Cum am devenit specialist

Publicat în Dilema Veche nr. 295 din 8 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dumneavoastră, ca specialist, ce ne puteţi spune despre...? Nu mă întrebaţi: "specialist în ce?", căci nu aş putea să vă (mai) răspund. Iar cînd răspund totuşi că nu sînt deloc specialist în problema despre care sînt întrebat, mi se spune că nu contează sau că "nu se poate, dumneavoastră ştiţi...". Ce-oi fi ştiind, nici eu nu ştiu! Dar pentru că mama m-a învăţat să fiu politicos, mă jenez să refuz şi spun şi eu ce ştiu... Şi uite aşa, de cîţiva ani de zile, îmi dau public cu părerea despre ouă încondeiate şi urbanism, despre produse tradiţionale şi soarta României, despre lipsa WC-urilor publice şi excesul de maşini din Bucureşti, despre sondaje referitoare la tinerii din Europa şi despre utilizatorii de Canon din România, despre vînătorile lui Ţiriac şi despre bloguri, şi cîte şi mai cîte (dar nu despre politică!). Se poate şi mai rău, desigur. Un prieten, profesor de psihiatrie, îmi povestea zilele trecute, de pildă, că a trebuit să dea un interviu despre "de ce poartă Băsescu cămăşi în carouri (sau în dungi, nu mai ştiu)?". Dumneavoastră, ca specialist... "Specialist în ce, Doamne iartă-mă!?" " s-a crucit prietenul meu. Nu a fost totdeauna aşa. Era o vreme cînd chiar eram specialist, adică pur şi simplu un profesionist într-un anumit domeniu, ştiind binişor cîteva lucruri, puţine, dar suficient de clare. E adevărat că pe atunci, în afară de cîţiva studenţi şi colegi, nimeni nu ştia acest lucru " şi oricum nimeni nu era interesat de acest fapt. Exceptînd un cerc academic restrîns, nimeni nu mă întreba ceea ce ştiam. Din momentul în care am devenit directorul MŢR, iar acesta a început să aibă o vizibilitate poate chiar excesivă, am devenit tot mai mult o "persoană publică", de rangul doi spre trei, dar totuşi o persoană publică. Şi ca persoană publică am devenit, public, şi "specialist", iar gestionarii acestui spaţiu public mă întreabă tot mai mult ce părere am eu, ca specialist, despre probleme de interes public tot mai depărtate de specialitatea mea. Veţi spune că asta e strict treaba mea şi că toate cele de mai sus cam miros a ipocrizie. Nu, vă asigur că nu este ipocrizie; dar este adevărat că este, într-o anumită măsură, treaba mea personală, ca şi a oricărei alte "persoane publice" aflate în această postură. Dar este doar într-o anumită măsură, căci aici este vorba despre o boală de sistem, nu (doar) de veleităţile sau reticenţele unora sau altora. Este vorba despre faptul că în societatea noastră regula jocului public s-a inversat: nu specialiştii care au de spus ceva de interes public devin persoane publice, ci persoanele publice sînt promovate ca specialişti care ştiu totul despre problemele considerate de interes public. Nu specialistul în antropologie a fost solicitat să se exprime în spaţiul public cînd şi cît e cazul, ci directorul a devenit specialist în de toate, chemat să se exprime public, indiferent dacă e cazul sau nu. Pentru a mă face mai bine înţeles, daţi-mi voie să recurg la o întîmplare pe care o povestesc ori de cîte ori am ocazia. S-a petrecut în urmă cu cîţiva ani şi se referă la o discuţie purtată cu un producător de la BBC. Ca tot românul, am început să mă vait de comercializarea şi tabloidizarea presei noastre, atît de depărtată de standardele "adevăratei" mass-media (aveam în vedere, evident, BBC-ul). A zîmbit şi a spus că sîntem de-abia la început şi că mai vorbim peste cîţiva ani. Peste foarte puţini ani am înţeles la ce se referea... Dar nu asta e diferenţa între canalele voastre de televiziune şi BBC " a ţinut el să precizeze. Alta e deosebirea. Pentru ceea ce voi numiţi mai tot timpul talk-show, pentru toate aceste emisiuni de informare şi dezbatere, noi avem liste cu zeci sau sute " după caz " de experţi disponibili pentru fiecare domeniu important şi, în funcţie de tema în discuţie, facem apel la unii sau la alţii. Televiziunile voastre au practic o singură listă cu persoanele publice cele mai vocale şi care, în principiu, fac cel mai bun rating, indiferent de domeniul lor de competenţă. Comercializarea de care te plîngi este absolut firească sau, în orice caz, inevitabilă. Problema e că ar trebui să meargă mînă în mînă şi cu profesionalizarea " şi aici, mai aveţi de învăţat!... Se pare însă că nu