Cum ajungi „sir” din „tovarăș”

Publicat în Dilema Veche nr. 921 din 2 – 8 decembrie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Una dintre cele mai spectaculoase operațiuni de spionaj cunoscute în istoria recentă a fost cea de extragere din Uniunea Sovietică de către serviciile secrete britanice a colonelului KGB Oleg Gordievski, în 1985. A fost o trecere a lui peste granița dintre URSS și Finlanda, în portbagajul unei mașini diplomatice, în condițiile în care Gordievski fusese deja descoperit de către contraspionajul sovietic, mai exact deconspirat de către o celebră cîrtiță din CIA, care știa că acesta dădea informații britanicilor. Dacă n-ar fi fost scos în ultimul moment din URSS, cu siguranță că ar fi fost executat, ca atîția alții, în ciuda îmblînzirii regimului comunist care începea să se facă simțită sub conducerea lui Mihail Gorbaciov. Acest episod plin de suspans a fost povestit de însuși Gordievski, într-o carte autobiografică, tradusă recent și în românește (Editura Corint, 2021).

Ce scrie Gordievski dovedește că spionajul poate fi uneori, în realitate, cel puțin la fel de palpitant ca în filmele sau în cărțile de ficțiune. Colonelul KGB știa, bineînțeles, foarte multe despre funcționarea instituției în care fusese înrolat și despre metodele de spionaj sovietice. Fusese la un pas de a fi numit șeful rezidenței KGB de la Londra, adică un fel de coordonator al spionilor sovietici din Marea Britanie, după ce lucrase peste douăzeci de ani ca ofițer KGB acoperit la ambasadele sovietice din Copenhaga și Londra. În urma informațiilor că Gordievski se dăduse de partea britanicilor, sovieticii l-au chemat la Moscova să-l ancheteze, dar, grație unui plan pus dinainte la punct împreună cu serviciile britanice, a reușit să scape sau, în termeni specifici, a fost „extras”.

În fine, întreaga poveste merită citită ca atare în carte. De remarcat în această autobiografie este însă fenomenul, foarte rar întîlnit, care l-a făcut pe un membru KGB, intrat în temuta organizație încă din tinerețe (avînd și un tată comunist convins, participant la revoluția bolșevică și fost membru al NKVD), nu doar să ajungă să îmbrățișeze complet valorile occidentale, dar chiar să-și riște viața pentru a le apăra de agresiunea sovietică și comunistă. Chiar autorul analizează problema: „Și în prezent cred cu tărie că decizia de a ajuta Occidentul a fost singura mea opțiune; totuși m-am întrebat adesea de ce atît de puțini membri ai instituțiilor sovietice din domeniul politicii externe – KGB, GRU și Ministerul Afacerilor Externe – au dezertat în timpul vieții mele”. Singura concluzie la care ajunge Gordievski e că sistemul sovietic de selectare și îndoctrinare a celor care primeau misiuni în străinătate era, pur și simplu, eficient. Cît despre el însuși, Gordievski povestește cum s-a trezit treptat la realitate, văzînd cum se trăiește în Occident și făcînd comparație între relațiile interumane din țările străine în care a lucrat și cele din Uniunea Sovietică. Multe observații de detaliu l-au șocat de-a lungul timpului, printre primele fiind diferențele de comportament dintre grănicerii din lumea comunistă și cei din Occident sau constatarea că în Vest, pe străzi, oamenii care purtau uniforme erau mult mai rari decît la Moscova. Apoi, asistînd la ridicarea Zidului Berlinului: „Văzînd zidul ridicîndu-se și fiind martor la ura și disperarea pe care comunismul le provoca cetățenilor obișnuiți, am priceput că aveam de-a face cu un regim și ilegal, și criminal”. A constatat și cum, din cauza comunismului, tipologia rusului obișnuit s-a schimbat în timp, oamenii „amabili și normali” care crescuseră înainte de revoluția bolșevică au fost tot mai mult înlocuiți de așa-numiții homo sovieticus. Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia dirijate de la Moscova a fost picătura care l-a determinat să semnalizeze occidentalilor că vrea să defecteze. Gordievski scrie în cartea sa: „Mulțumesc Domnului pentru momentele în care am putut vedea adevărul și pentru că am scăpat de procesul de îndoctrinare, înainte să fie prea tîrziu”.

Un ofițer KGB scăpat de procesul de îndoctrinare? Mai exact, un om care, deși a fost supus cu intensitate acestui proces, s-a lămurit ulterior cum stau lucrurile, pe deplin? Păi, în lumea liberă de azi observăm ce putere are fenomenul ăsta al îndoctrinării. Nu doar vechea îndoctrinare comunistă, remanentă încă la mulți oameni trecuți de o vîrstă, dar și cele de tip mai nou, teoriile antivaccin, de exemplu, sau îndoctrinarea politică produsă de unele televiziuni. Sînt indivizi inteligenți pe care nu ai cum să-i mai scoți din falsa poveste țesută în jurul lor și în care cred nedezmințit. Oameni complet schimbați de propaganda de toate felurile. De aceea, procesul psihologic de „trezire” prin care a trecut Gordievski pare extrem de interesant, cu atît mai mult cu cît e povestit de el însuși. Un proces interior pe care, de exemplu, unul ca Mihail Gorbaciov nu l-a parcurs pînă la capăt. Dar apropo de Mihail Gorbaciov, la înțelegerea lui surprinzător de bună cu Margaret Thatcher și la ameliorarea relațiilor dintre URSS și Occident o contribuție esențială a avut-o chiar Oleg Gordievski. Acesta a consiliat-o personal pe Doamna de Fier înainte de întîlnirile ei cu noul lider de atunci de la Moscova. A fost căutat pentru consiliere în relațiile cu sovieticii și de alți șefi de stat, inclusiv de Ronald Reagan. Informațiile lui au „uns” acele relații. Și totuși la Moscova era condamnat la moarte. În Marea Britanie, în schimb, a fost decorat de regină.

Pentru colaborarea sa cu serviciile secrete occidentale, Gordievski nu a cerut niciodată bani, așa cum au făcut alți defectori. El își explică motivele ca fiind pur ideologice. Se spune că Gordievski e omul din umbră care a schimbat în bine cursul Războiului Rece. Și astăzi trăiește păzit.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.