Cum am ajuns să-l apreciez pe Patzaichin

Publicat în Dilema Veche nr. 905 din 12 – 18 august 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Nereușita unuia dintre ultimii concurenți români la Olimpiadă, de a se califica în finala de la canoe, mi-a adus aminte de o accidentală confruntare cu dificultățile acestui sport. La Facultatea de Geologie, în anii ʼ80, sportul era opțional. Canotajul era una dintre posibilități și, nu mai știu exact din ce motive, m-am înscris acolo împreună cu un bun coleg și prieten. Aveam să constatăm că, de fapt, era vorba de caiac-canoe și că ieșirea pe apă era o raritate. Tot așa se întîmplase și la clubul de speologie unde, după luni de zile de cotizații și participări la sesiuni de trăncăneli teoretice într-o încăpere mizerabilă, nu vizitasem nici o peșteră și, tot așa, am aflat cum cineva din familie, înscris la scrimă în școala generală, s-a antrenat luni de zile la fandări cu mîna goală. În acele vremuri, sabia, spada sau floreta erau, nu-i așa, scumpe, rare și chiar periculoase, adică nu se făcea să le dai pe mîna copiilor, fie ei și înscriși la scrimă. Cînd, în sfîrșit, a primit un echipament de scrimă, care se lega cu șireturi, i s-a spus că trebuie întîi să-l spele, fiindcă fusese purtat de alții, iar după alte vreo două ședințe de fandări cu mîna goală i-a fost cerut înapoi. În comunism, lucrurile care ar fi putut fi interesante erau mai degrabă simulate. Nici nouă la caiac-canoe nu ni se dădeau ambarcațiuni. În schimb, eram puși „să tragem de fiare” într-o sală la demisolul Facultății de Drept.

Problema era că orele de canotaj se suprapuneau cu cele de engleză. Engleza nu era opțională, deși cursul nu se încheia cu examen, ci cu un așa-numit „colocviu”, la care exista totuși riscul să rămîi restant. Așa că, la începutul anului, împreună cu prietenul meu, am stat de vorbă cu profesoara. Plimbatul cu barca (așa credeam noi) ne atrăgea mai mult decît engleza pe care oricum o făcuserăm în școală și în liceu. Profesoara, drăguță și binevoitoare, ne-a întrebat cîte ceva în engleză, a văzut că ne descurcăm și ne-a spus că acceptă să nu mai venim pînă la examinarea de la sfîrșitul anului. Fericiți, ne-am dus să ne întîlnim cu profesorul Bălan, cel de caiac-canoe. Și ne-am trezit, cum spuneam, într-un soi de club de tortură. Ne chinuiam adică, benevol, trăgînd, ridicînd și împingînd diverse bare și greutăți sinistre, în speranța acelor „plimbări cu barca” mai profesioniste.

Într-un sfîrșit, am fost scoși pe lacul Tei, cu niște caiace „Turist”, ca să învățăm mișcările de bază. A fost destul de plăcut. Apoi însă, am fost puși într-o canoe lungă, cu un tip care ținea strocul, adică marca sonor ritmul de vîslit. Știu că la probele olimpice, în acest fel de ambarcațiune sînt maximum patru vîslași. Ei bine, eu țin minte că eram mai mulți. Dar, concentrat să-mi țin echilibrul în canoea îngustă, nici nu observasem bine cine se mai urcase în ea, am presupus însă apoi că erau niște canoiști mai experimentați decît mine (nici nu era greu). Eu trebuia să dau cu pagaia pe partea dreaptă. Cînd a început „hora”, a trebuit să joc. Era ca la galere, doar biciul lipsea. Trebuia să vîslești odată cu ceilalți, cum îți dicta „șeful”. N-am apucat să apreciez viteza (care părea totuși mare) și nici prin ce zonă a lacului ajunseserăm, preocupat de propria mea vîslire și să nu mă fac de rîs pierzînd ritmul. Vedeam doar pagaia și peticul de apă din dreptul meu. La un moment dat, am zărit totuși și cum celui din fața mea, de efort, îi săreau mucii din nas, la propriu. Poate că și mie mi se întîmpla la fel, dar nu simțeam. Făceam mult sport pe vremea aceea, dar o asemenea încercare fizică nu mai înfruntasem. Am început să simt o durere ascuțită care iradia din șira spinării în tot corpul. Realizam că era ceva ce nu avea să treacă decît la oprire. Iar comanda de oprire nu mai venea, parcă se tot amîna. Țin minte că aș fi dat orice să pot vîsli măcar o singură dată pe partea cealaltă, pe stînga, să schimb mișcarea, să o compensez cumva. Bineînțeles că era imposibil.

În final, antrenamentul s-a încheiat, iar următoarele ședințe n-au mai constat decît în reluarea obișnuitelor exerciții „la sală”. Am început să mai sărim peste ele, dar sigur că nici la engleză nu ne duceam. Nu voiam să dăm ocazia vreunei rediscutări a înțelegerii stabilite cu profesoara. Colegii ne transmiteau însă periodic că ea ar vrea să vorbească cu noi, să ne vadă. În semestrul al doilea, semnalele acestea s-au înmulțit. Nu înțelegeam ce se întîmplă. În preajma colocviului, am aflat că ea se plîngea că nu ne-a văzut niciodată și că în asemenea condiții nu ne va da notă de trecere. Uimiți, am întrebat dacă era vorba de profesoara brunetă cu ochelari. „Nuuu!”, ne-au răspuns colegii. Cu aceea făcuseră doar cîteva ore, apoi venise una blondă, mult mai rigidă. Am înghețat. Cea nouă probabil că nici n-avea habar ce vorbiserăm cu cealaltă. Am cumpărat amîndoi un buchet mare de flori și ne-am prezentat la colocviu cu tot felul de explicații pregătite, cum că noi am fi canotorii facultății și așa mai departe. Aveam însă un coleg pe care-l consideram cam cretin. Venea foarte rar la cursuri, vorbea incoerent și avea un inexplicabil succes la fete. Nici el nu fusese la nici un curs de engleză. Cînd profesoara a intrat în sala de colocviu, el a luat iute buchetul de pe banca noastră, adică florile pe care le cumpăraserăm noi, și l-a dat profesoarei, explicîndu-i ceva absurd, în stilu-i caracteristic. Profesoara a dat ochii peste cap și i-a pus notă de trecere, amenințîndu-l de formă cu degetul. Cum puteam să mai reacționăm? Eram blocați ca doi proști. Profesoara nu ne-a dat nici o șansă. Fără prea multe discuții, ne-a chemat la reexaminare în toamnă. Am ieșit din sală orbiți de gîndul răzbunării. Nu l-am mai prins niciodată pe idiot și nici la canotaj n-am mai fost.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.