am învăţat nimic, ratingul fiind în continuare " ba chiar din ce în ce mai mult " singura măsură a competenţei. Specialistul care nu-i expert public nu-i specialist destul, iar expertul public care nu-i specialist în toate nu-i expert destul. Aceasta permite şi jurnaliştilor să nu fie nici ei prea specializaţi (căci nu mai e cazul...) şi să pună întrebări după ureche. Iar publicul, căruia i se adresează şi unii, şi alţii, şi-a modelat şi el aşteptările după această reţetă. Şi astfel se închide cercul şi toată lumea e mulţumită, primind ceea ce se aşteaptă. Mai mult decît atît însă: personajul "expertului public" a devenit de acum un ideal social de urmat, un model clar de reuşită. Şi, ca atare, greu de evitat. Studenţii visează deja de pe băncile facultăţilor să devină astfel de "experţi", nu "simpli" profesionişti, specialişti ai lucrului bine făcut într-un domeniu sau altul. Iar publicul zapează agasat imediat ce aude o frază cu mai mult de subiect, predicat şi interjecţie. De fapt, profesionalismul este perceput tot mai mult ca un simplu ifos de intelectual frustrat. Cîteodată mă mai încearcă şi pe mine un astfel de "ifos", dar cînd cred că am reuşit, îmi dau seama că vorbeam de unul singur...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

pensionar jpg
Ce este pensia socială și cine o poate primi
Pensia socială sau indemnizația socială pentru pensionari este un beneficiu destinat să sprijine persoanele vârstnice care nu au o pensie suficientă sau care, din diverse motive, nu au contribuit suficient la sistemul de asigurări sociale pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă.
shawarma 4029889 1280 jpg
Cine a inventat, de fapt, shaorma? Povestea celui mai iubit preparat turcesc care a cucerit lumea
Puține preparate de tip fast-food reușesc să treacă testul timpului, granițelor și culturilor la fel de spectaculos cum a făcut-o shaorma. Astăzi, o găsim peste tot – de la străzile aglomerate din București și Berlin, până la restaurante elegante din Dubai sau New York.
petrila drona jpg
Cum se vor acorda autorizațiile de construcție propuse în noul pachet de austeritate. Ce rol vor avea dronele
Ultimele propuneri din măsurile de austeritate, cele care taie posturi și salarii în cadrul reformei administrative, vizează și acordarea autorizației de construcție și verificarea cu drona a măsurătorilor imobilelor ridicate cu sau fără autorizație.
Bani castig FOTO Shutterstock jpg
Joburile în care românii simpli câștigă cât un director la stat: „Cel mai bine plătit ia 11.000 de euro pe lună, iar cel mai prost 6.000”
Româniii sunt printre europenii cu cele mai mici salarii și cu un nivel de trai scăzut, dar asta nu înseamnă că nu există conaționali care sunt plătiți regește. Iar pentru asta nu trebuie să fie fotbaliști, politicieni sau staruri de cinema.
rapid fb jpg
Calendar 21 iulie: 1969   Neil Armstrong și Edwin „Buzz” Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Lună jpeg
21 iulie, ziua în care astronauții Neil Armstrong și Buzz Aldrin au devenit primii oameni care au pășit pe Lună
Pe 21 iulie 1969 astronauții americani Neil Armstrong și Buzz Aldrin au pășit pentru prima dată pe Lună în cadrul misiunii Apollo 11 marcând un moment istoric în explorarea spațiului și un pas major pentru știință.
santuri colmatate (4) jfif
Cum ajung românii să-și facă rău cu mâna lor. Nepăsarea costă scump când plouă: drumuri distruse, culturi stricate și gospodării inundate
În multe comune, șanțurile de scurgere a apelor sunt înfundate cu vegetație, nămol și gunoaie. Pâraiele, la rândul lor, sunt colmatate. Așa se ajunge la situații aberante în care cursuri de apă aproape secate ajung să inunde curți și să distrugă drumuri.
Donald Trump și Vladimir Putin FOTO AFP
Trump amenință, dar Moscova nu se teme. Trei direcții ignorate | ANALIZĂ
Donald Trump a transmis un avertisment deloc subtil Kremlinului: dacă Rusia nu acceptă un acord de pace în termen de 50 de zile, se va confrunta cu „tarife secundare devastatoare”.
pinguin gentoo inconjurat de aisberguri în Antarctica shutterstock 2097677986 jpg
Antarctica, miza tăcută a marilor puteri. Ce se va întâmpla după 2048
În timp ce lumea urmărește cu atenție tensiunile în Arctica, la celălalt capăt al planetei se conturează un joc geopolitic mai discret, dar cu implicații strategice cel puțin la fel de importante.