? Pînă unde poate merge corupția, în cazul tăierilor ilegale de pădure, dacă nici măcar celebrul „Binom“ nu a reușit să-și facă un pic de loc prin răgăliile acestei nenorociri de dimensiuni incalculabile? 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.